#mediclaraport Dr. Anca Dobrescu: Cariile, diabetul şi traumatismele, printre cauzele edentaţiei totale

Cariile dentare, boala parodontală, afecţiuni precum diabetul zaharat, osteoporoza, rahitismul, tumorile localizate la nivel maxilar, malformaţiile dentare sau traumatismele sunt cele mai comune cauze ale edentaţiei totale, afirmă medicul stomatolog Anca Dobrescu, de la Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central "Carol Davila".

''Edentaţia totală este, în majoritatea cazurilor, o stare patologică progresivă, ce evoluează de-a lungul mai multor ani. În cazuri limitate, putem vorbi despre edentaţie totală determinată de absenţa mugurilor dentari; în această situaţie, fenomenul poartă denumirea de anodonţie totală. De regulă, edentaţia este iniţial parţială, influenţa unui cumul variat de factori ducând, în timp, la instalarea celei totale. Edentaţia totală descrie lipsa tuturor dinţilor, fie la nivelul unui singur maxilar, fie la nivelul ambelor maxilare, instalată după încheierea perioadei de erupţie dentară. Este o stare patologică puternic debilitantă, cu impact major asupra calităţii vieţii pacienţilor, de aceea este importantă intervenţia timpurie în vederea aplicării metodelor adecvate de tratament'', explică medicul dentist.

De asemenea, fumatul, consumul excesiv de alcool pe termen lung, consumul de cafea, sedentarismul, condiţiile de muncă şi de trai precare sunt factori de risc sporit, adaugă dr. Anca Dobrescu.

''Absenţa dinţilor poate provoca o serie de probleme, de la cele ce interesează întregul organism, până la cele emoţionale. Lipsa lor influenţează vorbitul, masticaţia, dar mai ales interacţiunea socială. Edentaţiei totale i se asociază o varietate de manifestări, între care durerea, tulburările masticatorii, tulburările de deglutiţie, afectarea fizionomiei, tulburările fonatorii etc. Modificările morfo-funcţionale apar ca o consecinţă a edentaţiei totale şi afectează oasele maxilare, prin diminuarea masei osoase, atât în plan antero-posterior, cât şi în plan vertical, mucoasa fixă se îngroaşă, prin creşterea stratului submucos, muşchii aparatului dento-alveolar se contractă, afectând estetica facială (se micşorează etajul inferior al feţei), iar limba creşte în volum'', arată medicul dentist.

Dr. Dobrescu spune că, în prezent, pacienţii cu edentaţie totală au la dispoziţie multiple forme de tratament care să le redea confortul fizic şi psihic şi să le îmbunătăţească simţitor calitatea vieţii iar cea mai comună soluţie este protezarea totală - cu proteze mobile sau fixe, însă ei i se adaugă opţiunea implanturilor dentare, cel mai adesea atunci când protezarea nu reprezintă o variantă de tratament.

''Alegerea celei mai bune opţiuni de tratament în cazul edentaţiei totale se face după o analiză riguroasă a situaţiei fiecărui pacient în parte, de la starea de sănătate la vârstă, particularităţi anatomice ale câmpului protetic, eventuala medicaţie administrată, stilul de viaţă, obiceiurile de igienă dentară ş.a. În cabinetele de medicină dentară avem la dispoziţie modalităţi eficiente estetico-funcţionale de protezare a edentaţiei totale. Se pot efectua, în funcţie de starea de sănătate a pacientului, mai multe tipuri de proteză: proteze acrilice totale, proteze mobilizabile pe implanturi, proteze fixe pe implanturi. Protezele mobile sunt, câteodată, singura soluţie posibilă pentru pacient (fie din cauza afecţiunilor generale sau locale, fie din cauza costului ridicat al implantului dentar). Protezele mobile sunt confecţionate din răşini acrilice. Pentru efectuarea unei proteze totale sunt necesare mai multe şedinţe în care medicul dentist amprentează arcadele dentare, înregistrează relaţiile de ocluzie, stabileşte împreună cu pacientul forma şi culoarea viitorilor dinţi, apoi adaptează noua proteză pe câmpul edentat'', detaliază medicul.

Ea admite că protezele totale în primele săptămâni pot prezenta o senzaţie de disconfort, adăugând că senzaţia dispare odată cu obişnuirea muşchilor obrajilor şi ai limbii (în cazul protezelor inferioare) să susţină proteza.

''Cu răbdare şi cu respectarea indicaţiilor medicului dentist acestea vor deveni parte integrantă a organismului. După o perioadă de cinci ani, se recomandă înlocuirea protezelor totale cu unele noi, deoarece pot să apară modificări importante la nivelul câmpului protetic'', conchide dr. Anca Dobrescu.