Colpita (vaginita) cronica

Colpita (vaginita) cronica
Simptomele vaginale sunt foarte frecvente in populatia feminina generala, reprezentand unul dintre cele mai comune motive ale prezentarii pacientelor la medicul ginecolog. Desi vaginita si colpita sunt termeni adesea folositi, este important sa intelegem ca aceastia nu reprezinta o entitate clinica clar definita, mai mult reprezentand un spectru de conditii care determina simptome vulvovaginale. Desi colpita cronica nu este amenintatoare de viata, poate asocia morbiditate importanta (disconfort si durere), afectarea functiilor sexuale si a imaginii de sine.

Vaginita sau colpita este cea mai comuna conditie ginecologica pentru care se prezinta femeile la spital. Este diagnosticata pe baza scurgerilor vaginale, a disconfortului vulvovaginal sau a ambelor. Cervicita poate determina scurgeri si uneori asociaza vaginita. Scurgerile vaginale este un fenomen zilnic, fiind un mod al corpului de a mentine sanatatea vaginului. Scurgerile normale sunt de obicei clare sau laptoase, fara miros neplacut. O modificare a cantitatii, culorii sau a mirosului, iritatia sau pruritul, senzatia de arsura locala se pot datora unui dezechilibru al florei microbiene, conducand la vaginita. Cele mai frecvene cauze ale vaginitei la femeile simptomatice sunt vaginoza bacteriana 45%, candidoza vaginala 25% si trichomoniaza 15%, totusi 7-72% dintre femeile cu vaginita cronica pot ramane nediagnosticate.

Este acceptat de catre majoritatea medicilor ca etiologie comuna a vaginitei triada formata din:
  • vaginoza bacteriana
  • candidoza vulvovaginala
  • trichomoniaza.
Totusi, aproximativ 30% dintre femeiile cu acuze vaginale pot ramane fara un diagnostic dupa o evaluare medicala standard. Mai mult, diagnosticul poate fi clar, dar pacienta poate avea simptome refractare recurente care nu raspund la tratamentul standard conventional.

Femeile cu vaginita cronica reprezinta o populatie de paciente problematica. Acestea isi auto-administreaza frecvent medicamente naturiste si fara reteta pentru a-si controla simptomele. Din nefericire, in unele cazuri, auto-medicatia poate ajunge sa exacerbeze conditia.

Patofiziologie

Un echilibru complex si intricat al microorganismelor mentine flora vaginala normala. Organismele importante cuprind lactobacilii, corinebacteriile si levurile. Bacteriile aerobe si anaerobe pot fi cultivate din vaginul fetelor prepubertale, adolescentelor pubertale si al femeilor adulte.

Un numar de factori pot modifica compozitia florei vaginale, incluzand urmatorii:
  • varsta, activitatea sau abuzul sexual
  • statusul hormonal si imunologic
  • bolile de piele.

pH-ul vaginal postmenarha si premenopauza normal este 3,8-4,2. La acest pH cresterea organismelor patogene este inhibata. Anomaliile pH-ului normal vaginal poate afecta flora, conducand la suprapopularea patogenilor. Factorii care altereaza mediul vaginal cuprind produsele de igiena feminina, contraceptivele, medicamentele vaginale, antibioticele, bolile transmise sexual, actul sexual si stresul.

Suprapopularea bacteriilor prezente in mod normal, a bacteriilor infectante sau a virusurilor poate determina simptomele vaginitei. Iritatia chimica poate fi un factor semnificativ. Vaginita atrofica este asociata cu hiperestrogenismul iar simptomele cuprind dispareunia, uscaciunea, pruritul si sangerarea anormala. Scaderea estrogenului poate determina cresterea riscului infectiilor.

