Psihoterapie ONLINE Individuala/ de Cuplu / Hipnoza clinica, pentru: tratarea deprsiei,anxietatii,atacuri de panica,fobii,adictii,doliu,tratarea traumelor, blocajelor emotionale;problemelor de cuplu,recuperare medicala, tratarea durerii/bolilor ca si terapie complementara,cresterea performantei intelectuale/sportive;
ROmedic Cabinete medicale ONLINE Cabinete Psihoterapie Psihoterapie ONLINE

Tu stii sa spui “ Nu!” ? Invata sa refuzi fara sa te simti vinovat/a !

Autor: Marinela Croitoru

Una dintre nevoile fiecarei persoane, pe care trebuie sa si-o satisfaca pentru a se dezvolta armonios, este nevoia de apartenenta la grup, de relationare si socializare, acest lucru insemnand familia ( initial ), apoi diverse grupuri ( de copii cu care se joaca in perioada copilariei), de colegi de scoala, de colegi de munca, cuplul pe care il formeaza, familia noua-sot/ie si copii, etc. Asadar, persoanele leaga dealungul vietii diverse relatii care presupun o implicare mai mica sau mai mare in functie de tipul de relatie; se responsabilizeaza, se pliaza si se interconditioneaza gradual, odata cu cresterea atasamentului. Orice relatie are la baza, din perspectiva persoanei, un beneficiu primar sau secundar; dam si primim, primim si dam; dam atentie-primim atentie, dam iubire-primim iubire, dam cadouri-primim cadouri, si dam atunci cand primim cu masura darului primit; primim vorbe frumoase-dam vorbe frumoase; primim vorbe grele-dam vorbe grele;
Uneori, insa, aceste conditionari din cadrul relatiilor pe care le avem pot fi resimtite destul de apasator; Putem sa ne simtim fortati, constransi sa spunem sau sa facem anumite lucruri si desi nu ne place, facem totusi compromisul, iar aceste situatii de compromis verbal sau faptic ne provoaca conflicte interioare, frustrare si chiar somatizari fizice. Cine nu a trecut cel putin o data, in copilarie, prin situatia ca un copil din grupul de prieteni de joaca i-a luat jucaria preferata sa se joace cu ea? Deposedarea de jucaria preferata a nascut frustrare si furie interiorizata, insa, am acceptat situatia pentru ca nu am vrut sa il refuzam pe prietenul nostru, pentru ca ne-am gandit ca s-ar fi suparat daca nu il lasam sa se joace cu jucaria noastra preferata, devenita si pentru el “preferata”; Sau, in adolescenta, cine nu si-a lasat macar o data treburile lui foarte importante pe care tocmai le facea, ca sa mearga cu prietenul cel mai bun sa faca nu stiu ce lucru, neimportant pentru el, dar important pentru prieten? Asa este ca te simti frustrat si furios, dupa? Bineinteles ca da! Pentru ca te-ai pus pe tine si nevoile tale pe planul doi si pe ptietenul tau l-ai pus pe primul loc, ajutandu-l sa isi satisfaca nevoia lui, in detrimentul nevoii tale. Este cazul sotilor/sotiilor care uita de propriile nevoi si devin una cu partenerul; una cu copiii; una cu seful sau cu colegii de munca; una cu parintii, caci sunt batrani si au nevoie de ajutor; Iar atunci cand dai-dai si nu primesti nimic la schimb, celalalt refuzand sistematic sau constant sa iti intoarca “ darul”, frustrarea si furia cresc si mai mult.
Vorbim aici de asertivitate sau nonasertivitate! De a iti cunoaste nevoile si a ti le satisface sau a fugi de tine si a satisface nevoile celorlalti, iar modelele din familie si educatia primita in primii ani de viata, in copilarie, reprezinta baza asertivitatii sau nonasertivitatii persoanei. Limitarile si cenzurarile, interdictiile si refuzurile, strictetea, compararea cu alti copii, impunerile si rigiditatea, excesive, a parintilo sau a celorlalti membrii ai familiei, cu rol activ in educatia si formarea copilului, isi spun mai tarziu cuvantul, in viata de adult a persoanei imprimandu-i un model nonasertiv de a fi, intr-un grad mai mare sau mai mic, proportional cu gradul rigiditatii si al strictetii impuse. De aceea este recomandat ca limitarile si regulile impuse copilului sa fie foarte clare si doar atunci cand sunt necesare, spre a il proteja si ajuta in dezvoltarea lui, ci nu de a-i lua copilului libertatea de a se exprima, de a fi, de a explora, de a crea, etc. Cu totii am auzit in mijloacele de transport in comun o bunica sau o mamica care isi certa copilul pentru ca vorbeste tare sau rade galagios. Sau pentru ca alearga prea mult. Sau pentru ca a pierdut notiunea timpului, jucandu-se cu copiii si a venit tarziu sau a uitat sa mai vina acasa.
Asadar, sa lasam copiii sa fie centrati pe propriile nevoi, ci sa nu le cerem sa se gandeasca intai la noi si abia apoi la ei; sa le impunem limitat reguli si doar care ii ajuta in dezvoltarea lor;
Asertivitatea se construieste in primii ani de viata, prin coping, din modelul membrilor familiei activi in educatia si formarea copilului, alaturi de componenta ereditara, transmisa prin gena de la parinti. Este calea usoara pentru a avea copii fericiti care vor deveni adulti fericiti cu copii fericiti.
In ceea ce priveste adultii cu un mod de viata nonasertiv, odata identificat modelul disfunctional, se poate lucra cu sine, fie singur, fie in cadrul unui proces psihoterapeutic, pentru schimbarea tiparelor cu unele functional-asertive. Putem invata sa refuzam, fara sa ne simtim vinovati si acest lucru este, in primul rand, rezultatul unui proces de autocunoastere a nevoilor noastre autentice. Dificultatea este data de faptul ca, daca multi ani sau poate o viata intreaga, persoana a fost focusata pe exterior, pe nevoile celorlalti, pe satisfacerea celorlalti, a parintilor, a copiilor, a colegilor, a sotului/sotiei, etc , acest tipar mental disfunctional fiind in inconstientul persoanei, o face sa actioneze “pe pilot automat”, de genul stimul-reactie si desi, uneori, persoana constientizeaza acest lucru, ii este dificil sau imposibil de facut schimbarea. Pentru aceasta, un bun ajutor este hipnoterapia, prin intermediul careia se poate accesa mai usor inconstientul si se poate face schimbarea tiparelor disfunctionale cu tipare functionale. Este foarte important de stiut faptul ca hipnoterapia mareste capacitatea de autocontrol a persoanei ci nu ii diminueaza sau fura controlul, scopul hipnoterapeutului si a hipnoterapiei fiind acela de a-i facilita pacientului accesul la o parte cat mai mare a creierului propriu si a functiilor psihice ale acestuia, avand unicul scop de vindecare, de schimbare in bine, de schimbare a disfunctionalului in functional. Imaginati-va ca, daca noi functionam atat de bine folosint doar 3-5% din capacitatea psihica a noastra, cat reprezinta constientul, cum ar putea arata viata noastra, accesand restul de 95-97% cat reprezinta inconstientul nostru?!
De aceea, atunci cand avem dificultati in a gestiona traume si evenimente grele din viata noastra, a aceesa inconstientul ne poate ajuta sa scurtam travaliul, utilizand multitudinea de resurse interioare pe care le detinem, caci avem resurse si mecanisme atat fizic cat si psihic, de a face fata oricarei situatii cu cre ne confruntam.

 
Programare