Armurariu - Silybum marianum

Denumire stiintifica: Silybum marianum, Carduus marianus

Denumire populara: armurariu; argintica de gradina, armurar, buruiana armurarii, crapusnic, scai pestrit, scaiul Sfintei Marii

Descriere: Planta erbacee de cultura, anuala sau bianuala, inalta de 1-1,5 m, cu frunze si inflorescenta ghimpoase, cu frunze alterne, sesile, alungite-ovate si marmorate cu alb, nervura principala si cele secundare terminandu-se cu un ghimpe, flori tubuloase, rosii, grupate in antodii mari, ghimpoase.

Habitat: Origine mediteraneeana.

Partile utilizate: Semintele.

Actiune: Hepatic, stimuleaza lactatia, emolient, colagog (favorizeaza eliminarea secretiilor biliare).

Indicatii terapeutice: Armurariul poate fi utilizat pentru a stimula secretia din ficat si vezica biliara. Utilizarea ca tonic pentur ficat este sustinuta de cercetari ce au aratat cum protejeaza constituentii sai celulele ficatului, de vatamarea chimica. Planta este utilizata intr-o gama larga de afectiuni ale ficatului si vezicii, inclusiv hepatita si ciroza. Stimuleaz alactatia si este un remediu absolut sigur pentru toate mamele.

Preparare si administrare: Infuzie - se toarna o cana de apa fierbinte peste 1 lingurita de seminte macinate si se lasa la infuzat 10-15 min. Se bea de trei ori pe zi. Tinctura - 1-2 ml de tinctura de trei pe zi.

Contraindicatii: Hipertensiune.