Afectiunile congenitale ale pleoapelor

Afectiunile congenitale ale pleoapelor
Afectiunile congenitale ale pleoapelor se pot grupa in: anomalii morfologice, anomalii ale deschiderii pleoapelor, anomalii ale cililor, anomalii ale marginilor libere ale pleoapelor, anomalii tegumentare si anomalii de motilitate.

Anomalii ale morfologiei pleoapelor

Ablefaria este o afectiune grava care consta in absenta pleoapelor sau inlocuirea acestora cu un tesut membranos; se asociaza cu absenta globului ocular si alte malformatii grave.

Microblefaria este o anomalie caracterizata prin pleoape de dimensiuni mai mici, dar de structura normala. Uneori poate asocia simblefaron temporal. In cazurile accentuate se manifesta prin imposibilitatea inchiderii fantei palpebrale (lagoftalmie) cu toate consecintele nefaste care decurg din aceasta (ochi uscat, keratoconjunctivita de expunere, aspect inestetic). De aceea se impune corectia chirurgicala.

Colobomul palpebral defineste o lipsa de substanta de forma triunghiulara ce intereseaza toate planurile pleoapei sau doar tarsul (colobom partial). Se produce din cauza lipsei fuziunii sau fuziunii incomplete a mugurilor embrionari palpebrali. Atunci cand afecteaza treimea medie si are o intindere mare provoaca lagoftalmie. Poate fi asociat cu alte coloboame (uvelale, de nerv optic), cu lipodermoidul limbului sau cu alte malformatii faciale luand forma sindromului Goldenhar si Franceschetti. Tratamentul chirurgical consta in apropierea si sutura plan cu plan a marginilor colobomului in coloboamele mici si inlocuirea tesuturilor lipsa in coloboamele intinse.

Anomalii ale deschiderii palpebrale

Criptoftalmia consta in lipsa fantei palpebrale. Polul anterior al ochiului este acoperit de un tesut rezultat din fuziunea fara demarcatie a celor doua pleoape, superioara si respectiv inferioara. Diferenta de ablefarie consta in calitatea acestui tesut care este normal in criptoftalmie. Corectia se face chirurgical.

Euriblefaronul consta intr-o largire exagerata a deschiderii fantei palpebrale permitand vizualizarea fundului de sac conjunctival.

Blefarofimoza se manifesta prin imposibilitatea deschiderii complete a fantei palpebrale, unghiurile palpebrale parand sudate. Apare frecvent asociata cu epicantus si microblefarie. Diagnosticul diferential se face cu ptoza congenitala de care o diferentiaza functia normala a muschiului ridicator al pleoapei superioare si cu microblefaria. Tratamentul este unul chirurgical, purtand denumirea de cantoplastie interna sau externa.

Epicantus (cuta mongoloida) consta in existenta bilaterala a cate unui pliu musculocutanat, cu directie verticala care acopera unghiul intern. Este o anomalie transmisa autosomal dominant destul de frecventa (2-5% din populatie). Apare din cauza unui exces tegumentar sau insertiei aberante a unor fibre apartinand orbicularului. Este fiziologic la mongoli iar pentru restul populatiei la sugari pana in luna a V-a din cauza lipsei de dezvoltare a piramidei nazale.

Se descriu doua forme de epicantus: direct atunci cand pliul porneste dinspre pleoapa superioara si invers in cazurile in care pliul porneste de la pleoapa inferioara. Cele de intindere mica nu necesita tratament, ele putand chiar sa dispara pana la pubertate odata cu dezvoltarea piramidei nazale. Pentru cele foarte intinse care micsoreaza campul vizual este necesar tratament chirurgical care consta in excizia excesului tegumentar si ancorarea tegumentului la ligamentul palpebral intern.

Epiblefaronul defineste prezenta unui pliu cutanat orizontal paralel cu marginea libera a pleoapei. Daca nu dispare cu varsta se practica excizia semilunara a excesului tegumentar.

Blefarochalazisul este asemanator clinic cu epiblefaronul doar ca in patogenie este implicata o modificare degenerativa a dermului si o relaxare a septului orbitar. Atat blefarochalazisul cat si epiblefaronul pun adesea mai mult probleme estetice, dar pot duce si la aparitia ptozei si implicit a limitarii campului vizual caz in care necesita excizia excesului de piele, a unei portiuni din orbicular si intarirea septului orbitar.

Aspectul antimongoloid al fantei palpebrale consta intr-o oblicitate inversa a deschiderii fantei palpebralecu unghiul extern situat sub nivelul celui intern. Apare in sindromul Francois si sindromul Goldenhar.

Anomaliile ciliare

Hipotricoza este absenta cililor sau inlocuirea acestora cu cativa oeri subtiri si rari; apare in alopecii. Problema mai degraba de natura estetica se poate remedia cu ajutorul chirurgiei plastice.

Hipertricoza este dimpotriva o exagerare a dezvoltarii cililor atat in grosime si lungime cat si ca numar. Cilii pot fi dispusi in doua trei randuri. Rezolvarea problemei se face prin electroliza foliculilor.

Cilii moniliformi
au aspectul de sirag de margele (sunt strangulati din loc in loc).

Ectopia cililor
anomalie care consta in prezenta cililor la nivelul pleoapelor in alte locuri decat cel normal. Indepartarea lor se face prin excizie sau electroliza.

Cilii incarnati
apar din cauza directiei anormale de crestere a acestora astfel incat acestia ies pe fata conjunctivala a pleoapei.

Anomaliile tegumentelor pleoapelor

Ichtioza este o afectiune cu caracter ereditar (transmitere legata de X) care se manifesta prin ingrosarea si uscarea excesiva a tegumentelor pleoapelor, dar nu numai, care capata un aspect solzos. Procesul avanseaza cu varsta iar tratamentul simptomatic consta in administrarea de unguente pentru inmuierea pielii. Asocierea congestiei tegumentare defineste eritrodermoichtioza.

Chistul dermoid este o formatiune pseudotumorala de dimensiuni mici elastica, mobila si bine delimitata, situata spre unghiul palpebral extern. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala inclusiv a capsulei pentru a preveni viitoare recidive.

Anomalii de motilitate ale pleoapelor

Cuprind ptoza congenitala si retractia congenitala a pleoapei superioare.

Anomaliile marginilor libere

Includ entropionul si ectropionul congenital si ankiloblefaronul.

Entropionul – rasfrangerea congenital a pleoapei inferioare spre globul ocular- este cauzata de aplazia tarsului sau hipertrofiei muschiului ciliar. Daca nu dispare spontan necesita corectie chirurgicala.

Ectropionul
– rasfrangerea in afara a marginii pleoapei- este determinat de dezvoltarea insuficienta a tegumentului.

Ankiloblefaronul
se manifesta prin imposibilitatea deschierii fantei palpebrale cauzata de solidarizarea marginilor celor doua pleoape prin intermediul unei membrane. Tratamentul consta in sectionarea acestei membrane.

Data actualizare: 13-12-2013 | creare: 29-03-2009 | Vizite: 11695

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Blefaroplastia pentru barbati
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
    Aplicația Activ (by ROmedic)
    Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

    Accesează gratuit Aplicația
    Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK