CEFALEEA DE TENSIUNE
Autor: Dr. Diana Ionuţ - Medic specialist medicină internă
CEFALEEA DE TENSIUNE
Dr. Diana Ionuţ
Medic specialist medicină internă
Regina Maria, reţeaua privată de sănătate
Policlinica şi Centrul de Recuperare şi Fizioterapie Pasteur
Durerea de cap (cefaleea, cefalalgia) este una dintre cele mai frecvente cauze de prezentare a pacienţilor la medic. Aproximativ 85% din populaţia Europei şi 95% din cea a SUA suferă periodic de cefalee.
Marea lor majoritate sunt cefalee primare (acestea nu sunt cauzate de o boală) şi includ cefaleea de tensiune, migrena, cefaleea cluster ( în ciorchină), cefalee diverse fără substrat structural. Restul sunt cefalee secundare, cele care apar în contextul unor boli cum ar fi: amigdalita, sinuzita, otita, encefalita, abces dentar, tumori cerebrale, infectii virale, boli ale aparatelor genitourinar şi digestiv, etc.
Cefaleea de tensiune constituie cel mai frecvent tip de cefalee primară, având o prevalenţă de 42% la bărbaţi si 49% la femei. Acest tip de cefalee poate debuta în copilărie, dar adesea apare la adulţi cu vârste cuprinse între 30 şi 40 de ani.
Cauzele acestui tip de durere nu sunt bine cunoscute. În trecut se considera că un rol important în apariţia durerii îl au spasmul şi tensiunea musculaturii de la nivelul gâtului, feţei, mandibulei sau scalpului. Astăzi se vorbeşte de o posibilă modificare a compoziţiei chimice a creierului.
Poate fi provocată de stress, anxietate, depresie, foame, furie, oboseală, extenuare, pozitie incorectă, vicioasă si tensiune musculară.
Principalele caracteristici ale durerii sunt:
- durerea este localizată la nivelul frunţii si tâmplelor sau la nivelul cefei si gâtului
- este de intensitate uşoară până la moderată; există şi cazuri de durere severă, continuă, intermitentă
- durerea se manifestă ca o senzaţie de presiune, de greutate, de strângere; nu este pulsatilă
- durata este variabilă de la 30 de minute până la câteva zile
- nu este influenţată de efort
- nu interferă cu activitatea zilnică
- nu se asociază cu greţuri, vărsături; poate apare sensibilitate la lumină sau zgomot
- are tendinţa la recurenţă în special în perioadele de stress
- se asociază cu anxietate şi depresie
- durerile sunt cronice dacă apar 15 zile/luna, 3 luni/an.
Diagnosticul şi tratamentul poate fi realizat de către medici specialişti aparţinând următoarelor specialitaţi: medicină de familie, medicină internă, neurologie, psihiatrie/psihologie în cazul în care se presupune că durerile ar fi produse de o stare depresivă sau de o anxietate.
Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei si a examenului clinic obiectiv. Este important de realizat diagnosticul diferenţial între cefaleea de tensiune şi alte tipuri de cefalee, deoarece simptomele pot fi asemănătoare dar tratamentul variază. În acest caz pentru a exclude alte cauze medicul poate recomanda anumite investigaţii cum ar fi: puncţie lombară, electroencefalogramă, RMN/CT cerebral, radiografie de coloană cervicală etc.
Persoanele diagnosticate anterior cu cefalee de tensiune trebuie să apeleze urgent la medic dacă apare o durere intensă de cap, ce se instalează brusc şi pare diferită de durerile anterioare, apare febra, durerea se însoţeşte de greţuri, vărsături, tulburări de vorbire, tulburări de mers, tulburări de vedere, durerea este influenţată de poziţie, de tuse, strănut sau nu cedează în 24 de ore etc. În acest caz vorbim deja de o cefalee secundară în care atitudinea diagnostică si terapeutică este diferită.
Tratamentul cuprinde tratamentul medicamentos şi terapia stresului.(stress management)
Tratamentul medicamentos se efectuează pentru o perioadă scurtă de timp cu analgezice respectiv antiinflamatoare nonsteroidiene.
Terapia stresului cuprinde: exerciţii de relaxare, stimulare electrică nervoasă transcutanată, terapia cognitivă comportamentală sau terapii de soluţionare a problemelor în cadrul şedinţelor terapeutice psihologice, biofeedback (metodă de relaxare ce ajută la realizarea controlului unei funcţii a organelor ce nu se află în mod obişnuit sub controlul voluntar, de genul tensiune musculară), acupunctură, yoga, meditaţie.
Profilaxia se realizează prin reducerea tensiunii musculare şi evitarea triggerilor (factorilor declanşatori) de genul anxietate, depresie, oboseală, foame, furie, poziţie inadecvată etc.
Dr. Diana Ionuţ
Medic specialist medicină internă
Regina Maria, reţeaua privată de sănătate
Policlinica şi Centrul de Recuperare şi Fizioterapie Pasteur
Durerea de cap (cefaleea, cefalalgia) este una dintre cele mai frecvente cauze de prezentare a pacienţilor la medic. Aproximativ 85% din populaţia Europei şi 95% din cea a SUA suferă periodic de cefalee.
Marea lor majoritate sunt cefalee primare (acestea nu sunt cauzate de o boală) şi includ cefaleea de tensiune, migrena, cefaleea cluster ( în ciorchină), cefalee diverse fără substrat structural. Restul sunt cefalee secundare, cele care apar în contextul unor boli cum ar fi: amigdalita, sinuzita, otita, encefalita, abces dentar, tumori cerebrale, infectii virale, boli ale aparatelor genitourinar şi digestiv, etc.
Cefaleea de tensiune constituie cel mai frecvent tip de cefalee primară, având o prevalenţă de 42% la bărbaţi si 49% la femei. Acest tip de cefalee poate debuta în copilărie, dar adesea apare la adulţi cu vârste cuprinse între 30 şi 40 de ani.
Cauzele acestui tip de durere nu sunt bine cunoscute. În trecut se considera că un rol important în apariţia durerii îl au spasmul şi tensiunea musculaturii de la nivelul gâtului, feţei, mandibulei sau scalpului. Astăzi se vorbeşte de o posibilă modificare a compoziţiei chimice a creierului.
Poate fi provocată de stress, anxietate, depresie, foame, furie, oboseală, extenuare, pozitie incorectă, vicioasă si tensiune musculară.
Principalele caracteristici ale durerii sunt:
- durerea este localizată la nivelul frunţii si tâmplelor sau la nivelul cefei si gâtului
- este de intensitate uşoară până la moderată; există şi cazuri de durere severă, continuă, intermitentă
- durerea se manifestă ca o senzaţie de presiune, de greutate, de strângere; nu este pulsatilă
- durata este variabilă de la 30 de minute până la câteva zile
- nu este influenţată de efort
- nu interferă cu activitatea zilnică
- nu se asociază cu greţuri, vărsături; poate apare sensibilitate la lumină sau zgomot
- are tendinţa la recurenţă în special în perioadele de stress
- se asociază cu anxietate şi depresie
- durerile sunt cronice dacă apar 15 zile/luna, 3 luni/an.
Diagnosticul şi tratamentul poate fi realizat de către medici specialişti aparţinând următoarelor specialitaţi: medicină de familie, medicină internă, neurologie, psihiatrie/psihologie în cazul în care se presupune că durerile ar fi produse de o stare depresivă sau de o anxietate.
Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei si a examenului clinic obiectiv. Este important de realizat diagnosticul diferenţial între cefaleea de tensiune şi alte tipuri de cefalee, deoarece simptomele pot fi asemănătoare dar tratamentul variază. În acest caz pentru a exclude alte cauze medicul poate recomanda anumite investigaţii cum ar fi: puncţie lombară, electroencefalogramă, RMN/CT cerebral, radiografie de coloană cervicală etc.
Persoanele diagnosticate anterior cu cefalee de tensiune trebuie să apeleze urgent la medic dacă apare o durere intensă de cap, ce se instalează brusc şi pare diferită de durerile anterioare, apare febra, durerea se însoţeşte de greţuri, vărsături, tulburări de vorbire, tulburări de mers, tulburări de vedere, durerea este influenţată de poziţie, de tuse, strănut sau nu cedează în 24 de ore etc. În acest caz vorbim deja de o cefalee secundară în care atitudinea diagnostică si terapeutică este diferită.
Tratamentul cuprinde tratamentul medicamentos şi terapia stresului.(stress management)
Tratamentul medicamentos se efectuează pentru o perioadă scurtă de timp cu analgezice respectiv antiinflamatoare nonsteroidiene.
Terapia stresului cuprinde: exerciţii de relaxare, stimulare electrică nervoasă transcutanată, terapia cognitivă comportamentală sau terapii de soluţionare a problemelor în cadrul şedinţelor terapeutice psihologice, biofeedback (metodă de relaxare ce ajută la realizarea controlului unei funcţii a organelor ce nu se află în mod obişnuit sub controlul voluntar, de genul tensiune musculară), acupunctură, yoga, meditaţie.
Profilaxia se realizează prin reducerea tensiunii musculare şi evitarea triggerilor (factorilor declanşatori) de genul anxietate, depresie, oboseală, foame, furie, poziţie inadecvată etc.