Alunițele

Alunițele

Alunițele, denumite medical și nevi melanocitari sau nevi pigmentari, sunt un conglomerat de celule numite melanocite, responsabile de producția pigmentului pielii. Cel mai frecvent, alunițele sunt de culoare maro închis sau negru, dar pot fi și roz, palide sau de culoarea pielii.


Alunițele comune sunt inofensive și nu constituie un motiv de îngrijorare, putând cauza, însă, uneori, neplăceri de ordin cosmetic. Majoritatea persoanelor adulte au între 10 și 40 de alunițe comune pe piele. Acestea sunt de obicei localizate deasupra taliei, mai ales în zonele expuse la soare. Nevii pot fi prezenți de la naștere, dar apar de obicei în copilărie și continuă să își mărească numărul până în jurul vârstei de 40 de ani.

Există însă și situații în care alunițele pot fi periculoase, putând sugera o leziune canceroasă. Atunci când au o formă neregulată, își schimbă culoarea, textura sau sângerează, este cazul să vă prezentați la medicul de familie sau dermatolog. Deoarece, rareori, o aluniță comună se poate transforma într-o leziune carcinogenă, este important să vă monitorizați numărul, aspectul și transformările pe care le suferă alunițele de pe corp.

Îndepărtarea alunițelor se face cel mai frecvent prin excizie chirurgicală, care lasă în urmă o cicatrice, de dimensiuni variabile, în funcție de diametrul nevului, dacă a fost comun sau „suspect”, regiunea corpului unde se intervine. Alte metode de intervenție includ excizia prin răzuire, electrochirurgia sau distrucția cu laser. (1, 2)

Ce sunt alunițele și de ce apar?

Alunițele apar prin creșterea și conglomerarea mai multor celule din piele numite melanocite, responsabile de producția melaninei, pigmentul natural al pielii. Nu se cunosc cu certitudine cauzele pentru apariția nevilor, dar se cunosc anumite situații care favorizează apariția și evoluția lor.

 

  • Persoanele cu tenul mai deschis la culoare tind să aibă mai multe alunițe decât cele cu tenul mai închis la culoare.  
  • Există o componentă genetică în dezvoltarea alunițelor, astfel încât, dacă părinții au multe alunițe, cresc șansele ca și copilul să prezinte un număr mai mare de nevi.  
  • Alunițele care se dezvoltă între vârsta de 2 și 10 ani sunt cele mai persistente de-a lungul vieții.  
  • Pubertatea este o perioadă în care alunițele pot să crească în număr.  
  • Sarcina poate face ca alunițele să devină mai întunecate la culoare.  
  • După vârsta de 40-50 de ani, alunițele își pot reduce numărul sau gradul de pigmentare.  
  • Expunerea la soare poate crește numărul de alunițe și gradul lor de pigmentare, dat fiind faptul că melanocitele răspund la razele UV ale soarelui.  
  • Rareori (la circa 1% din persoane), alunițele pot fi prezente la naștere (nevi melanocitari congenitali).  
  • Folosirea unor medicamente poate spori numărul de alunițe (dabrafenib, vemurafenib, imunosupresoare). (1, 3, 4)  


Cum arată o aluniță obișnuită?

O aluniță comună are următoarele caracteristici:

  • culoare: poate fi maro, neagră, roz sau de culoarea pielii; important este că nuanța ei este omogenă (aceeași pentru toată alunița); 
  • dimensiune: în general, alunițele au un diametru sub 5 mm (cam de dimensiunea gumei de șters a unui creion); 
  • formă: de obicei sunt ovale sau rotunde, dar au marginile clare, bine delimitate de pielea din jur; pot fi plate sau proeminente; 
  • unele alunițe normale pot conține fire de păr; acest lucru nu este un motiv de îngrijorare. (1, 2)  


Când trebuie să te îngrijoreze o aluniță

Alunițele atipice, numite și nevi displastici, sunt acele alunițe care nu respectă caracteristicile unui nev obișnuit. Principalul risc legat de alunițe cu aspect neobișnuit este melanomul, un tip de cancer de piele foarte agresiv, care poate debuta ca o aluniță obișnuită sau atipică, dar se transformă în scurt timp într-o leziune evident canceroasă și poate invada și alte organe, dacă nu este descoperit și tratat la timp. Nevii atipici nu sunt leziuni canceroase (melanom), dar au un risc ușor mai mare de a se transforma malign de-a lungul timpului, iar prezența mai multor nevi displastici (peste 5) crește și ea riscul de melanom.

