Introducere

Apiterapia are o istorie la fel de lunga ca si cea a apiculturii. Ea consta in utilizarea produselor recoltate, modificate sau secretate de albine: miere, propolis, polen, laptisor de matca si venin, atat in scopuri dietetice cat si terapeutice.

La inceputul anilor 1950, studiile desfasurate in intreaga lume au dus la o mai buna cunoastere a calitatilor atribuite in mod traditional mierii si propolisului. In plus, ele au descoperit binefacerile, pana atunci necunoscute, ale polenului si laptisorului de matca.

Cu toate acestea, dintre toate produsele apicole, cea mai buna si veche utilizare in scop terapeutic o are veninul de albine – utilizat pentru tratarea afectiunilor reumatismale si articulare cronice, a unor boli inflamatorii (tendinita, bursita) precum si pentru scleroza in placi.

Studiile recente au permis identificarea, in parte, a componentelor responsabile pentru actiunea benefica a veninului. Intr-adevar,  analiza chimica a veninului de albine a scos la iveala o anumita cantitate de agenti antiinflamatori. In general, oamenii de stiinta sustin ca aceste componente au o actiune tonifianta si stimulatoare, intarind sistemul imunitar si contribuind la detoxifierea organismului.