Asocierile de somn la copil

Autor:

Asocierile de somn la copil
Înainte de a merge la culcare, avem în fiecare seară unele acțiuni sau obiecte pe care le asociem cu pregătirea pentru somn și odihna în sine: schimbarea în pijamale, cititul câtorva pagini din cartea de pe noptieră, perna noastră, locul de la perete etc. Am putea adormi ușor fără acestea? Depinde. De unele avem nevoie mai mult, de altele ne putem lipsi mai ușor, pentru că unele asocieri de somn sunt mai puternice, iar altele mai slabe.

Lucrurile se petrec similar și la copii. Asocierile de somn apar de la vârste timpurii, dar spre deosebire de adulți, la cei mici impactul asupra somnului poate fi mult mai semnificativ, în contextul în care la bebeluși și copii mici poate apărea dependența de prezența și intervenția părinților pentru a adormi și a se întoarce la somn după trezirile din timpul nopții. Cu alte cuvinte, asocierile de somn sunt un element important de avut în vedere în ceea ce privește somnul copiilor.

Asocierile de somn pot fi o metodă eficientă de îmbunătățire a somnului copilului, fiind recomandată de numeroși experți în somn, dar și o potențială problemă. Diferența o face tipul de asocieri de somn cu care obișnuiți copilul. (1)

Ce este o asociere de somn?

Condițiile în care cei mici se obișnuiesc să adoarmă, repetate atât în fiecare seară la culcare, cât și în timpul nopții când se trezesc, sunt asocieri de somn. Acestea pot cuprinde:
  • obiecte (o jucărie așezată lângă ei în pătuț);
  • acțiuni (legănatul în brațe);
  • persoane (prezența mamei lângă copil până adoarme).

Asocierea de somn apare după ce obiectul/acțiunea au fost repetate de suficiente ori imediat înainte de culcare pentru a crea ceea ce psihologii numesc o condiționare clasică.

Asocierile de somn, prin caracterul de predictibilitate, devin pentru copii indicii că este ora de culcare, îi ajută să se liniștească și să adoarmă. O asociere de somn este cu atât mai puternică cu cât este mai frecvent repetată (nu doar seara la culcare, ci și la somnul de zi sau când copilul se trezește peste noapte) și precede imediat somnul (interpunerea unei alte acțiuni între aceasta și somn o va slăbi). S-a observat și o tendință a copiilor care se calmează greu înainte de somn și care au întreruperi dese ale somnului noaptea de a dezvolta o dependență mai mare față de asocierile de somn.

La trezirile din timpul nopții (copiii se trezesc frecvent la trecerea de la un ciclu de somn la altul), pentru a putea reveni la somn, copilul are nevoie de exact același context cu care este obișnuit pentru a adormi. De exemplu, dacă este alăptat ca să adoarmă, va avea nevoie tot de sânul mamei pentru a reveni la somn. (2), (3), (4)

Când apar primele asocieri de somn?

Creierul nostru poate identifica și înțelege tiparele de la vârste foarte mici. Astfel, încă din primele zile de viață, la nou-născuți funcționează învățarea asociativă, care îi ajută să se obișnuiască repede cu tiparele și obiceiurile.

Primele asocieri de somn încep să se formeze încă de la vârsta de 6-8 săptămâni. Aceasta este și vârsta de la care Jodi Mindell, expert în somnul la copii, recomandă să fie obișnuiți bebelușii cu rutine și asocieri de somn. Până atunci, somnul lor nu urmează niciun tipar sau program, pentru că ritmul circadian nu este încă maturizat.

Mai târziu, în jurul vârstei de 4-5 luni, asocierile de somn sunt deja bine formate și puternice, iar încercarea schimbării unei asocieri la această vârstă va fi mai dificilă (copilul va protesta mai mult). (3)

Asocierile de somn pozitive versus asocierile de somn negative

Distincția între cele două tipuri de asocieri se face prin prisma susținerii independenței, respectiv dependenței copilului de părinte, pentru a putea să adoarmă.

Independența copilului în privința somnului este un subiect dezbătut nu doar de părinți, ci și de specialiștii în somnul la copii. Există practic două abordări privind modul în care copilul ar trebui să adoarmă:
-abordarea care promovează autoliniștirea (independența somnului copilului);
-abordarea în care părintele este cel care facilitează prin prezența sau intervenția lui adormirea celui mic. (6)

Asocierile pozitive constau în acele aspecte care ajută copilul să adoarmă singur, la care are acces seara la culcare și oricând se trezește pe parcursul nopții. Acestea nu implică prezența sau acțiunile unui părinte de liniștire și adormire a bebelușului.

Foarte important pentru deprinderea autoliniștirii (o abilitate pe care specialiștii susțin că toți copiii o învață) este ca bebelușul să fie așezat în pătuț treaz, dar ușor amețit (în starea care precede somnul). Astfel, pe de o parte se creează și se menține asocierea dintre pătuț și intrarea în starea de somn, iar pe de altă parte copilul se va trezi în timpul nopții în același loc în care a adormit.

