Calcifierile la sâni

Pe măsură ce femeile înaintează în vârstă, mici depozite de calciu apar în sâni, care poartă denumirea de calcifieri. Acestea sunt prea mici pentru a fi simțite, însă apar pe mamografie ca puncte albe luminoase. Calcifierile la sâni reprezintă o afecțiune comună, mai ales în cazul femeilor care au cel puțin 50 de ani. [1] [2]

50% din mamografiile efectuate femeilor cu vârsta de 50 de ani sau mai mult prezintă calcifieri și doar o mamografie din 10 la femeile sub 50 de ani prezintă calcifieri. Vârsta înaintată, o rană din trecut sau o inflamație a țesutului sânului cauzată de o infecție pot determina apariția calcifierilor.

Calcifierile la sâni nu trebuie asociate cu cantitatea de calciu din regimul alimentar al unei femei. [2]

Tipuri de calcifieri

Deși calcifierile la sân sunt, de obicei, necanceroase, anumite tipuri de calcifieri precum grupurile strânse cu forme neregulate pot avertiza în privința cancerului la sân. [1]

Există două tipuri principale de calcifieri, și anume:

• Macrocalcifieri – apar pe mamografie ca pete mari, albe, răspândite la întâmplare în sân. De cele mai multe ori sunt benigne și reprezintă o afecțiune necanceroasă a sânului. Nu necesită alte analize medicale. [1] [2] 
• Microcalcifieri – apar pe mamografie ca puncte mici, grupate, cu forme neregulate. Sunt mai numeroase decât macrocalcifierile. De obicei, sunt benigne, dar pot indica prezența cancerului de sân. În cazul microcalcifierilor e nevoie de analize suplimentare și chiar de o biopsie pentru eliminarea diagnosticului de cancer. De asemenea, sunt necesare analize de rutină pentru a se depista eventualele modificări care au loc de-a lungul timpului. [1] [2]

Uneori, microcalcifierile reprezintă o problemă și de aceea sunt necesare mamografii suplimentare pentru a se decide dacă microcalcifierile sunt benigne, probabil benigne sau suspecte de cancer. Dacă acestea sunt descrise ca benigne sau probabil benigne, cel mai sigur sunt necanceroase. Însă, dacă microcalcifierile sunt descrise ca fiind suspecte, sunt necesare mai multe teste medicale. Calcifierile benigne nu trebuie să reprezinte o grijă majoră, însă trebuie să fie monitorizate anual prin intermediul mamografiilor și prin compararea imaginilor de la an la an. [2] [4]

În ceea ce privește statisticile, calcifierile probabil benigne sunt benigne în proporție de 98%. Calcifierile suspecte pot fi benigne sau maligne, însă doar o pacientă din 4-5 cu calcifieri suspecte suferă de cancer la sân în fază timpurie. De asemenea, calcifierile benigne nu devin maligne. Calcifierile maligne sunt cancerose exact din momentul în care apar. În cazul unor calcifieri probabil benigne, riscul de malignitate este mai mic de 2%, însă se recomandă monitorizarea atentă. [4]

Cauzele calcifierilor la sâni

Calcifierile mamare sunt foarte frecvente și, de obicei, se dezvoltă în mod natural odată cu îmbătrânirea țesutului mamar. Uneori se formează din cauza altor schimbări benigne la nivelul sânilor cum ar fi un fibroadenom sau chist mamar. De asemenea, pot fi rezultatul unei infecții, intervenții chirurgicale sau a unui implant mamar. [6] Alte cauze ale calcifierilor benigne includ:

• Necroză de grăsime 
• Calcifiere dermică sau vasculară 
• Chisturi mamare sau noduli benigni 
• Secreții celulare 
• Depozite de calciu în arterele mamare 
• Ectazia ductelor mamare 
• Mastita 
• Radioterapie anterioară pentru cancer 
• Prafuri, deodorante, loțiuni sau unguente aplicate pe piele [1] [5] 

Calcifierile care se dezvoltă în vasele de sânge ale sânului pot fi cauzate de înaintarea în vârstă sau de boli de inimă ori diabet, însă nu necesită analize suplimentare. [6] 

Noile mici calcifieri care sunt grupate în câte 5-6 pot fi asociate cu o creștere hiperactivă a celulelor mamare și uneori cu o creștere a celulelor canceroase. Calcifierile în sine nu reprezintă cancer ci apar în celulele canceroase dezintegrate vechi, de care organismul se dispensează, însă nu le elimină. Astfel, celulele vechi se dezintegrează și se pietrifică. [7]

Nu se cunoaște o legătură între aportul de calciu din regimul alimentar și formarea calcifierilor la sân. De asemenea, nu a fost găsită nicio corelație între terapia post-menopauză de substituție hormonală și apariția calcifierilor mamare. [4]

Depistarea calcifierilor la sâni

Mamografia reprezintă principala tehnică utilizată pentru depistarea și analizarea amănunțită a calcifierilor la nivelul sânilor. [3]

De obicei, calcifierile sunt depistate întâmplător în timpul unei mamografii de rutină sau în cadrul unei analize pentru diagnosticarea unei alte probleme la piept. Prin intermediul razelor X mărite, radiologul poate observa mai bine mărimea, forma și numărul calcifierilor. În general, mamografia este studiată de doi radiologi – medici specializați în utilizarea imaginilor pentru diagnosticarea și tratarea bolilor, analiza fiind urmată de o clasificare a calcifierilor. [4] 

Uneori, poate fi necesară o biopsie mamografică stereotactică atunci când mamografia prezintă calcifieri, însă acestea nu pot fi văzute la ecografia mamară. Biopsia stereotactică se folosește de mamografie pentru a identifica porțiunea din sân care trebuie îndepărtată. Ulterior, probele de țesut sunt trimise la un patolog spre examinare. [5]

În cazul în care o femeie are îndoieli cu privire la corectitudinea raportului său de mamografie sau la recomandările radiologului, se recomandă obținerea unui aviz din partea altui radiolog care deține experiență în citirea mamografiilor. [7]

Evaluarea medicală a calcifierilor

Radiologul poate solicita teste și mamografii suplimentare în unele cazuri, îndeosebi atunci când:

• Calcifierile nu se observă destul de bine 
• Cauza calcifierilor este neclară 
• Este necesară identificarea exactă a calcifierilor, caz în care se recomandă biopsia stereotactică mamară. Acest tip de biopsie este necesară pentru elucidarea calcifierilor suspecte. [1] [5] 

De asemenea, radiologul poate solicita mamografii anterioare pentru a compara și determina starea, aspectul, numărul și eventualele modificări ale calcifierilor. Indiferent de tipul de calcifieri, se recomandă monitorizarea atentă într-un interval de șase luni. Dacă nu se observă schimbări ale calcifierilor după șase luni și pacienta are o vârstă de sub 40 de ani, se recomandă și evaluarea celuilalt sân. Dacă pe parcursul unui an nu se depistează modificări ale calcifierilor, pacienta poate efectua mamografii o dată la un an. [5] [4]