Chemozis

Chemozisul reprezintă edemul conjuctivei bulbare (porţiunea conjunctivei care tapetează partea anerioară a scleroticei), evidenţiat printr-o umflătură la nivelul corneei. De obicei apare în urma traumatismelor sau a infecţiilor, în special în cazul conjunctivitelor acute. Poate apărea în cazuri rare în urma obstrucţiei circulaţiei limfatice cauzată de o tumoră. [1]

Simptomul se remite de obicei spontan după îndepărtarea sau tratarea factorului declanşator, însă există şi cazuri în care chemozisul persistă sau recidivează.

Suprafaţa exterioară a ochiului poate fi afectată de iritaţii sau inflamaţii, simptomul principal al acestor afecţiuni fiind reprezentat de chemozis. Acesta constă în edemaţierea conjunctivei bulbare, în cazurile severe mergând până la imposibilitatea ocluziei palpebrale, completă sau incompletă (pacientului îi este imposibil să închidă ochiul sau are dificultăţi, din cauza edemului masiv). [2]

Acest simptom este nespecific, fiind întâlnit într-o gamă largă de afecţiuni: poate apărea şi consecutiv alergiilor, infecţilor sau postoperator.

Pe lângă senzaţia de corp străin în ochi, iritaţie, scăderea acuităţii vizuale şi epifora (lăcrimare excesivă), la nivelul ochiului afectat se observă proeminenţa unui material gelatinos. Simptomul poate fi însoţit de edemul pleoapei şi de hiperemia mucoasei conjunctivale. [3]

Care sunt principalele cauze?

Putem întâlni chemozis în fiecare din următoarele afecţiuni:

• conjunctivita alergică, având caracter sezonier, este frecvent însoţită de prurit intens şi lăcrimare excesivă;
  
• conjunctivita bacteriană şi virală, inclusiv conjunctivita gonoreică;
  
• alte afecţiuni oftalmologice, precum: glaucomul acut, panoftalmita (inflamaţie la nivelul membranelor oculare şi intraoculară), dacriocistita (infecţia sacului lacrimal consecutivă obstrucţiei canalului nazo-lacrimal); 
  
• iritaţii produse de praf, fumul de ţigară, ceaţă, compuşi pe bază de clor;
  
• hipertiroidism;
  
• afecţiuni vasculare: obstrucţia venei cave superioare (în acest caz, chemozisul este însoţit şi de edem facial important), fistula carotido-cavernoasă;
  
• angioedem: reprezintă o reacţie alergică severă ce ameninţă pe termen scurt prognosticul vital;
  
• postoperator, în caz de blefaroplastie;
  
• frecarea excesivă a ochiului poate produce chemozis.

Situaţii mai rare în care poate apărea chemozis sunt:

• trichineloza;
  
• miozită orbitară;
  
• rabdomiosarcom orbitar. [4] 

Ce alte simptome pot fi asociate chemozisului?

Chemozisul poate fi însoţit de:

• lăcrimare excesivă;
  
• prurit;
  
• vedere neclară sau chiar scăderea acuităţii vizuale;
  
• imposibilitatea ocluziei palpebrale;
  
• în unele cazuri simptomul este însoţit doar de semne de iritaţie sau inflamaţie. [5] 

Care sunt investigaţiile necesare?

Pentru a determina cauza ce a produs apariţia acestui simptom este necesar, în primul rând, să se cunoască momentul apariţiei, gravitatea edemului şi a inflamaţiei, dacă există factori agravanţi sau factori care ameliorează simptomul şi eventualele semne asociate. Aşadar, anamneza va fi ghidată în jurul acestor întrebări. [6]

Examenul local va urmări existenţa adenopatiilor preauriculare şi starea conjuctivei: congestie, edem, prezenţa eventualelor papile sau foliculi ce pot fi semne ale unei conjunctivite. De asemnea, este necesară verificarea acuităţii vizuale şi realizarea examenului fundului de ochi.

Se vor căuta semne specifice pentru celulită orbitară, blefarită sau obstrucţie a canalului nazo-lacrimal.

Se vor preleva biopsii în caz de suspiciune a unei tumori oculare. [7]

Care este tratamentul indicat?

Scopurile principale ale tratamentului sunt de a reduce inflamaţia şi de a înlătura factorul declanşator. Chemozisul se va remite după ce cauza care l-a produs încetează.

Medicaţia antiinflamatoare, în administrare topică sau sistemică, are un rol important. Odată cu reducerea inflamaţiei se va ameliora şi disconfortul resimţit de pacient.

Dacă simptomul este cauzat de o conjunctivită alergică, tratamentul de primă intenţie este reprezentat de antihistaminice, care vor diminua reacţia corpului la alergeni. Această clasă de medicamente scade intensitatea răspunsului imun şi ameliorează iritaţia si edemul conjunctivei. De asemenea, sunt eficace şi pentru diminuarea simptomelor asociate, precum prurit sau durere. Se pot administra pe cale orală sau locală, în funcţie de intensitatea edemului sau de prezenţa simptomelor asociate. [4] În cazul conjunctivitelor alergice este deosebit de importantă şi eliminarea oricărui posibil alergen, precum polenul, fumul de ţigară sau părul animalelor.

Chemozisul apărut în cadrul conjunctivitelor bacteriene se remite sub antibiotice. Pentru a evita recurenţa bolii, este deosebit de importantă respectarea întregii perioade de administrare a tratamentului.

Antibioticele nu sunt eficiente în tratarea conjunctivitelor virale. În aceste cazuri, tratamentul se rezumă la aplicarea compreselor reci la nivel ocular şi administrarea lacrimilor artificiale. [5]

Adrenalina este indicată ca tratament de urgenţă în cazul reacţiilor alergice severe, care necesită intervenţie imediată, înainte ca simptomele să ameninţe viaţa pacientului. [4]

Când trebuie să ne adresăm medicului?

Este necesar un consult specializat în cazurile în care simptomele sunt persistente sau recidivante şi atunci când sunt prezente şi alte simptome precum durere oculară, scăderea acuităţii vizuale, dispnee sau lipotimie. De asemenea, este necesară prezentarea la medic şi în prezenţa semnelor de reacţie alergică severă [2]