Anomalii ale sanilor

Anomaliile si viciile de conformatie ale sanului pot fi congenitale sau dobandite si pot fi:

• anomalii de numar ale sanilor
• anomalii de volum ale sanilor
• anomalii de forma ale sanilor.

Anomalii numerice

Amastia reprezinta lipsa glandei mamare si este o anomalie foarte rar intalnita. Aceasta este completa cand sanul lipseste in intregime si incompleta cand glanda mamara lipseste, dar mamelonul persista. Aceasta anomalie poate surveni uni- sau bilateral. Atunci cand aceste anomalii prin lipsa sunt congenitale, de regula sunt insotite si de alte malformatii toracice sau ale membrului superior sau chiar a organelor genitale interne.

Athelia reprezinta absenta congenitala a mamelonului si se poate asocia cu absenta areolei sau cu absenta in intregime a glandei mamare. Aceasta anomalie este mai frecventa pe sanii supranumerari.

Polimastia este reprezentata prin prezenta mai multor glande supranumerare si este completa cand mamelele sunt bine conformate. De obicei polimastia este incompleta, mamelele fiind fara mamelon. Aceasta anomalie este mai frecventa la barbat.

Polithelia reprezinta prezenta mai multor mameloane si poate fi extraareolara (o singura glanda cu doua mameloane) sau intraareolara (doua mameloane implantate pe aceeasi areola).
Polimastia si pothelia apar de-a lungul crestelor mamare care descind din axila pana la radacina coapsei si pe partile laterale ale muntelui Venus.

Clinic aceste anomalii nu dau tulburari, dar in perioada alaptarii si in timpul sarcinii acestea pot reactiona ca o glanda mamara normala. De asemenea la nivelul lor pot apare diverse afectiuni inflamatorii, neoplazice si alte procese patologice specifice glandei mamare.

Anomalii de volum

Sunt reprezentate de hipertrofia mamara care se intalneste si la barbat sub forma ginecomastiei si atrofia mamara.

Anizomastia este o afectiune rara si reprezinta dezvoltarea inegala a sanilor si plasarea lor asimetrica.

Atrofia sanului mai este numita si micromastie si se caracterizeaza prin dezvoltarea subnormala a tesutului mamar si de cele mai multe ori se datoreaza insuficientei hormonale genitale. Aceasta poate apare in sindromul de insuficienta ovariana, dupa menopauza, in starile de infantilism ale organelor genitale sau dupa bolile generale debilitante cum sunt tuberculoza, sifilisul; parotidita epidemica cand atinge tesutul mamar poate determina atrofia mamelei. Atrofiile mamare de cauza locala sunt de obicei unilaterale. Acestea pot apare dupa traumatisme, hematoame mari, mastita nou-nascutilor, mastite acute neglijate, osteite costale de vecinatate.

Hipertrofia sanilor reprezinta cresterea excesiva a sanilor cu pastrarea structurii histologice normale. Sanii se alungesc si se pediculizeaza, iar volumul mamelei hipertrofiate poate ajunge la dimensiuni foarte mari. In cele mai multe cazuri hipertrofia este bilaterala si numai rareori unilaterala. Sunt incriminati mai multi factori care conduc la hipertrofia sanilor, dar cauza afectiunii in cele mai multe cazuri este hormonala. Alti factori care conduc la hipertrofia sanilor sunt factorii ereditari, de rasa (apare mai frecvent la femeile negre), traumatici, inflamatori.

Histologic hipertrofia mamara prezinta doua tipuri diferite dupa natura elementelor celulare asupra carora se manifesta hiperplazia. Aceste tipuri sunt:

• forma epiteliala apare sub forma unei proliferari echilibrate intre celulele excretorii si secretorii, fie a unei proliferari unilaterale ale elementelor excretorii
• forma conjunctiva se caracterizeaza prin hiperplazie conjunctiva edematoasa, care se infiltreaza intre acinii glandular.

