Anticorpii anti-receptori insulinici

Insulino-rezistenta, definita ca o scadere in raspunsul biologic la o cantitate data de insulina, se produce in general la pacientii cu obezitate, infectii severe, traumatisme sau operatii si la indivizii cu acromegalie sau sindrom Cushing al caror exces de hormon de crestere sau cortizol poate antagoniza actiunea insulinei. In contrast, sindroamele de insulino-rezistenta rare se produc la pacienti care dezvolta spontan anticorpi directionati impotri receptorilor insulinici. Acesti anticorpi blocheaza interactiunea dintre insulina si receptorul sau. Invers, alte clase de anticorpi antireceptori insulinici pot acti receptorul si pot produce hipoglicemie si trebuie avute in vedere in diagnosticul diferential al hipoglicemiei a jeun .

Pacientii cu anticorpi anti-receptor insulinic si acanthosis nigricans sunt frecvent femei de varsta medie care prezinta rezistenta la insulina in asociere cu alte afectiuni autoimune cum ar fi lupusul eritematos sistemic si sindromul Sjogren.

Vitiligo, alopecia, fenomenul Raynaud si artrita pot fi de asemenea intalnite. Alte tulburari endocrine autoimune incluzand tireotoxicoza, hipotiroidismul si hipogonadismul se produc rar.

Acanthosis nigricans este o leziune a pielii hiperpigmentata, ingrosata, ca muschiul de padure, proeminenta pe spatele gatului si alte arii de piele incretita in axila sau plici. Totusi, acanthosis nigricans se poate produce si la pacientii cu obezitate sau sindrom de ovar polichistic, de asemenea asociat cu insulino-rezistenta datorata, aparent, unui defect la nivel de postreceptor, si astfel nu este concludent pentru aceasta forma de insulino-rezistenta. Acest sindrom este numit sindromul de insulino-rezistenta tip B si trebuie sa fie diferentiat de sindroamele de insulino-rezistenta tip A care sunt secundare unei varietati de mutatii in gena receptorului insulinic care modifica semnalizarea insulino-receptorului.

Anticorpii anti-receptori insulinici blocheaza interactiunea hormonului cu receptorul sau si scad actiunea sa in grade variate. Activarea receptorului de catre anticorpi de asemenea poate avea drept rezultat reglarea la nivel redus a receptorilor si desensibilizare.

Gradul de insulino-rezistenta poate fi destul de variabil. Unii pacienti cu acanthosis nigricans prezinta intoleranta la glucoza normala spre usoara cu o crestere compensatorie a secretiei insulinice care este detectata numai cand sunt masurate nivelurile insulinice. Altii au diabet zaharat sever necesitand doze masive de insulina (mai multe mii de unitati pe zi) pentru a scadea nivelurile glucozei sanguine. Natura anticorpilor determina manifestarile. Desi insulino-rezistenta este mai frecventa, hipoglicemia a jeun poate fi prezenta de la inceput sau poate sa se dezvolte in cursul bolii. Hipoglicemia rezulta din interactiuni ale claselor insulino-mimetice de anticorpi cu receptorii insulinici.

Ataxia telangiectazica este o tulburare autosomal recesiva cu diabet zaharat insulino-rezistent, ataxie, telangiectazie, anomalii imune si o incidenta crescuta a malignitatilor. Tulburarea este de asemenea asociata cu anticorpi anti-insulina.