Clonarea umana

Clonarea terapeutica (clonarea biochimica)

Clonarea terapeutica este o procedura ale carei stadii initiale sunt identice cu clonarea de ADN adult. Totusi celulele stem sunt prelevate de pe embrioni pentru a produce tesuturi sau un intreg organ pentru transplantul inapoi a persoana care a donat ADN-ul. Pre-embrionul folosit moare in acest proces. Scopul acestei clonari terapeutice este de a produce copii sanatoase ale organelor si tesuturilor unei persoane bolnave. Astfel nu vor mai exista liste de asteptare pentru transplanturi de organe. Bolnavul nu va mai necesita terapia cu imunosupresante indicata pentru tot restul vietii. Nu vor mai exista rejecturi de organe.

Tehnica clonarii terapeutice cuprinde:
- inlaturarea ADN-ului unui ovul, transformindu-l intr-o fabrica de creare a pre-embrionilor
- inlaturarea ADN-ului unei celule a corpului alta decit ovul si introducerea acestuia in ovul
- plasarea uni soc electric pentru a induce procesul de formare a pre-embrionilor
- pre-embionului ii este permisa dezvoltarea si producerea de celule stem
- pre-embrionul nu este implantat in uter
- celulele stem sunt prelevate din pre-embrion determinind moartea acestuia
- celulele stem vor fi incurajate intr-un tesut sau organ specific la dorinta cercetatorului.
Celulele stem reprezinta o forma unica de celule care se pot transforma teoretic in orice organ sau tesut din corp.

Sursa celulelor stem poate fi:
- embrioni creati prin tratamente de fertilizare, acestia sunt inghetati pentru a servi la o alta sarcina in viitor
- embrioni creati pentru acest scop in laboratoare prin fertilizare manuala dintre un ovul si un spermatozoid
- prelevare de celule stem de la fetusii avortati.

Inconvenientul acestor surse este ADN-ul strain care nu se potriveste cu cel al organului primitor al bolnavului. Pacientul va necesita terapie anti-rejectie pentru toata viata si poate suferii rejectia oricind.

Exista alte patru surse care pot produce organe care sa se potriveasca perfect cu ADN-ul primitorului:
- prin reinlocuire nucleara celulara, nucleul dintr-un ovul este inlaturat si inlocuit cu nucleul unei celule adulte de la pacient
- din maduva osoasa si alte tesuturi adulte
- din celule adulte care sunt programate sa se comporte ca celule stem, mecanism pur speculativ la acest moment
- din singele colectat din cordonul ombilical la nasterea unui copil si depozitarea lui.

Tipuri de celule stem.
Initial se considera existenta a doar doua tipuri de celule stem.

Celulele stem embrionare.
Acestea sunt pluripotente, adica au potentialul de a se dezvolta in orice tip din cele 229 de tipuri de celule umane (celule sanguine, cardiace, osoase, musculare etc). Acestea pot fi obtinute doar de la embrioni. Odata ce aceste celule sunt prelevate de la embrion, embrionul nu mai poate sustine o sarcina si transforma intr-un fetus.

Celulele stem adulte.
Aceste celule pot fi prelevate de la nou-nascuti. Totusi acestea au inceput deja sa se specializeze si nu poseda acelasi nivel de flexibilitate precum cele embrionare. Au o utilitate limitata.

Celulele stem amniotice/placentare.
In 2005 cercetatorii de la Universitatea din Pittsburgh descopera ca celule stem similare celor embrionare pot fi obtinute din placenta. Fiecare placenta contine 300 milioane de celule amniotice epiteliale care pot fi extinse la 10-60 de miliarde de celule. Un studiu din 2007 arata ca aceste celule par sa combine cele mai bune caracteristici ale celulelor stem embrionare si adulte:
- nu necesita distrugerea unui embrion
- le poate fi indusa dezvoltarea intr-o larga varietate de tipuri celulare
- sunt mult mai usor de obtinut.
Isi dubleaza numarul la fiecare 36 de ore. Se divid de cel putin 250 de ori fara mutatii si fara a forma tumori. Au fost transformate in muschi, os, celule sanguine, cord, grasime, nervi si ficat la soarecii de laborator. Fata de celulele embrionare nu se pot reporduce la infinit.