Introducere

Termenul de “analiza bioenergetica” denumeste o forma de psihoterapie pusa la punct in Statele Unite de catre Alexander Lowen, la jumatatea secolului 20. Conform acestei metode de tratament, orice persoana este o “unitate psihosomatica” - ceea ce se petrece in corp se petrece si in minte.

Toate persoanele se confrunta cu diverse conflicte, cu lipsa de afectiune sau de intelegere si cu alte situatii dificile, inerente relatiilor interpersonale. Copilul se protejeaza impotriva acestor experiente dureroase cu ajutorul unor mecanisme psihologice precum negarea si a mecanismelor fiziologice precum contractia muschilor. Atunci cand aceste contractii se repeta frecvent, ele devin cronice si se inscriu profund in atitudinea corpului.

Analiza bioenergetica acorda o mare importanta expresiilor corporale – pozitia corpului,  tonul vocii, ritmul pasilor, respiratia. Toate acestea dezvaluie structura sistemului de aparare a persoanei si tipul de lupta existentiala pe care o duce. Cu ajutorul exercitiilor de respiratie, a miscarilor dar si a presiunilor manuale ale terapeutului, se incearca constientizarea vechilor tensiuni musculare devenite cronice. Obiectivul este acela de a identifica mecanismele de aparare construite in timpul copilariei pentru a face fata unor situatii dificile, apoi de a le slabi si modifica.

Notiunea de energie nu este abstracta sau simbolica: este vorba despre producerea de energie prin respiratie si metabolism si de eliberarea energiei prin miscare. Procesele energetice sunt manifestari spontane ale vietii. Cu cat o persoana isi manifesta mai mult emotiile, cu atat ea dispune de mai multa energie. In schimb, rigiditatea si tensiunile cronice impiedica aceste manifestari si ii diminueaza energia. Ori, cantitatea de energie de care dispune o persoana si modul in care aceasta o utilizeaza determina modul in care ea poate face fata unor situatii ale vietii.