Cheilita

Cheilita

Cheilita reprezinta leziuni inflamatorii ale buzelor, cheilitele reunind un ansamblu de afectiuni inflamatorii superficiale localizate la nivelul semimucoasei labiale. Keratina de la nivelul vermillonului isi pierde plasticitatea, buzele devenind crapate, descuamate, dureroase. Pacientii au tendinta sa-si umezeasca buzele, sa-si detaseze scuamele, ceea ce agraveaza leziunile.

Forme clinice:



Cheilita de contact

Cheilita de contact poate fi declansata de urmatorii factori:

  • parfumuri, coloranti, conservanti prezenti in rujuri, balsamuri pentru buze;
  • pasta de dinti (in special cea care contine propolis), apa de gura, materialele din care sunt confectionate lucrarile dentare;
  • alimente (in special citricele);
  • obiecte: piese ale unor instrumente musicale, etc.

 

Cheilita de contact debuteaza cu prurit local, urmat de aparitia eritemului si, uneori, chiar a edemului si veziculelor la nivelul buzelor. Leziunile se pot extinde la nivelul pielii din jurul buzelor si, mai rar, la nivelul mucoasei.

 

Diagnosticul se stabileste pe baza aspectului clinic; se pot utilize patch-testele pentru depistarea factorului declansator.

 

Tratamentul cheilitei de contact consta in administrarea de corticoizi local si evitarea contactului cu agentul declansator.



Cheilita atopica

Cheilita atopica este o manifestare a dermatitei atopice, fiind prezenta atat la copii, cat si la adulti.

 

Cheilita atopica apare sub forma unui eritem al semimucoasei, ce se poate extinde la nivelul pielii din jurul buzelor sau leziunile sunt scuamoase, asemanatoare celor intalnite in cheilita exfoliativa.



Cheilita infectioasa

Cheilita infectioasa poate fi:

 

a) Virala: virusul herpes simplex este agentul declansator cel mai frecvent implicat in aparitia cheilitei infectioase.

Debuteaza printr-o gingivita eritematosa, apoi apar vezicule la nivelul semimucoasei si, uneori, la nivelul tegumentului peribucal; acestea se rup si determina formarea unor cruste.

 

b) Bacteriana: este datorata unei infectii cornice de origine gingivala sau dentara, fiind dificil de identificat bacteriile responsabile datorita florei saprofite numeroase.

 

c) Micotica: agentul pathogen cel mai frecvent incriminat este Candida albicans, localizarea labiala fiind precoce si constanta in cadrul candidozei cutaneo-mucoase.

Se poate asocia cu perlesul candidozic.



Cheilita angulara

Cheilita angulara reprezinta o inflamatie acuta sau cronica a comisurilor bucale.

 

Factorii implicati in aparitia cheilitei angulare sunt:
a) Infectiosi:

  • Candida albicans este cel mai frecvent implicata in aparitia cheilitei angulare;
  • stafilococii, streptococii, enterococii sunt mult mai rar implicate, dar uneori infectiile pot fi mixte (candidozice si bacteriene).

b) Mecanici:

c) Deficiente nutritionale ale:

  • riboflavinelor;
  • folatilor;
  • fierului, etc.

d) Afectiuni ale pielii: s-a constatat aparitia cheilitei angulare in cadrul dermatitei atopice, dermatitei seboreice.

 

Clinic, cheilita angulara se prezinta sub forma unei zone triunghiulare aspre, eritematoase si/sau edematoase, localizata la nivelul ambelor si, mai rar, a uneia dintre comisurile bucale. In formele mai severe se observa fisuri ce radiaza de la nivelul comisurilor (ragade).

 

Tratamentul consta in corectarea factorilor declansatori.



Cheilita actinica

Cheilita actinica reprezinta o keratoza premaligna a buzei produsa de expunerea cronica la radiatiile solare.

S-a constatat o incidenta crescuta in zonele calduroase, la muncitorii care lucreaza in aer liber, la persoanele cu fototip I si II.

 

Cheilita actinica debuteaza printr-o senzatie de usturime si eritem, apoi buzele devin uscate si se descuameaza. Buza inferioara este afectata predominant. Epiteliul devine subtire, apar placi mici alb-gri, fisuri verticale, uneori vezicule ce se rup, producand eroziuni si cruste.

Leziunile pot evolua spre transformare malign ace trebuie suspectata in cazul in care se dezvolta o ulceratie, apare o pata rosie sau alba cu o margine neregulata la nivelul vermillonului, atrofie generalizata cu o zona centrala albicioasa, subtire, persista scuamele sau crustele.

 

Tratamentul cheilitei actinice consta in aplicatii locale cu 5-fluorouracil 5%, vermilionectomie, excizie laser.



