Cataracta

Tratament

Tratamentul de electie al cataractelor este cel chirurgical; la momentul prezent exista si un arsenal terapeutic medicamentos, care poate fi utilizat spre a influenta in mod pozitiv evolutia anumitor forme de cataracta.

Daca o anumita forma de cataracta determina complicatii (glaucom), afecteaza evolutia profesionala a individului si perturba in mod sever functia vizuala, atunci, se recomanda realizarea interventiei chirurgicale. Pot fi realizate doua tipuri de interventii la nivelul globului ocular: extractia extracapsulara sau extractia intracapsulara. Extractia extracapsulara urmareste deschiderea capsulei anterioare a cristalinului, urmata de indepartarea nucleului cristalinului; nucleul poate fi eliminat prin dristrugerea si indepartarea fragmentelor acestuia; dupa indepartarea cristalinului patologic se poate proceda la implantarea unui nou cristalin. Indepartarea cristalinului patologic va fi soldata cu aparitia unei tulburari de refractie, denumita afakie. Afakia poate fi corectata prin implantarea unui nou cristalin, a carui putere de refractie este anterior special calculata de catre specialisti; de asemenea, aceasta tulburare de refracti aparuta in urma indepartarii pe cale chirurgicala a cristalinului afectat de cataracta, mai poate fi corectata si prin purtarea de lentile de contact sau prin purtarea lentilelor aeriene (ochelari de vedere) .

Cataracta senila va fi tratata chirurgical atunci cand functia vizuala este grav afectata, chiar daca procesul de evolutie al cataractei inca nu s-a stabilizat; daca cataracta este bilaterala, ambii ochi pot fi operati in cadrul aceleeasi interventii chirurgicale. Aceasta interventie chirurgicala nu este exclusa riscurilor operatorii, iar anumite complicatii pot aparea tardiv: infectii ca urmare a contaminarii involuntare a campului operator (pacientul va prezenta dureri la nivelul globilor oculari si semen locale inflamatorii) ; hemoragii postoperatorii (care cel mai adesea se rezolva spontan) ; glaucom determinat tocmai de catre interventia respectiva sau chiar decolare de retina. Ulterior, afakia poate fi corectata cu ajutorul implantelor intraoculare; noul cristalin poate fi implantat la nivelul irisului, cat si la nivelul camerei anterioare sau posterioare a globului ocular. In urma realizarii implantului de cristalin pot aparea o serie de complicatii postoperatorii, cum ar fi: astigmatismul, modificari de tonus ocular (hipotonie sau hipertonie), distrofie corneeana, diferite afectari ale irisului si inclusiv complicatii aparute la nivelul retinei (edem macular, dezlipire de retina) .
Tratamentul cataractelor secundare unor comorbiditati este de asemenea unul chirurgical, insa de fiecare data se va tine cont si de realizarea terapiei patologiei de fond a pacientului respectiv; in bolile inflamatorii, indepartarea chirurgicala a cristalinului afectat se va face la cel putin jumatate de an de la ultimul puseu inflamator.

Cataractele traumatice care nu afecteaza acuitatea vizuala, nu vor fi supuse interventiilor chirurgicale. In cazul unor contuzii grave ce afecteaza vederea, se poate interveni pentru indepartarea cristalinului si implantarea unei noi lentile. In cataractele secundare unor plagi traumatice se va avea in vedere refacerea structurilor globului ocular si implicitit combaterea infectiiolor care ar putea fi generate de inocularea la acest nivel a patogenilor. Intotdeauna se va urmari extragerea corpilor straini de la nivelul globului ocular.

La copilul mic, tehnica implantului de cristalin poate fi mult mai dificila decat in cazul adultului; daca se respecta decizia realizarii unui implant de cristalin, este bine ca interventia sa se realizeze in doi timp: intr-o prima faza se indeparteaza cristalinul si abia dupa cel putin doua luni de zile se procedeaza la implantarea unei noi lentile. Nu se vor realiza implanturi la copii mici in urmatoarele situatii: catracta aparuta un urma rubeolei sau in cazul malformatiilor congenitale.