Nevii displastici pot avea formă neregulată, diferite culori în aceeași aluniță, pot fi de dimensiuni mari sau foarte proeminente, diferă de celelalte alunițe de pe corpul persoanei.

Nevii atipici în special, dar și alunițele obișnuite, trebuie supravegheate periodic; totodată, este necesar să evaluați apariția altora noi, mai ales după vârsta de 40 de ani. Pentru a ține minte mai ușor ce trebuie să urmăriți în legătură cu alunițele „suspecte”, există formula ABCDE (din limba egleză) :

  • A: assymetry = asimetrie. Dacă ar fi să trasați o linie prin centrul unei alunițe obișnuite, cele două jumătăți ar fi relativ superpozabile. O aluniță asimetrică, de formă neregulată, ridică suspiciune.  
  • B: border = margine. O aluniță obișnuită are limite clare, nete, față de pielea din jur, pe când leziunile precanceroase sau maligne pot fi slab delimitate de pielea din jur, ca și cum marginile „se pierd” în pielea neafectată.  
  • C: color = culoare. Un nev pigmentar obișnuit are o singură culoare pe toată suprafața. Variațiile de culoare (zone roșii, albastre, mai deschise la culoare) într-o singură aluniță ridică suspiciune.  
  • D: diameter = diametru. Alunițele obișnuite au de obicei dimensiuni mici (sub 5 mm), iar leziunile maligne sunt, de regulă, mai mari.  
  • E: evolving = evoluția. Dacă o aluniță obișnuită își schimbă oricare dintre caracteristicile de mai sus sau apar simptome precum mâncărimi, sângerare, cruste, lichid clar sau puroi, textură diferită, leziunea necesită evaluare de către un dermatolog. (2, 5)  


Când te duci la medic și la ce să te aștepți

Alunițele pot fi motiv de a vă programa o evaluare la medicul de familie sau medicul dermatolog atunci când:

  • a apărut o aluniță nouă, neobișnuită (evaluați-o folosind ABCDE), diferită de celelalte de pe corp; 
  • o aluniță își schimbă caracteristicile;
  • apar alunițe noi după vârsta de 40 de ani, în special cu aspect atipic;
  • o persoană are foarte multe alunițe pe corp (peste 50), lucru care poate crește riscul de melanom; 
  • o aluniță proeminentă este plasată într-o regiune a corpului unde este predispusă la agățare, sângerare și produce disconfort sau îngrijorare.  


Medicul va evalua istoricul medical personal și familial, în special cel legat de prezența alunițelor și a melanomului. Alunițele prezente pe corp se evaluează urmărind caracteristicile enumerate mai sus (ABCDE), iar cele suspecte se investighează folosind dermatoscopia. Dermatoscopul este un instrument care iluminează și mărește considerabil imaginea unei leziuni și are avantajul că se folosește direct pe piele, fără a fi necesară excizia leziunii. Aceasta poate orienta medicul în ceea ce privește gradul în care un nev poate fi considerată atipic sau sugestiv pentru melanom. Următorul pas într-o leziune suspectă poate fi realizarea unei biopsii (extragerea unui fragment de țesut și analizarea acestuia la microscop) sau excizia completă a leziunii, cu analiza microscopică ulterioară.

În funcție de aspectul aluniței, riscul implicat și dorințele pacientului, poate să nu fie recomandată nicio terapie, așteptarea vigilentă (urmărirea în timp a leziunilor suspecte) sau intervenția pentru a exciza alunițele. (2, 3)

Tratamentul alunițelor

Majoritatea alunițelor nu necesită niciun tratament. Nici majoritatea alunițelor atipice nu se transformă în melanom, așteptarea vigilentă, cu evaluări periodice fiind suficientă pentru a detecta la timp un eventual cancer de piele. Dacă totuși alunița produce disconfort, doriți înlăturarea sa din motive estetice sau medicul vă recomandă excizia unei leziuni suspecte, există mai multe variante de a interveni.

Excizia chirurgicală este metoda utilizată cel mai frecvent. De regulă, aceasta se face sub anestezie locală, înlăturându-se zona de piele afectată și suturându-se ulterior pielea din jur. Dacă există suspiciune de melanom, zona de excizie va fi în limite mai largi, pentru a se asigura o înlăturare completă a oricăror celule maligne. În cazul unei alunițe suspecte, piesa va fi apoi examinată microscopic.
Dacă alegeți să excizați chirurgical o aluniță din motive estetice, țineți cont că orice intervenție chirurgicală lasă în urmă o cicatrice. Dimensiunea și aspectul acesteia depinde de dimensiunea leziunii inițiale, tehnica de excizie și sutură, îngrijirile postoperatorii, dar și de reactivitatea individuală. Excizia se realizează de către medicul dermatolog sau chirurgul plastician.