Varsta pacientelor afecteaza anatomia si fiziologia vaginului. Copiii prepubertali pot avea un pH mai alcalin vaginal decat cei pubertali si adolescentii postpubertali sau femeile. Mucoasa vaginala este formata din epiteliu columnar, glandele mucoase sunt absente, flora vaginala normala este similara celei prezente la femeile in postmenopauza (coci gram-pozitivi si anaerobi gram-negativi), iar labile si himenul sunt nedezvoltate.

Adolescentii pubertali si femeile au un pH vaginal mai acid, o mucoasa vaginala scuamoasa stratificata, glande mucoase, o flora vaginala normala dominata de lactobacili, labii groase si himen, pereti vaginali hipertrofiati. Pierderea lactobacililor vaginali pare a fi principalul factor interesat in modificarile care conduc la vaginoza bacteriana. Recurenta vaginitei este asociata cu esecul corpului de a stabili o microflora vaginala sanatoasa dominate de lactobacili.

Cauze si factori de risc

Aproximativ 90% dintre cazurile de vaginita cronica sunt atribuite urmatoarelor trei etiologii: vaginoza bacteriana, trichomoniaza vaginala si candidoza vaginala.

Vaginoza bacteriana

Este cea mai comuna cauza de vaginita cronica, numarand 50% dintre cazuri, fiind determinata de suprapopularea vaginului cu microorganism precum Gardnerella vaginalis (un coccobacil gram-variabil), specii de Mobiluncus, Mycoplasma hominis si specii de Peptostreptococcus. Factorii de risc cuprind sarcina, dispozitivele intrauterine, dusurile frecvente.

Candidoza vaginala

Speciile de Candida (incluzand C. albican, C. tropicalis si C. glabrata) sunt fungi inhabitanti naturali ai vaginului la 50% dintre femei. Candidoza vaginala este cea de-a doua cauza principala a vaginitei cronice. La 85% dintre cazuri este cauzata de C. albicans, iar la 10% de C. glabrata sau C. parapsilosis. Factorii de risc cuprind folosirea de contraceptive orale, folosirea dispozitivelor intrauterine, varsta tanara la primul contact sexual, frecventa crescuta a actelor sexuale, cunnilingus receptiv, diabetul zaharat, HIV sau alte conditii de imunosupresie, folosirea de lunga durata a antibioticelor si sarcina.

Rezistenta la antifungice a tulpinilor de candida reprezinta o problema in care medicamentele sunt eficiente doar pentru o perioada de cativa ani. Pentru o femeie in mod individual, rezistenta la medicamente nu pare a fi principalul motiv pentru recurentele cronice. Aceeasi tulpina de Candida este frecvent etiologia vaginitei cronice, desi uneori exista si modificari ale subspeciilor de la o infectie la alta. Aproape 10% dintre infectiile cronice sau recurente candidozice se datoreaza unei diferite tulpini denumite C. glabrata. Aceasta tulpina este frecvent rezistenta la multe dintre tratamentele topice cat si la fluconazol oral.

Trichomoniaza vaginala

Infectia cu T. vaginalis este cea de-a treia cauza principala de vaginita cronica, fiind cauzata de trihomonade. T. vaginalis este un protozoar de forma ovala sau fusiform, flagelat, de marimea unui leucocit. Aceste organisme infecteaza prima data epiteliul vaginal, mai rar infecteaza endocervixul, uretra si glandele Bartholin si Skene. Trihomonadele sunt transmise sexual si pot fi identificate la 80% dintre partenerii masculini ai femeilor infectate. Factorii de risc cuprind fumatul, sexul neprotejat cu parteneri multiplii si folosirea dispozitivelor intrauterine.

Cauzele care pot fi prevenite in vaginita candidozica cronica sau vaginoza bacteriana cuprind lenjeria strimta, sintetica, detergentii cu parfum si sapunurile, spray-urile feminine si igiena deficitara.

Semne si simptome

Istoricul atent documentat este vital pentru stabilirea diagnosticului de colpita cronica. Informatiile importante cuprind debutul simptomelor, episoadele anterioare, durerea abdominala asociata, trauma si simptomele urinare sau intestinale.

