Black Friday ROmedic

Capsulita adeziva

Capsulita adeziva sau sindromul umarului inghetat sunt doi termeni care descriu o varietate de conditii clinice incluzind bursita subacromiala, tendinita calcificanta si fisurile capei rotatorilor. In ciuda nomencalaturii diverse folosite pentru a descrie sindromul umarului inghetat, toti acesti termeni denota conditii clinice diferite care pot determina restrictia dureroasa a miscarilor glenohumerale active si pasive si a miscarilor periscapulare ale umarului.

Conditia cuprinde semne si simptome ale debutului lent al durerii de umar, disconfortul localizat linga insertia deltoidului, imposibilitatea de a dormi pe partea afectata, limitarea ridicarii glenohumerale si a rotatiei externe si aspect radiologic normal. Criteriile de diagnostic pentru sindromul umarului inghetat cuprind restrictia dureroasa a miscarilor glenohumerale pasive si active si a miscarilor periscapulare. In ciuda acestor criterii, diagnosticul de capsulita adeziva poate fi dificil, deoarece exista multiple controverse asupra restrictiei miscarilor specifice glenohumerale si asupra duratei necesare pentru a califica un pacient cu umar inghetat.

Tratamentul poate fi dureros si suprasolicitant si consta din terapie fizica, medicatie, terapie prin masaj, hidrodilatare sau chirurgie. Se poate efectua manipularea umarului sub anestezie, proces care rupe adeziunile si tesuturile fibroase din jurul articulatiei pentru a ajuta restabilirea citorva miscari.

Terapia fizica
este foarte importanta in toate stadiile bolii, in ciuda durerii agravate si a inflamatiei, deoarece previne contractura dureroasa. Durerea si inflamatia pot fi controlate cu analgezice si antiinflamatoare nesteroidiene. Daca terapia manuala si intinderile nu sunt aplicate, capsula umarului se va contracta progresiv, lasind umarul cu restrictie severa a miscarilor.

Patogenie si cauze

Miscarile scapulotoracice si glenohumerale apar simultan la abductia bratului. La pacientii sanatosi o treime din elevatia bratului este atribuita miscarilor scapulotoracice, in timp ce doua treimi este asigurata de miscarea glenohumerala. Articulatia glenohumerala este acoperita de capsula articulara si incercuita de doua mansoane musculare. Capsula normala este o structura libera cu o suprafata de doua ori mai mare decit cea a capului humeral. Capa rotatorilor si tendoanele adiacente capsulei intaresc capsula anterior, posterior si superior, in timp ce ligamentele glenohumerale reprezinta de asemenea zone de intarire a capsulei. Capsula este formata din fibre de colagen de tip I si captusita de celule sinoviale.

Factori de risc care pot declansa capsulita adeziva cuprind:
- trauma, interventia chirurgicala pe umar
- boala inflamatorie, diabetul
- conditiile patologice regionale, diferite maladii ale umarului.

Teoriile patogenice propuse cuprind: teoria autoimuna cu proteina C reactiva ridicata si incidenta crescuta a histocompatibilitatii HLA-B27 la pacientii cu umar inghetat, teoria inactivitatii musculare ca factor etiologic major si asocierea cu boala cervicala, hipertiroidismul si boala cardiaca ischemica.
Cei mai multi dintre pacienti prezinta o perioada de imobilizare a umarului. Motivele imobilizarii pot fi diverse.

Semne si simptome

Capsulita adeziva afecteaza de obicei pacientii intre 40 si 70 de ani. Incidenta nu este cunoscuta precis, dar este estimata la 3% din populatie. Barbatii tind sa fie afectati mai rar decit femeile si nu exista o predilectie rasiala. Menopauza este la femei un factor declansator. Boala este asociata cu citeva conditii. O incidenta ridicata a conditiei exista printre pacientii cu diabet fata de populatia generala. Incidenta intre pacientii cu diabet insulino-dependent este si mai ridicata.

Anamneza pacientului trebuie sa cuprinda date despre urmatoarele:
- debutul simptomelor, traume sau interventii chirurgicale in antecedente
- durata simptomelor, asocierea diabetului, a hipertiroidismului, a acardiopatiei ischemice
- asocierea altor conditii ale umarului
- administrarea de medicamente, acuzele neurologice asupra membrului superior.

Capsulita adeziva este impartita in doua categorii: primara si secundara. Pacientii cu capsulita adeziva primara nu prezinta elemente semnificative ale anamnezei, examenului clinic sau a evaluarii radiografice pentru a explica pierderea miscarilor si durerea. Clasic, simptomele capsulitei adezive sunt impartite in trei faze: faza dureroasa, faza de redoare si faza de dezghetare. In faza dureroasa initiala apare un debut gradual al durerii difuze de umar care persista saptamini pina la luni de zile. Faza de redoare este caracterizata de pierderea progresiva a miscarii si se mentine pina la un an. Cei mai multi pacienti isi pierd miscarile glenohumerale de rotatie externa, rotatie interna si abductie in aceasta faza. Faza finala de dezghetare este mentinuta citeva luni si constituie perioada de ameliorare graduala a miscarilor. In aceasta faza pacientul poate necesita pina la noua luni pentru a-si cistiga miscarile umarului.
In schimb, pacientii cu capsulita adeziva secundara descriu un eveniment care precede simptomatologia umarului cum este trauma sau interventia chirurgicala asupra extremitatii superioare afectate.

