Căminul de bătrâni

Vârsta a treia ar trebui să fie una a liniștii, a bucuriei alături de familia pe care o persoană și-a construit-o și a timpului dedicat activităților care îi fac plăcere, dar cărora nu a avut vremea necesară să le-o dedice de-a lungul vieții.

Pe de altă parte starea de sănătate precară, pierderea partenerului de viață sau imposibilitatea vârstnicilor de a-și purta singuri de grijă pot pune serioase probleme, atât lor, cât și apropiaților. În aceste condiții instituțiile specializate pentru bătrâni pot fi o alternativă, însă alegerea trebuie să fie bine informată, astfel încât să nu facă mai mult rău decât bine.

Căminul de bătrâni - când este necesar?

A-i sugera unui părinte sau unei persoane apropiate că azilul de bătrâni este o variantă pe care o luați în calcul pentru binele său poate fi interpretată de acesta ca o declarație deschisă a faptului că a îmbătrânit. De multe ori casa în care locuiește este căminul în care și-a trăit cea mai mare parte din viață, unde și-a crescut copiii și unde a locuit alături de partenerul de viață. Tocmai de aceea mutarea poate aduce o tristețe imensă bătrânilor, care se pot vedea astfel dezrădăcinați și abandonați.

Cum știm însă când este timpul să facem această schimbare? În general specialiștii consideră că atunci când persoana în vârstă are dificultăți în a realiza activitățile de bază care țin de igiena personală, îmbrăcat, urmat un tratament, mâncat, relaționarea cu ceilalți și menținerea propriei persoane în siguranță este momentul în care azilul trebuie privit ca pe o alternativă. (1)

Iată o listă cu câteva aspecte de care trebuie să ținem cont atunci când evaluăm necesitatea internării unui bătrân din familie într-o astfel de instituție.

Dacă acesta...

• nu își poate asigura necesarul minim de igienă (nu se poate spăla singur sau nu poate curăța obiectele personale, vesela sau hainele)
• nu se poate ocupa de îngrijirea casei/curții
• uită să își ia medicamentele sau nu le ia în doza adecvată sau nu este atent la data expirării acestora
• în majoritatea timpului trăiește izolat, pentru că nu are prieteni sau rude ori aceștia ajung rar la el
• de multe ori cade și își provoacă astfel contuzii și răni serioase
• nu mănâncă, deși susține că o face
• nu își poate pregăti singur masa și/sau nu își poate face singur cumpărăturile
• îi este teamă să rămână singur acasă, mai ales pe timpul nopții,

...azilul de bătrâni poate fi o opțiune. (2)

Dacă majoritatea acestor activități au loc frecvent în cazul bătrânului pe care îl aveți în grijă, posibilitatea internării sale într-un azil poate fi o reală alternativă, în condițiile în care nu luați în calcul mutarea sa în casa dumneavoastră sau timpul nu vă permite să ajungeți zilnic la el și să îl ajutați cu tot ceea ce are nevoie.

De cele mai multe ori decizia internării într-un azil o iau copiii sau persoanele în grija cărora se află bătrânii, atunci când ajung la concluzia că suportul pe care ei îl oferă vârstnicului nu mai este suficient pentru ca acesta să ducă o viață normală.

Dacă în calitate de copii ajungeți la concluzia că unui părinte i-ar fi mai bine într-o astfel de instituție, pentru că mama/tata nu mai face față tuturor activităților casnice sau că timpul pe care îl petreceți zilnic împreună nu este suficient pentru a fi siguri că este în siguranță și că nimic rău nu i se poate întâmpla, alegerea momentului și a modului în care îi transmiteți propunerea de a merge la un cămin de bătrâni trebuie să fie inspirată.

Încercați să deschideți discuția într-un moment în care este evident că părintelui dumneavoastră îi este greu cu anumite activități din casă și sugerați-i să se gândească și la această variantă, eventual să mergeți împreună să vedeți câteva astfel de cămine pentru bătrâni. (3)

Vârstnicul trebuie susținut și încurajat pe toată perioada căutării unui cămin de către copii sau rudele apropiate, care trebuie să-i reamintească că vor fi alături de el, chiar dacă se mută înr-un alt spațiu.