Excizia prin grataj sau răzuire (eng. shave excision) se poate aplica leziunilor proeminente, inconfortabile, care tind să se agațe și să sângereze. Aceasta este urmată de cauterizarea zonei afectate și scopul este aplatizarea leziunii.

Alunițele pot fi eliminate și prin distrugere electrochirurgicală sau radiofrecvență, dispozitive care folosesc curentul alternativ la frecvențe înalte. Avantajul este realizarea cauterizării (închiderii rănii) în același timp cu distrugerea leziunii.

Terapia cu laser poate fi recomandată pentru decolorarea leziunii sau eliminarea firelor de păr de la nivelul aluniței. În ceea ce privește eliminarea alunițelor folosind laser, succesul este variabil și există riscul de recidivă.

Sfătuiți-vă cu medicul dermatolog, un chirurg plastician, în ceea ce privește metoda cea mai potrivită dvs. pentru eliminarea unei alunițe. (1, 2, 3, 6)

Dietă și mod de viață/prevenție

Alunițele sunt parțial determinate genetic, astfel încât este posibil să nu puteți preveni în totalitate apariția lor, indiferent de metodele aplicate. Totuși, principalul obicei care poate reduce numărul și gradul de pigmentare al alunițelor, cât și apariția cancerului de piele este limitarea expunerii la soare/radiații UV. Regulile generale în această privință sunt:

  • evitarea expunerii la soare în orele în care radiațiile sunt mai puternice – între 11 și 15;
  • acoperirea pielii de soare folosind haine ușoare, pălării, ochelari de soare; 
  • folosirea unei creme cu factor de protecție solară mai mare de 15, reaplicată după transpirații abundente sau contactul cu apa; 
  • evitarea folosirii lămpilor sau paturilor de bronzat (solare);
  • limitarea timpului petrecut în soare și evitarea arsurilor sau bronzatului, la cei cu piele deschisă la culoare, este în special importantă în copilărie, deoarece expunerea în această perioadă poate crește riscul de melanom mai târziu în viață; în plus, copiii expuși la soare o perioadă îndelungată și fără protecție vor avea și mai multe alunițe. (1, 2, 7)  


Concluzii – de reținut

  • Alunițele sunt creșteri și conglomerări ale celulelor din piele numite melanocite. Alunițele obișnuite nu prezintă niciun risc pentru sănătate.  
  • Apariția alunițelor este parțial determinată genetic, dar anumite medicamente și expunerea la soare pot influența numărul și aspectul acestora.  
  • Alunițele atipice au un risc mic de transformare într-un cancer de piele agresiv numit melanom, de aceea necesită supraveghere.  
  • Prezența a peste 50 de alunițe obișnuite pe piele și/sau a mai mult de 5 nevi atipici poate crește riscul de melanom.  
  • O aluniță nou-apărută care are o dimensiune mare, mai multe culori, margini neregulate, sângerează sau provoacă mâncărimi, usturimi constituite un motiv de prezentare la medic. Modificarea caracteristicilor unei alunițe vechi trebuie și ea să ridice suspiciuni.  
  • Eliminarea alunițelor (din motive cosmetice sau medicale) se realizează cel mai frecvent prin excizie chirurgicală, sub anestezie locală.  
  • Protecția solară și limitarea expunerii la radiații UV sunt principalele măsuri care pot preveni alunițele. (1, 2) 

Data actualizare: 01-11-2016 | creare: 01-11-2016 | Vizite: 2672
Bibliografie
1. Alunițele, link: http://www.nhs.uk/Conditions/Moles/Pages/Introduction.aspx
2. Alunițele comune, nevii displastici și riscul de melanom, link: https://www.cancer.gov/types/skin/moles-fact-sheet
3. Alunițele, link: http://www.dermnetnz.org/topics/moles/
4. Alunițele, link: http://www.aocd.org/?page=Moles
5. Îți cunoști ABCDE-ul?, link: http://www.skincancer.org/skin-cancer-information/melanoma/melanoma-warning-signs-and-images/do-you-know-your-abcdes#panel1-1
6. Știința, realitatea și etica tratamentului nevilor melanocitari secundari comuni (alunițelor) cu lasere, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3663172/
7. Alunițele – prevenția, link: http://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/moles/basics/prevention/con-20019745

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK