Boala de decompresie - primul ajutor

Boala de decompresie se mai numeste si „boala chesonierilor” si ii afecteaza in special pe scufundatorii neexperimentati; mai rar, poate sa apara si la mineri.

Aceasta desemneaza problemele care apar atunci cand un individ se ridica prea repede dintr-o atmosfera cu presiune ridicata (cum este apa la adancimi foarte mari), la o altitudine cu presiune scazuta.

Diferenta de presiune determina formarea unor bule de gaz (in special azot), ce apar libere in sange.

O astfel de bula de gaz poate ajunge pana la creier, devenind cauza unei morti instantanee prin embolism cerebral. Afectiunea poate aparea in grade diferite de gravitate.

Cum se produce decompresia

Azotul reprezinta 70% din compozitia aerului pe care il respiram. In timpul unei scufundari, cantitati mari de azot sunt absorbite in organism si asta pentru ca scafandrul respira aerul la o presiune mult mai mare decat la suprafata.
Cantitatea de azot dizolvat depinde de adancime si de durata scufundarii. Cu cat este mai adanca si mai prelungita scufundarea, cu atat mai mult azot este absorbit in organism. Acest lucru nu reprezinta o problema atata timp cat scafandrul ramane sub presiune.

Pe masura ce scafandrul inainteaza catre suparafata, presiunea scade, iar azotul este eliberat din organism pe calea plamanilor, prin intermediul expiratiei. Daca rata ascensiunii o depaseste pe cea in care azotul poate fi eliberat, se formeaza baloane in sange si tesuturi. Procesul poate fi comparat cu situatia in care deschideti repede o sticla cu bautura acidulata.

Pentru a minimaliza riscul formarii acestor bule de azot cu aparitia maladiei de decompresiune, au fost realizate numeroase tabele care indica relatia dintre adancime si timpul cat scafandrul poate sta acolo.

Simptomele maladiei de decompresiune

• Victima sta chircita de durere
• Victima are dureri articulare
• Victima are crampe musculare
• Victima are dificultati mari de respiratie
• Apar paralizii, parestezii
• Apar sangerari din nas sau urechi
• Emfizem subcutanat

Toate aceste simptome initiale apar din cauza microemboliilor la nivelul capilarelor.
Daca sunt afectate vasele mari, pot aparea accidente majore, precum infarct miocardic, infarct pulmonar, artrite sau paralizii.

In unele cazuri, efectele bolii de decompresie pot cronice: leziuni degenerative la nivelul miocardului, la nivelul nervilor optici.

Care sunt primele masuri care trebuie luate?

Mentineti caile aeriene libere si efectuati, daca este necesar, manevrele de resucitare respiratorie. Victima necesita ingrijire imediata (recompresie rapida), de preferat la cel mai apropiat spital.
Sunati imediat ce aveti posibilitatea la ambulanta si explicati despre ce este vorba, pentru ca medicii sa fie pregatiti.

Tratamentul maladiei de decompresiune

Nu exista un medicament anume folosit in boala de decompresiune, insa pe parcursul transportului se recomanda:

• furnizarea de oxigen 100% prin masca, la o rata de 10-15 L/minut
• administrarea de lichide
• preveniti expunerea la frig a victimei

Spitalizarea

O camera de decompresiune este o camera etanseizata, care poate fi presurizata. Presiunea din aceasta camera poate fi crescuta prin inchiderea usilor si pomparea de aer. Pe parcursul tratamentului pentru maladia de decompresiune, presiunea este crescuta pentru a corespunde presiunii de la 18 m sub apa. In unele cazuri, presiunea din camera este setata la 50 metri sub apa.

Victima va respira oxigen pur din masca, ceea ce imbunatateste eliminarea azotului. La adancimi de peste 18 m sau dupa intervaluri adecvate, masca poate fi scoasa din camera. Presiunea din camera este redusa gradual, pana cand victima atinge din nou presiunea de la suprafata. Tratamentul dureaza in general intre 5 si 6 ore.

Pe parcursul tratamentului, langa victima va sta o persoana specializata si instruita. Starea victimei este monitorizata indeaproape prin examinari ale coordonarii si echilibrului, simtul tactil s.a.

Daca este necesar, medicul poate de asemenea sa stea in camera cu victima, alaturi de persoana instruita special pentru astfel de situatii, dar daca nu este cazul, acesta va sta in afara camerei, cooperand cu persoana instruita.
Dupa tratament, victima va fi tinuta 24 de ore sub observatie, pentru a preveni deteriorarea starii sale generale.

In cele mai multe cazuri, o sedinta de tratament este suficienta, dar exista si cazuri care necesita mai multe sedinte de tratament.
Dupa urmarea tratamentului, scafandrul trebuie sa faca o pauza de la scufundari. Durata acestei pauze trebuie decisa de un specialist in medicina scufundarilor.

Sfaturi pentru a preintampina o astfel de urgenta medicala

Pentru a preveni instalarea bolii de decompresie, este obligatoriu ca ridicarea la suprafata sa se faca in trepte.

In acest sens, este descrisa o schema Haldane, care indica reducerea la jumatate a presiunii corespunzatoare unei pauze de cateva minute, apoi reducerea inca o data la jumatate a presiunii si pauza. In acest fel se elimina azotul prin respiratie si se evita instalarea maladiei de decompresiune.

Pentru a preveni manifestarea probelemelor determinate de boala de decompresie, este necesara o selectie atenta a persoanelor care sa lucreze in astfel de conditii, fara a se admite persoane obeze sau bolnavi cu afectare cardio-respiratorie.
Un alt lucru important de respectat este evitarea intreruperilor mari ale activitatii, intrucat in acest fel se pierde capacitatea de adaptare in conditii ridicate de presiune.