Centrele pentru vârstnici - argumente pro și contra

Azilele de bătrâni nu se bucură în general de o reputație favorabilă, fiind asociate de mulți dintre noi cu abandonarea bătrânilor într-un loc de unde cu greu ne mai amintim de ei. Cu toate acestea, instituțiile specializate pentru bătrâni prezintă avantaje și dezavantaje. Important este ca fiecare situație să fie evaluată cât mai corect, astfel încât decizia „azil de bătrâni versus propria casă”, respectiv alte alternative, să țină cont de ce este cel mai bine pentru bătrân.

Argumente pro

• Azilul de bătrâni este o alternativă atunci când vârstnicul nu mai face față activităților sale zilnice (nu mai poate avea grijă de sine însăși, condiția fizică nu îi mai permite să se miște cu usurință astfel încât să se ocupe de treburile gospodărești, are o stare de sănătate precară și nu există persoane apropiate care să aibă grijă de el)
• Azilele de bătrâni oferă posibilitatea menținerii unei vieți sociale prin relaționarea cu persoane de aceeași vârstă, care trec prin aceleași schimbări și se confruntă cu aproximativ aceleași dificultăți.
• Seniorii sunt antrenați în tot felul de activități fizice, mentale și spirituale de petrecere a timpului, care îi pot ajuta să lupte împotriva declinului fizic și psihic care îi amenință. De asemenea aceste activități le distrag atenția de la bolile de care suferă, dificultățile fizice și emoționale prin care trec
• Azilul de bătrâni oferă soluții pentru cei care suferă de anumite afecțiuni care necesită constant supraveghere medicală și programe individualizate
• Azilul de bătrâni este o opțiune convenabilă pentru familiile celor în vârstă, care nu au timpul și/sau pregătirea necesară de a îngriji un bătrân (4)
• Dacă persoana vârstnică se simte singură, nu are familie sau rude apropiate cu care să locuiască sau cu care să relaționeze frecvent (5)
• Instituțiile pentru bătrâni oferă o mai mare siguranță seniorilor, prin existența personalului calificat, dar și a unor dispozitive menite să le ofere un mai mare confort: rampe de acces pentru cei care sunt imobilizați într-un scaun cu rotile, măști de oxigen și alte echipamente medicale necesare în caz de urgență. (6)
• A locui într-o instituție de acest gen presupune lipsa grijilor legate de reparațiile și amenajarea casei, mentenanța dispozitivelor și a echipamentelor casnice etc. (7)

Argumente contra

• Prețurile practicate de instituțiile care oferă condiții decente sunt de cele mai multe ori ridicate, de aceea foarte mulți vârstnici sau familiile lor nu își pot permite financiar un astfel de program.
• Persoana vârstnică se poate simți abandonată de rudele sau familia care iau decizia de a o instala într-o astfel de instituție, mai ales dacă decizia nu este împărtășită și de ea
• Pentru unele persoane a trăi într-un azil de bătrâni poate însemna o scădere a independenței și a autonomiei, dar și un semn de declin pentru că nu mai are nici propria casă.
• Pentru unele persoane acomodarea și relaționarea cu persoanele și personalul din aceste instituții pot fi dificile (4)
• Chiar dacă se pune un mare accent pe viața socială în cadrul acestor instituții, vârstnicii pot resimți foarte acut lipsa familiei și a celor apropiați, vizitele acestora, chiar dacă au loc frecvent, neputând suplimenta nevoie de a trăi zilnic alături de ei. De multe ori unii ei se pot izola sau deveni deprimați din această cauză. (6)
• Din perspectiva celui care are în grijă bătrânul și care ia decizia internării acestuia într-un azil va apărea inevitabil sentimentul de vină pentru că a decis ca altcineva să aibă grijă de bătrân.

Cum alegem căminul de bătrâni potrivit?

