#mediclaraport Dr. Alexandra Buica: Problemele de comunicare specifice patologiei autiste, elementul-cheie în diagnosticare
Data publicării: 20-09-2017
"Există semne precoce ale tulburărilor de spectru autist pe care părinţii le pot identifica încă de la vârste mici (1-2 ani) şi care îi pot determina să solicite o consultaţie de specialitate. Atunci când copilul nu foloseşte cuvinte unice până la vârsta de 2 ani, nu zâmbeşte membrilor familiei, nu răspunde sau nu reacţionează atunci când este strigat pe nume, prezintă comportamente repetitive - flutură mânuţele, merge pe vârfuri sau preferă să se joace singur decât cu alţi copii ne putem gândi la simptome specifice autismului", a explicat medicul, adăugând că acestea sunt câteva dintre semnalele de alarmă care ar trebui să determine părinţii să ducă copilul la o consultaţie.
Alexandra Buica a subliniat că nu există tratament medicamentos specific care să vindece această afecţiune, dar terapia comportamentală aplicată poate duce la ameliorări semnificative.
"Progrese semnificative se pot obţine prin introducerea copilului la vârstă cât mai mică în programe educaţionale de terapie de tip comportamental. O astfel de intervenţie este terapia comportamentală aplicată (ABA). În formele uşoare de boală, atunci când intervenţia se începe la vârste mici, se pot obţine ameliorări semnificative ale simptomelor. O treime dintre copiii cu diagnostic de tulburare de spectru autist pot obţine progrese educaţionale care să le ofere un anumit grad de dependenţă. În cazurile severe de boală, copiii pot rămâne dependenţi social necesitând supraveghere permanentă din partea familiei", a precizat medicul.
Potrivit Alexandrei Buica, tulburările de spectru autist pot fi însoţite şi de deficit intelectual. Întârzierea mintală - coeficient de inteligenţă mai mic de 70 - se poate suprapune simptomelor autiste într-un procent de până la 60% dintre pacienţi, caz în care recuperarea este anevoioasă iar prognosticul rezervat, a semnalat ea.
"Problemele de comunicare specifice patologiei autiste sunt elementul-cheie în diagnosticarea acestora. Motivul cel mai frecvent menţionat de către părinţii copiilor cu autism, pentru care ei se adresează specialistului, sunt problemele de dezvoltare a limbajului. Astfel, primele semne care atrag atenţia sunt întârzierea sau absenţa rostirii primelor cuvinte singulare, utilizate cu sens. Aceşti copii nu comunică de cele mai multe ori nici non-verbal cu părinţii: nu vin să le arate jucării, nu arată cu degetul pentru a atrage atenţia asupra unui obiect sau a unei situaţii. Copiii par a aparţine unei lumi proprii, fără a avea iniţiativa de a socializa cu familia sau cu alţi copii de aceeaşi vârstă. Preferă să se joace cu obiecte mai degrabă decât cu jucării sau cu părţi ale jucăriilor, pe care le folosesc în manieră repetitivă. Nu au un joc structurat, nu se joacă 'de-a ceva''', a detaliat Alexandra Buica.
Gradul de severitate a afecţiunii, prezenţa sau absenţa întârzierii mintale, prezenţa altor boli care se suprapun peste patologia autistă se stabilesc de o comisie de specialitate, după care copiii sunt orientaţi către unităţi de învăţământ speciale sau către comunităţi şcolare de masă, a indicat medicul.
"Indiferent de unităţile de învăţământ alese, aceşti copii au nevoie de ajutor psihoterapic suplimentar pentru ameliorarea adaptabilităţii la colectivitate, pentru decodificarea normelor sociale, dar şi pentru înţelegerea noţiunilor şcolare. Pentru copiii de vârstă mică care intră în programe educaţionale de recuperare se exersează contactul vizual - copilul este învăţat să se uite şi să răspundă când este strigat; se lucrează pentru stimularea limbajului expresiv - cât mai multe cuvinte rostite până la dezvoltarea propoziţiilor - şi receptivitate - să arate obiecte, părţile corpului, să înţeleagă cerinţele celor din jurul lui; dezvoltarea ariei de autoservire - copilul este învăţat să mănânce singur, să se îmbrace singur. Odată cu înaintarea în vârstă, pe lângă cerinţele curriculei şcolare, programele de intervenţie trebuie să vizeze dezvoltarea comunicării, înţelegerea normelor sociale şi a emoţiilor, dar şi introducerea în grupuri de terapie de socializare", a mai explicat Alexandra Buica.
Ea a vorbit şi despre modul în care ar trebui să reacţioneze un părinte care are un copil autist.
''Merge cu el la locul de joacă dintr-un parc şi ceilalţi copii îl alungă sau îl ignoră. Părintele să încerce să medieze interacţiunea copilului cu ceilalţi parteneri de joacă. Să îi explice regulile de joc, să îl înveţe să împartă jucării sau să îl ajute să se exprime adecvat pentru a iniţia o conversaţie cu alţi copii. Trebuie evitate momentele când copilul stă retras sau alege să se joace solitar, fiind necesară direcţionarea activă, repetată, către jocul de grup", a arătat medicul.
Alexandra Buica a evidenţiat că părintele unui copil cu autism trebuie să-şi asume rolul de ''co-terapeut''.
"Să evite expunerea prelungită a copilului pe timpul zilei la mijloace media - TV, tabletă, telefon, diversificându-i programul zilnic cu activităţi educative şi de interacţiune socială. Odată diagnosticat copilul şi introdus în programe de terapie, părintele să îşi asume funcţia de co-terapeut. Să înveţe modul de lucru şi interacţiune cu copilul, programele terapeutului specializat, să aplice tehnicile de stimulare şi acasă. Să accepte caracterul 'atipic' şi nu 'anormal' al copilului său, să nu încerce să îl compare cu alţi copii", a conchis medicul.
Sursa: Agerpres,
20-09-2017, Vizualizari 317