Cancerul de bont gastric

Cancerul de bont gastric reprezintă o formaţiune tumorală malignă dezvoltată la nivelul porţiunii de stomac restant.

Cauze şi factori de risc

Rezecţiile gastrice pot avea orice substrat patologic, de la rezecţii de tumori benigne (intrând aici ulcerele gastrice), la rezecţii gastrice în cadrul tratamentului obezităţii. Astfel, s-a constatat că la aceşti pacienţi formaţiunea tumorală are tendinţa de a se localiza mult mai frecvent foarte aproape de zona de anastomoză, deşi poate apărea oriunde în stomacul restant.

Una dintre cele mai severe complicaţii ale stomacului operat este cancerul de bont gastric. Un studiu realizat în Suedia a conchis că în fiecare 5 ani de la efectuarea operaţiei de rezecţie, riscul de apariţie a unul cancer gastric creşte cu aproximativ 28% (mai frecvent la femei decât la bărbaţi). (1)

Conform unui studiu realizat de o echipă de cercetători japonezi în colaborare cu Societatea Japoneză pentru Studiul Morbidităţii postoperatorii în Gastrectomie, apariţia patologiei tumorale poate fi clasificată în două mari categorii:

• pacienţi care dezvoltau cancer gastric post gastrectomie la aproximativ 10 ani sau într-un timp mai scurt şi la care gastrectomia era efectuată pentru o patologie considerată precanceroasă sau chiar pentru un cancer gastric;
• pacienţi la care degenerarea malignă apărea într-un interval de 20 de ani sau mai mult şi la care intervenţia chirurgicală era realizată pentru o patologie benignă. (5)

Pentru a putea pune diagnosticul de cancer de bont gastric după o operaţie de rezecţie gastrică în cazul unei tumori maligne, noua formaţiune tumorală apărută trebuie să aibă o histologie diferită pentru a putea exclude diagnosticul de recidivă.

Factori care potenţează riscul:

• refluxul duodeno-gastric;
• aclorhidria sau hipoaciditatea gastrică;
• dezechilibre în flora bacteriană;
• infecţia cu Helicobacter pylori;
• rezecţiile terminaţiilor nervoase;
• tipul de anastomoză: Billroth I sau Billroth II: pacienţii la care s-a realizat anastomoza de tip Billroth I au avut o incidenţă mai mare decât cei la care s-a realizat anastomoză de tip Billroth II.
  
• patologia iniţială pentru care este făcută gastrectomia (o rezecţie gastrică pentru o patologie malignă presupune un risc mai mare de apariţie a unui cancer de bont gastric faţă de o patologie benignă de tip ulcer gastric). (1), (3)

În funcţie de tipul de anastomoză s-a constatat că în cazul anastomozei de tip Billroth II, cancerul apărea cel mai frecvent pe zona de anastomoză, spre deosebire de anastomoza de tip Billroth I în care tumora malignă îşi avea sediul pe o zonă non-anastomotică. (5)

Pacienţii care au avut operaţii gastrice au un risc mai mare de a dezvolta o patologie malignă localizată la acest nivei decât cei care au avut operaţii de rezecţie la nivel duodenal. (2)

O problemă aparte o pun pacienţii care beneficiază de o operaţie de rezecţie gastrică în scopul tratării obezităţii, la care s-a pus problema având în vedere incidenţa mare a apariţiei cancerului de bont gastric, dacă are un beneficiu evident operaţia în balanţă cu riscurile pe termen lung la care sunt predispuşi pacienţii. Recent, în chirurgia obezităţii se preferă by-pass-ul intestinal (jejunoileal), tocmai pentru a evita acest risc.

Semne şi simptome

Simptomatologia este cea a unei patologii maligne gastrice, poate prezenta semne şi simptome specifice sau o simptomatologie nespecifică. De foarte multe ori, simptomele prin care debutează cancerul gastro-intestinal sunt alarmante, atât pentru pacient, cât şi pentru medic: pierdere bruscă şi nejustificată în greutate, disfagie, semne şi simptome de sângerare în etajul superior al tractului gastro-intestinal, anemie, stare de vomă persistentă.

Aceste simptome de alarmă determină medicul să realizeze, cel mai frecvent, o endoscopie digestivă superioară, în cadrul căreia se poate preleva ţesut şi se poate trimite la laboratorul de anatomie patologică pentru a putea pune corect diagnosticul de patologie tumorală sau non-tumorală.

De cele mai multe ori, simptomatologia poate sugera şi stadiul formaţiunii tumorale, în funcţie de cât de severe sau de violente sunt manifestările clinice. (6)

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv de cancer de bont gastric este pus în primul rând pe piesa de biopsie prelevată prin endoscopie digestivă superioară care este trimisă la laboratorul de anatomie patologică, unde se pune diagnosticul cert de patologie malignă, şi, evident, pe existenţa în antecedentele pacientului a gastrectomiei, oricare ar fi fost cauza intervenţiei chirurgicale.

Când este în discuţie un cancer de bont gastric în urma unei gastrectomii pentru tratarea unei tumori maligne, diagnosticul diferenţial se face, în primul rând, cu o recidivă. Este necesar un diagnostic diferenţial şi cu alte patologii gastrice care se pot localiza la acest nivel:

• ulcer gastric;
• tumoră benignă;
• hipertrofie de mucoasă gastrică;
• alte formaţiuni tumorale benigne sau maligne ale organelor învecinate care pot bomba în lumenul gastric.

Tratament

Tratamentul este cel pentru cancerul gastric nou diagnosticat. Este recomandată, dată fiind incidenţa crescută a cancerelor gastrice post rezecţie, monitorizarea pacienţilor prin endoscopii repetate cu biopsiere a mucoasei gastrice pentru a putea depista eventuala formaţiune tumorală cât mai devreme şi pentru a putea începe tratamentul. Este important de precizat că patologia malignă gastrică evoluează asimptomatic o durată de timp destul de îndelungată, iar atunci când începe să manifeste simptome, acestea pot fi nespecifice, motiv pentru care un diagnostic cât mai devreme este uneori vital pentru pacient.

Din cauza ratei mari de malignizare este recomandată, în anumite cazuri, rezecţia completă a stomacului împreună cu rezecţia staţiilor ganglionare cel puţin până la statia D2. (4) Speranţa de viaţă după diagnosticarea unei patologii tumorale maligne gastrice este în jur de 30% pentru următorii 5 ani, urmând ca aceasta să scadă. (6)