Lăsând la o parte costurile financiare care din păcate condiționează pe mulți dintre cei care au realmente nevoie de astfel de servicii, trebuie să ne informăm asupra unor aspecte precum condițiile, alimentația, pregătirea personalului medical și non-medical etc., înainte de a aduce un bătrân într-o astfel de instituție.

Iată câteva întrebări, prezentate într-o ordine aleatorie, al căror răspuns ne-ar putea interesa în evaluarea mai multor instituții pentru alegerea celei mai potrivite:

• Cât de bine pregătit este personalul și care este programul de lucru al acestora? (asigura asistență și pe perioada nopții și a weekendurilor?)
• Dacă bătrânul suferă și de o tulburare specifică vârstei (Alzheimer sau demență), există programe speciale sau personal specializat?
• Care este programul de vizite și în ce măsură/condiții bătrânul poate fi scos din instituție de către vizitatori
• Care sunt activitățile recreative care le sunt oferite bătrânilor și în ce măsură au autonomia de a-și alege singuri programul zilnic?
• În ce constă meniul zilnic și în ce măsură pot fi oferite meniuri speciale (de post, vegetariene, pentru regim)?
• Azilul respectiv este implicat în procese juridice sau există plângeri împotriva acestuia?
• Care este procedura în cazul unor urgențe medicale? Există personal calificat care poate interveni?(8)

Cum facem mai ușoară tranziția de la propria casă la căminul de bătrâni?

Luarea deciziei de a instala un vârstnic în căminul de bătrâni nu este singurul pas dificil de făcut. Urmează perioada de tranziție a acestuia de la propria casă, în care cel mai probabil a locuit o bună parte din viață, într-un loc necunoscut, cu oameni noi, cu obiceiuri diferite. Ori această acomodare trebuie susținută pe cât posibil atât de personalul instituției, cât și de familie sau apropiați (dacă îi are).

Iată câteva aspecte de care putem ține cont:

• Păstrarea unor obiecte cu valoare sentimentală pe care persoana să le ia cu sine în noua casă (fotografii, cadouri primite de la cei dragi, obiecte care îi amintesc de momente fericite etc) și decorarea camerei și a spațiului său de locuit astfel încât să semene cu propria casă. În acest sens se pot utiliza florile preferate, tablouri și alte obiecte de care o leagă amintiri pozitive. (9)
• Mutarea nu trebuie să fie rapidă, ci dimpotrivă, trebuie să existe un timp suficient de împachetare a lucrurilor, de obișnuire cu ideea.
• Intrarea în contact și socializarea cu ceilalți rezidenți trebuie să se facă încă din primele zile, astfel persoana se va adapta mult mai repede și se va simți mult mai confortabil.
• Familia, rudele și prietenii este indicat să viziteze seniorul cât de des posibil, astfel încât legătura cu aceștia să fie menținută și totodată să îi ofere suportul de care are nevoie. Sunt recomandate mai degrabă vizitele mai scurte, dar mai dese, decât cele mai lungi, dar rare, care să lase un timp mai mare de așteptare pentru bătrân. Zilele par mult mai lungi și așteptarea este suportată mai greu în astfel de instituții. (10), (11)
• Apelarea la ajutor specializat (consilier, psiholog) sau la o persoană de încredere (preot, prieten de familie apropiat) în cazul în care copiii sau rudele care se ocupă de persoana în vârstă se simt la rândul lor depășite de situație. (3)
• Oferiți-i un calendar bătrânului; chiar dacă pentru unii nu pare să mai aibă rost să țină evidența timpului, pe alții îi poate ajuta să noteze zilele de naștere ale persoanelor dragi și de asemenea pot ști când sunt sărbătorile și zilele importante din an. (11)
• Încurajarea vârstnicilor să-și găseascu un hobby (în cazul în care nu au) pe care să-l poată realiza cu plăcere în cadrul azilului, astfel încât să își poată ține mintea ocupată. În caz contrar plictiseala și lipsa unor obiective le poate adânci starea de depresie. (9)