Exemple de asocieri de somn pozitive:
  • pătuțul;
  • o poziție de somn preferată;
  • sacul de dormit pentru bebeluși;
  • o jucărie sau o păturică preferată (numite și obiecte tranziționale) etc.

Unele asocieri de somn care la nou-născut nu sunt problematice, pe măsură ce copilul crește, pot interfera cu somnul: întârzie mult adormirea, împiedică abilitatea copilului de a adormi singur, favorizează trezirile frecvente din timpul nopții, pentru că micuțul nu poate trece la următorul ciclu de somn fără părinte.

Asocierile negative de somn sau disfuncționale se referă la cele asupra căruia copilul nu are niciun control. Este vorba în principal de cele care implică prezența/intervenția părinților, dar și de cele care nu mai sunt disponibile pe parcursul nopții, atunci când copilul se trezește.

Exemple de asocieri de somn negative:
  • alăptarea și alimentația cu biberonul pentru adormirea micuțului;
  • oferirea unei suzete când copilul este prea mic să o introducă singur în gură atunci când o scapă;
  • legănatul (în brațe, pe picioare, într-un leagăn);
  • purtatul în brațe;
  • adormirea copilului în mașină, în brațe sau în orice alt loc și mutarea lui în timp ce doarme în pătuț.

O asociere disfuncțională nu înseamnă că actul în sine este problema, ci că interferează cu capacitatea copilului de a adormi singur și de a se reveni la somn când acesta este întrerupt. Această asociere devine unica metodă prin care copilul reușește să adoarmă.

Pentru exemplificare, un copil care este adormit în brațe și apoi este așezat în pătuț pentru somn, când se va trezi în timpul nopții se va aștepta să regăsească același context în care a adormit, respectiv brațele mamei. Ori el se află în pătuț, e singur și nu poate adormi fără ajutor, pentru că de fiecare dată când a intrat în starea de somn în brațele mamei i-a fost întărită ideea că nu poate adormi decât așa. (4), (5), (6)

Schimbarea unei asocieri de somn

Ce e de făcut atunci când copilul nu reușește să adoarmă singur, ci doar în prezența unui părinte sau la sân sau legănat?

Fie că au fost soluții de compromis pentru a ajuta copilul să doarmă cu orice preț, fie că părinților le face plăcere să se implice în adormirea lui, la un moment dat aceste asocieri vor interfera cu somnul părinților. Trezirile frecvente din timpul nopții pot duce în cele din urmă la privarea de somn a părinților și la acumularea de oboseală. În aceste condiții, o asociere de somn poate fi considerată disfuncțională, pentru că afectează atât somnului celui mic, cât și al părinților.

În general, asocierile de somn nu dispar de la sine ci dimpotrivă, dacă sunt menținute și întărite, ele tind să devină tot mai puternice.

Specialiștii vestici în somnul copilului recomandă dezvoltarea abilității de autoliniștire a micuților prin metode de sleep training (un concept foarte controversat) care variază de la cele mai blânde (de exemplu „metoda rutinelor pozitive”, în care copilul este obișnuit de mic cu un ritual de pregătire pentru somn) până la cele mai drastice (de exemplu metoda „cry it out”, o metodă cu rezultate rapide, în care copilul este lăsat să plângă și să se obișnuiască cu absența părintelui la culcare, în scopul de a se liniști și adormi singur).

Și în cazul schimbării unei asocieri de somn disfuncționale părinții pot alegere o variantă de slăbire treptată a asocierii (de exemplu, se reduce gradual perioada de timp în care copilul este legănat sau purtat în brațe, apoi este așezat pătuț treaz, dar somnoros, nu adormit complet) sau o metodă mai directă (de exemplu, copilul nu mai este alăptat ca să adoarmă, ci este hrănit mai devreme, iar între masă și somn se introduce o altă activitate). (3)

În final, înlocuirea unei asocieri de somn este o decizie pe care părinții o iau în funcție de calitatea somnului, atât a micuțului, cât și a întregii familii (părinți și ceilalți copii).

Data actualizare: 13-05-2016 | creare: 13-05-2016 | Vizite: 911
Bibliografie
(1)http://www.practicalresearchparenting.com/2014/06/28/sleep-associations/
(2)Baby Sleep Props, link: http://www.thegiftofsleep.com.au/baby-sleep-props/
(3)The Happy Sleeper: The Science-backed Guide to Helping your Baby Get a Good Night s Sleep, Heather Turgeon and Julie Wright
(4) Towards independent sleep, link: http://raisingchildren.net.au/articles/toward_independent_sleep.html
(5)Ways to Get Your Baby to Sleep and Stay Asleep, link: http://www.askdrsears.com/topics/health-concerns/sleep-problems/31-ways-get-your-baby-sleep-and-stay-asleep
(6)The Science of Mom, Alice Green Callahan
Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK