Atrezia duodenală

Duodenul reprezintă prima porțiunea a intestinului subțire. Acesta este cuprins între stomac și unghiul duodeno-jejunal, de unde se continuă cu jejunul.

Atrezia duodenală este o afecțiune în care duodenul nu s-a dezvoltat în mod corespunzător (nu este deschis și nu permite trecerea conținutului gastric).

Atreziile congenitale pot fi generate de:

• obstacole intrinseci: iau naștere în porțiunea a doua a duodenului între săptămânile a cincea și a zecea de sarcină;
• obstacole extrinseci: cauzate de pancreas inelar, malrotație sau venă portă preduodenală;
• o combinație a acestora.

Incidența atreziei duodenalale este de 1 din 10000 de copii nou-născuți și de cele mai multe ori afecțiunea este asociată cu sindromul Down (30%). Aproximativ 17 % dintre copiii cu atrezie duodenală au malformații cardiace, 7% atrezie esofagiana, 6% malrotații ale aparatului urogenital. (3)

Cauze

Cauzele atreziei duodenale nu sunt în întregime cunoscute. Atrezia duodenală este asociată frecvent cu alte malformații neonatale, ceea ce sugerează că această patologie apare în urma unei erori de dezvoltare embrionară. (2)

Simptome

• plenitudine epigastrică și dilatarea stomacului;
• lipsa scaunelor;
• vărsături cu un conținut verzui (conține bilă); sunt prezente chiar după câteva ore de la naștere; vărsăturile apar și atunci când copilul nu a fost hrănit timp de câteva ore;
• deshidratare, pierdere în greutate;
• dezechilibru electrolitic. (1)

Diagnostic

Diagnosticul poate fi stabilit prenatal sau imediat după naștere. Majoritatea cazurilor sunt depistate între a șaptea și a opta lună de viață intrauterină.

Mai mult de o treime dintre copii se nasc prematur, mulți cu o încetinire a creșterii intrauterine deoarece a lipsit aportul nutrițional al lichidului amniotic înghițit.

Polihidramniosul matern este prezent la majoritatea cazurilor (17-75%) și este depistat prin ecografie.

Diagnosticul atreziei duodenalale se pune în urma unei ecografii fetale în care se observă:

• cantități mari de lichid amniotic în uter;
• dilatarea stomacului și a duodenului copilului;
• prezența unui „balon dublu‟ umplut cu aer, iar restul abdomenului este opac; această imagine se observă pe o secțiune transversală;
• la copiii cu un obstacol duodenal înalt se observă o concentrație foarte crescută a acizilor biliari în lichidul amniotic; lichidul amniotic este recoltat prin puncție. (4)

Diagnosticul postnatal se stabilește imediat după naștere pe baza unor investigații imagistice și a datelor clinice.

Date clinice:

• copiii cu atrezie duodenală se nasc prematur, în majoritatea cazurilor;
• au greutatea mai mică de 2500 g;
• în urma recoltării sucului gastric, se observă o cantitate crescută de suc gastric (peste 25 grame, cantitatea normală fiind de 5 grame), ceea ce înseamnă că există un obstacol duodenal;
• vărsături precoce;
• abdomenul este plat;
• copilul nu elimină meconiul (primul scaun).

Tratament

Atrezia duodenală se tratează pe cale chirurgicală!

Odată diagnosticul stabilit, se aduce la valori normale echilibrul hidro-electrolitic, se realizează o decompresie abdominală și se asigură confortul termic. Cea mai recomandată intervenție chirurgicală este duodenoanastomoza deoarece este un procedeu cu puține complicații.

Chirurgul realizează o incizie transversală a duodenului de o parte și de alta a obstacolului. Operația poate fi efectuată prin intervenții chirurgicale deschise sau prin laparoscopie chirurghicală. (3)