Durerea umarului:
Pacientii descriu debut progresiv al durerii in citeva saptamini. Raporteaza durere initiala in timpul noptii asociata cu miscarile umarului (pieptanat, ridicarea bratului peste cap). Miscarile combinate de abductie si rotatie externa sau extensie si rotatie interna sunt dureroase. Durerea progreseaza apoi la faza constanta in repaus agravata de miscarile umarului si inrautatita de miscarile repetitive ale bratului, stresul psihologic, expunerea la frig sau vibratii si modificarile vremii. Aceasta durere se mentine 1-2 ani.

Contractura articulara:
A doua caracteristica principala a umarului inghetat este pierderea progresiva a miscarilor pasive si active ale umarului. Miscarile afectate mai intii sunt rotatia externa, urmata de abductie, rotatia interna si flexie. Extensia si adductia orizontala tind sa fie afectate tardiv. Miscarile glenohumerale se pierd in citeva luni.

Evolutia bolii:
In trecut capsulita adeziva era considerata o conditie auto-limitanta care putea fi tratata cu terapie fizica si se rezolva in 1-3 ani. Citeva studii au demonstrat prezenta durerii pe termen lung si a redorii umarului dupa terapia conservatoare. Unele studii arata ameliorarea simptomelor dupa eliberarea capsulara artroscopica.

Diagnostic

Studii de laborator:
- hemoleucograma completa, rata de sediemntare a eritrocitelor este crescuta
- proteina C reactiva este crescuta, evaluarea glicemiei, evaluarea hormonilor tiroidieni.

Studii imagistice:

Radiografia de rutina a umarului este importanta pentru a exclude alte patologii. Aceasta trebuie sa cuprinda derivatie anterioposterioara a articulatiei glenohumerala in rotatie neura, zona supraspinoasa si derivatia axilara.

Rezonanta magnetica nu este indicata initial in toate cazurile de capsulita adeziva. Datorita durerii globale asociate cu umarul inghetat studiul este nespecific. Totusi daca pacientul nu se recupereaza dupa o perioada de trei saptamini pina la trei luni se indica imagistica RMN pentru a exclude o patologie a capei rotatorilor sau intraarticulara.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: ruptura de biceps, tendinopatia bicepsului, neurita brahiala, durerea miofasciala cervicala, entorsele cervicale, plexopatia brahiala neoplazica, artrita psoriazica, artrita reumatoida, osificarea heterotopica, mielomeningocelul.

Tratament

Numeroase studii raporteaza o componenta inflamatorie a capsulitei adezive. De aceea se indica folosirea antiinflamatoriilor nesteroidiene ca tratament initial in faza de inghetare. Prin diminuarea durerii si a inflamatiei pacientul poate tolera terapia fizica. In functie de severitatea simptomelor se poate indica trei saptamini de corticosteroizi orali. Datorita efectelor adeverse severe ale acestor medicamente pacientul trebuie intrebat de istoricul medical. Diabetul zaharat nu este o contraindicatie absoluta pentru corticosteroizi, dar datorita efectelor hiperglicemice ale acestora pacientul necesita monitorizare atenta. Corticosteroizii sunt indicati in cazul de inghetare severa a umarului, pentru o perioada indelungata sau daca aceasta determina durere semnificativa.

Injectiile intra-articulare cu hialuronat de sodiu:
Hialuronatul de sodiu are un efect metabolic asupra cartilajului articular, a tesuturilor sinoaviale si asupra lichidului. In citeva studii efectuate agentul a fost mai eficient decit injectiile cu corticosteroizi sau terapia fizica in ameliorarea functiei. Desi sunt necesare inca studii, injectiile cu hialuronat de sodiu reprezinta un tratament alternativ pentru umarul inghetat, mai ales la pacientii la care corticosteroizii sunt contraindicati.

Administrarea de medicamente:
Interventia farmacologica doreste ameliorarea durerii in primele doua stadii ale bolii, deoarece nici un agent nu afecteaza procesul patologic. Acestea nu afecteaza durata bolii sau severitatea contracturii articulatiei glenohumerale. Pacientii pot folosi analgezice precum acetaminofen. In timpul lunilor dureroase ale conditiei, cind durerea din repaus si nocturna sunt tulburatoare se indica folosirea narcoticelor. Se indica calcitonina sau oxicodonul.

Artrografia glenohumerala de distensie:

Unele studii arata beneficii ale artrografiei glenohumerale asupra injectiilor corticosteroidiene intra-articulare, cu ameliorarea miscarilor, diminuarea folosirii analgezicelor.

Blocurile nervoase:
Blocul nervului suprascapular este o procedura simpla in care se introduce bupivacaina in planseul fosei supraspinoase pentru a infiltra continutul fascial si a produce un bloc nervos suprascapular indirect.

Terapia chirurgicala:
Un subgrup de pacienti care nu au raspund la terapia nonchirurgicala agresiva este recomandat pentru interventia chirurgicala. Acesti pacienti au o capsulita recalcitranta. Diferite tehnici noi sau imbunatatite cum este eliberarea capsulara prin acces artroscopic a capsulei glenohumerale anterioare si a ligamentului coracohumeral par a fi promitatoare terapeutic. Unii medici recomanda interventia chirurgicala precoce la pacientii cu umar inghetat datorita riscului ridicat al contracturii permanente a articulatiei glenohumerale. Totusi aceasta optiune ramine controversata deoarece pacientii cu diabet prezinta durere recurenta si contractura in faza de reabilitare postoperativa si datorita ratei de complicatii crescute.

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK