Atacuri de panica, stari de anxietate, depresie – ce vor sa ne spuna simptomele

Experienta intreaga de pana in prezent imi spune ca, dincolo de simptomele atacurilor de panica, anxietatii generalizate si a altor patologii, exista ceva mai profund care se ascude in spatele acestor „semne si simptome”. Sa fie oare vorba despre un alt mesaj pe care patologia incearca sa ni-l transmita, insa pe cale incosntienta?

O propunere diferita, dar indrazneata

Psihologul de orientare psihodinamica Bill Plotkin, in ultima sa carte, „Wild Mind” (Mintea salbatica), face o propunere indrazneata:

“. . . multe dintre modele comportamentale care sunt etichetatete de psihologie de masa ca psihopatologii. . . nu sunt neaparat probleme in sine. . . Ce se intampla dacă cele mai multe patologii reale sunt mai degraba simptome de resurse psihologice nedezvoltate – capacitati innascute ale Sinelui care isi asteapta cultivarea si cresterea in interiorul persoanei? Poate cel mai bun mod de a face ca simptomele psihologice sa dispara (sau mai bine spus, sa se transforme) nu este prin a face tot posibilul de a scapa de ele, de a le masca, ci de a ne constientiza resursele si a le dezvolta – poate exact aceasta reprezinta cheia in lucrul direct cu simptomele. Poate ca ajungem sa ne traim simptomele in exterior, pentru ca suntem deficitari in corporalizarea si trairea fizica a starii de bine, de sanatate sau completitudine”.

Ma regasesc in propunearea lui Bill Plotkin, pentru ca de multe ori, de-a lungul insotirii pacientilor care prezentau diverse simptome in cabinet, de cele mai multe ori, starile de anxietate, depresie sau atacuri de panica ascundeau emotii de furie, respingere, ignorare, durere, rezistenta, suprimare. Toate aceste emotii puternice, catalogate rational si automat ca fiind negative, ascundeau un adevar sincer si foarte adanc ascuns in interiorul pacientilor. Insa acest adevar nu este, la propriu, lasat sa fie accesat intr-o maniera constienta.

Depresie, anxietate, atacuri de panica, insomnii

In medicina vestica, dar si in anumite abordari cognitive ale anxietatii si atacurilor de panica, abordarea confruntarii progresive, dar reale, a durerilor adanci pe care simptomele le ascund se face intr-o maniera rationala. De cele mai multe ori insa, atunci cand dam atentie „adevarurilor” ascunse in spatele simptomelor, cand le ascultam cu sinceritate si empatie, apar transformari care pot surprinde insusi pacientul.
Simptomele doar ne semnaleaza ca ceva inauntrul nostru se cere integrat – ceva profund si extrem de personal. Cu cat ne vom asculta mai cu atentie si atentie pe noi insine, cu atat mai mult vindecarea poate sa apara.
Nu avem nevoie decat de un spatiu propice si de incredere in care vindecarea interioara poate sa se realizeze, cum este de cele mai multe ori si spatiul psihoterapeutic.

Conditionare si instinct

In viata noastra, suntem invatati sa nu fim tristi – nu avem voie sa ne traim sentimentele negative precum indoiala, frica, neliniste, frica. Nu de putine ori auzim ca aceste sentimente negative sunt catalogate ca fiind „rele”, pe cand bucuria, siguranta, linistea, bucuria sunt sentimente de dorit, pentru ca sunt „sentimente pozitive”.
Pe de alta parte, natura noastra instinctuala ne face sa credem ca sentimentele care ne provoaca durere sunt cele de evitat, deoarece ne consuma mult prea mult, de aceea acestea sunt de evitat cat se poate de mult. Ajungem astfel sa avem un raspuns conditionat la atacuri de panica, anxietate sau alte emotii negative – Trebuie sa „scapam de ele”.

Insa cu cat incercam mai mult sa scapam de aceste stari neprotrivite care ne „incurca” in viata, cu atat mai persistente devin. Faptul ca nu ne plac si le dorim sa nu fi aparut in viata noastra, ma duce cu gandul ca sunt asemenea partilor de umbra din noi insine – pe care, o data ce le facem constientizate, putem avea parte de o integrare a lor naturala si adecvata.
Fiecare lumina isi are umbra ei, asa cum fiecare fapt consteint isi poarta aspectul inconstient. Simptomele sunt mesaje inconstiente care apar, tocmai pentru a ne atrage atentia ca a aparut o deviere in cursul normal ale energiei psihice.

De aceea, in loc sa ne investim energia in a incerca sa scapam de ele, mai degraba sa incercam sa le intelegem, sa aflam ce vor sa ne transmita, ce doresc sa ne spuna si, incet incet, sa le acceptam.
Acceptarea „sentimentelor negative” este un proces mai indelungat care implica stari diferite – constientizare, respingere, furie, nevoia de a le distruge, starea de a sta cu ele, de a le vedea, de a le asculta cu ceea ce vor sa spuna. Acesti pasi duc, treptat, la o acceptare personala asumata.

De indata ce ajungem sa auzim, sa vedem, sa intelegem ce se afla in spatele simptomelor, nu numai ca se raresc, dar ajung sa-si scada din intensitatea si cantitatea energetica, culminand cu disparitia.

Simptomele neplacute ale atacurilor de panica, ale anxietatii sau depresiei nu sunt „rele” in sine, ci atrag atentia Eu-lui ca este nevoie sa le dam atentia necesara, pentru a le transforma.