Cheilita glandulara

Exista o divergenta de opinii cu privire la patogenia cheilitei glandulare – unii autori considera ca se caracterizeaza printr-o hipersecretie salivara si modificari inflamatorii ale glandelor salivare din structura buzelor, avand uneori un caracter familial; alti autori considera ca este datorata unor glande salivare heterotopice din structura buzei, afectiunea nu are o componeneta ereditara si s-a observat o frecventa mai ridicata la tropice.

 

Cheilita glandulara poate debuta la orice varsta, fiind localizata aproape exclusiv la nivelul buzei inferioare. Buza este usor ingrosata si prezinta numeroase orificii prin care saliva se poate exterioriza.

 

In formele mai severe buza este mult marita, suprafata este acoperita cu scuame si cruste sub care se pot observa orificiile ductale salivare.

 

In formele foarte severe infectia se extinde in profunzime, cu formare de abcese si traiecte fistuloase. Unii autori considera ca apare o transformare maligna, in carcinom scuamos in 20-30% din cazuri, in timp ce alti autori neaga existenta transformarii maligne.

 

Tratamentul cheilitei glandulare consta in vermilionectomie sau excizie eliptica atunci cand buzele sunt mult marite.



Cheilita granulomatoasa

Cheilita granulomatoasa se caracterizeaza prin marirea de volum a buzei superioare si/sau inferioare, datorata unei inflamatii granulomatoase de cauza necunoscuta.

Se poate insoti de febra, cefalee, tulburari de vedere. Edemul se poate extinde si la nivelul obrajilor si se pot asocial limba scrotala si paralizia de nervi cranieni.

 

La inceput leziunile dispar in cateva ore/zile, pentru ca dupa mai multe episoade recurente sa devina permanente.

 

Cheilita granulomatoasa poate constitui o manifestare in cadrul altor afectiuni: sindromul Melkersson-Rosenthal, sarcoidoza, boala Crohn.

 

Tratamentul consta in administrarea intralezionala a corticoizilor (triamcinolon acetonid), tratament chirurgical (cheiloplastie).



Cheilita exfoliativa

Cheilita exfoliativa reprezinta o inflamatie cronica a buzelor, caracterizata prin descuamare persistenta.

Trebuie diferentiata de cheilita de contact, de cea indusa de radiatiile UV sau de cheilita factice.


Cheilita exfoliativa poate reprezenta debutul unei dermatite atopice.

Este intretinuta de umezitul frecvent al buzelor, mestecatul gumei sau alte obiceiuri.

 

Apare uneori la subiectii cu probleme psihice, inhibati, dependenti de mediul familial sau profesional, depresivi sau, uneori, agresivi, care isi situeaza cheilita in centrul preocuparilor lor.

 

Tratamentul cheilitei exfoliative consta in administrarea locala de keratolotice usoare, corticoizi si tratament anxiolitic atunci cand este necesar.



Cheilita factice si patomimica

Cheilita factice este cauzata de traumatisme repetate si, uneori, prin gratajul cu unghiile a semimucoasei labiale, realizate in mod deliberat de catre subiecti cu tulburari psihice, anxiosi, incapabili de a face fata unei situatii dificile pe plan emotional.

Cheilita patomimica este intalnita la subiectii ce vor sa atraga atentia asupra propriei persoane si sa obtina beneficii de ordin afectiv.

 

Clinic, se caracterizeaza prin leziuni scuamoase alb-galbui sau galbui-maro, localizate predominant la nivelul buzei inferioare, care prin detasare vor pune in evidenta o semimucoasa eritematoasa, uneori fisurata.

 

Tratamentul consta in evitarea traumatismelor si tratarea tulburarilor psihice.



Cheilita produsa de retinoizi

Cheilita produsa de retinoizi apare ca efect secundar constant al tratamentului sistemic cu retinoizi.

 

Se manifestandu-se prin eritem, uscarea, descuamarea, uneori fisurarea si prezenta crustelor la nivelul buzelor.

 

Tratamentul cheilitei produse de retinoizi consta in sistarea administrarii sistemice de retionizi.



Cheilita plasmocitara

Cheilita plasmocitara este o inflamatie benigna caracterizata prin infiltrat plasmocitar la nivelul mucoasei din vecinatatea orificiilor situate oriunde pe corp: buze, penis, vulva, mucoasa bucala, palat, gingie, limba, epiglota si laringe.

 

Poate fi izolata, dar mai frecvent se asociaza cu gingivite si glosite plasmocitare.

 

Cheilita plasmocitara se manifesta sub forma unor placi eritematoase, localizate de obicei, la nivelul buzei inferioare.

Se pare ca aceasta afectiune a fost frecventa in SUA intre 1960 si 1980, fiind cauzata in aceasta perioada de o sensibilizare la un antigen neidentificat, continut in diverse produse, in special in guma de mestecat si pasta de dinti.

 

Afectiunea raspunde la tratamentul cu dermocorticoizi potenti sau la injectarea intradermica cu triamcinolon acetonid.


Data actualizare: 02-12-2013 | creare: 30-12-2006 | Vizite: 90394

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK