Boala Peyronie

Diagnostic

Studii imagistice:
Diagnosticul bolii Peyronie se bazeaza pe caracteristicele clinice si anamneza pacientului. Radiografia detecteaza calcificari la 20% dintre pacienti. Prezenta calcificarilor arata boala avansata care nu va regresa spontan. Calcificarile radiografice sunt o indicatie pentru interventia chirurgicala.

Studiile Doppler sunt indicate pentru un penis erect artificial pentru identificarea leziunilor si a defectelor secundare de umplere. Echografia de inalta rezonanta este studiul imagistic definitiv, desi nu este recomandat frecvent pentru a confirma diagnosticul. Poate fi de ajutor inainte de planificarea chirurgiei definitive.

Studiul RMN al placilor este experimental si nenecesar. Poate fi folosit pentru a demarca placile inflamate care sunt mult prea moi pentru a fi detectate cu echografie sau radiografie.

Evaluarea functiei erectile prin injectii intracorporeale poate fi folosita daca anmneza nu este clara sau daca o boala comorbida este prezenta. Injectarea intracorporeala a unui vasodilatator poate fi folosita pentru a determina cabacitatea erectila a pacientului si extensia modificarii penisului. Pentru aceste erectii artificiale se pot folosi diferiti agenti precum alprostadil, fentolamina, papaverina.

Examen histologic: in boala Peyronie precoce apare o reactie inflamatorie cu ingrosarea tunicii albuginea, depozitarea de fibrina si pierderea fibrelor elastice. Curind benzi difuze sau nodulare de fibroblaste sunt inconjurate de mase dense de colagen. Aceste modificari se pot extinde pina in corpii cavernosi profund. Calcificarile de stadiu tardiv si osificarile pot fi observabile.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele boli: scleroza sistemica, tromboflebita, curbatura congenitala a penisului, fractura penisului, tromboza venei penisului, infiltrat leucemic al penisului, leziuni sifilitice tardive, limfogranulom al penisului.