Simptomatologie

Debutul afectiunii este caracterizat printr-o senzatie de greutate, datorita volumului sanilor si o senzatie de jena. La femeile tinere aceasta afectiune este izolata si aceste tulburari de dezvoltare apar numai la nivelul sanului, conformatia generala a pieptului si chiar a corpului raman normale. La femeile in varsta, hipertrofia mamara face parte dintr-o stare de adipozitate generala. Daca aceasta afectiune apare in cursul pubertatii sau a sarcinii pacientele descriu accese congestive, urmate de cresterea de volum progresiva a sanilor. Debutul bolii este insidios, dar odata cu trecerea timpului sanii isi pierd consistenta tonica, devin moi, plonjanti, se asociaza cu fenomene de ptoza mamara si coboara pe abdomen tractionati fiind de greutate. Tegumentul sanilor este edematiat, poate apare intertrigo in santul submamar si prezinta circulatie colaterala de tip venos. In stadiile avansate sanii devin durerosi, su senzatie de tractiune, exacerbate in timpul perioadelor menstruale.

Tratamentul este atat medical, cat si chirurgical. In formele usoare se recomanda tratament conservator prin suspensia si compresiunea moderata a sanilor si administrarea de extracte tiro-ovariene. Formele avansate beneficiaza de operatii plastice de mamoreductie.

Ginecomastia reprezinta hipertrofia glandei mamare la barbat. Aceasta poate fi fiziologica si se intalneste in trei perioade ale vietii: neonatala, adolescenta si senescenta. In aceste perioade exista un exces de hormoni estrogeni in comparative cu testosteronul circulant. Tratamentul in ginecomastie se face numai atunci cand a fost stabilit cu precizie diagnosticul etiologic. Daca exista tulburari in secretia de androgeni se poate administra testosterone care determina regresia volumului sanilor. In ginecomastiile mari, refractare la tratamentul endocrine, progressive, in special la pacientii tineri, se recomanda mastectomia cu pastrarea areolei si mamelonului.

Anomalii de forma

Ptoza mamara se insoteste de hipertrofia sau mai rar de atrofia glandei mamare si poate apare in diferite etape ale vietii genitale. Modificarile tisulare ale glandei si slabirea sistemului fibros de sustinere apar ca urmare a unei insuficiente pluriglandulare si reprezinta un factor foarte impotant in aparitia bolii. Aceasta anomalie apare in special la persoanele lipsite de tonus, cu tendinta la hernia, prolapsuri, ptoza. In urma hipertrofiei glandei, a proceselor de congestive si a variatiilor de volum date de sarcini si lactatii repetate, dar mai ales in urma involutiilor tisulare din timpul menopauzei, sanii isi schimba aspectul si pozitia.

Ptoza mamara are patru grade evolutive:

• ptoza usoara
• ptoza marcata, intereseaza polul inferior al glandei, fara deplasarea mamelonului
• ptoza completa, cu deplasarea mamelonului
• prolaps voluminos in care ptoza este asociata cu hipertrofia glandelor mamare, care devin dureroase, tesutul celular subcutanat atrofiat si pielea brazdata de vergeturi.

Tratamentul este chirurgical si se folosesc tehnici de mamosuspensie acociate cu tehnici de mamoreductie.

Malformatiile mamelonului

Aceste anomalii sunt destul de frecvente si prezinta importanta prin tulburarile pe care le pot produce in timpul alaptarii. Pot fi congenitale sau dobandite in urma unor cicatrici vicioase sau dupa procese supurative in glanda mamara.

Exista mai multe forme:

• mamelonul scurt creeaza dificultati la supt si necesita masaje usoare sau aplicarea pompei de supt
• mamelon ombilicat apare sub forma unei ridicaturi in depresiunea areolei mamare, acesta se trateaza prin mamiloplastie care consta in rezectie cutanata periareolara
• mamelonul invaginat care consta in disparitia mamelonului in depresiunea areolocutanata, in aceste cazuri se foloseste o pompa extractoare care ajuta la mulgerea sanului.