Sangerarea vaginala la femeile prepubertale este intotdeauna anormala si necesita investigatie completa.

Pacientele cu vaginita cronica se vor prezenta intotdeauna acuzand scurgeri vaginale anormale. Pacienta va fi intrebata asupra cantitatii, duratei, culorii, consistentei si a mirosului scurgerilor vaginale.

Se va obtine un istoric asupra urmatoarelor:
  • episoadele similare anterioare
  • infectiile transmise sexual
  • activitatile sexuale
  • metodele de contraceptive
  • practicarea dusului
  • folosirea de antibiotice, istoricul medical general
  • simptomele sistemice (durerea abdominala joasa, febra, frisoane, greata, varsaturi).

Vaginoza bacteriana cronica

Vaginoza bacteriana este asimptomatica la aproximativ 50% dintre femei. Daca este prezenta o scurgere, aceasta este de obicei subtire, omogena, urit mirositoare, de culoare gri sau galben spre alb. Durerea vaginala sau iritatia vulvara sunt neobisnuite. Pruritul poate aparea. Vaginoza bacteriana este frecventa la femeile insarcinate si este asociata cu nasterea inainte de termen.

Candidoza vaginala cronica

Este definita drept prezenta a mai mult de trei episoade de vaginita candidozica intr-un an. Candidoza este o infectie levurica comuna la femeile de varsta fertila. Pruritul este cel mai frecvent simptom. Acesta este acompaniat de o scurgere groasa, fara miros, alba, vaginala (cu aspectul brinzei de casa), care poate fi minima. De obicei, candidoza vulvara asociata este prezenta, manifestindu-se prin arsuri vulvare, dispareunie si disurie vulvara (senzatie de arsura la contactul urinei cu pielea vulvara).

Pacientele au infectii candidozice vaginale recurente sau tratament antibiotic recent. Simptomele candidozei apar frecvent imediat dupa menstruatie. Factorii precipitanti cuprind imunosupresia, diabetul zaharat, sarcina si terapia hormonala. Candidoza nu este contractata de la un partener sexual. Aproximativ 75% dintre femei au avut cel putin un episod de candidoza de-a lungul vietii. Episoadele recurente pot indica imunosupresie sau diabet zaharat.

Trichomoniaza vaginala cronica

Infectia cu T. vaginalis este cea mai comuna boala transmisa sexual din lume. Multi pacienti (20-50%) sunt asimptomatici. Daca este prezenta scurgerea, aceasta este abudenta, spumoasa, de culoare alba, gri, galbena sau verzuie (culoarea galbuie si verzuie se datoreaza prezentei leucocitelor). Durerea locala si iritatia sunt comune. Disuria (20%), prurit (25%) si sangerarea dupa actul sexual datorita cervicitei sunt alte simptome posibile. Simptomele se manifesta mai ales dupa menstruatie.

Trichomoniaza este asociata cu factorii de risc ai altor boli cu transmitere sexuala. Infectia este rara la copiii prepubertali. Abuzul sexual trebuie suspectat daca simptomele sunt prezente. Simptomele cuprind o scurgere abundenta, durere locala, iritatie si ocazional prurit.

Reinfectia si recaderea in cadrul trichomoniazei vaginale

Diferentierea intre reinfectie si recadere in infectiile trichomoniazice este frecvent o problema dficila in cadrul clinic. Cronicitatea trichomoniazei si activitatea sexuala continua sunt doi factori contribuitori. Partenerul netratat sau partenerii multiplii sunt alte surse de reinfectie. Trichomonas rezistenta la metronidazol este o problema. Recaderea este consecinta unei terapii inadecvate, fara complianta pacientei si mai rar este rezultatul rezistentei la metronidazol.

Rezolutia simptomelor, microscopia si culturile vaginale negative, perioada lunga (noua luni) fara simptome dupa tratamentul cu tinidazol demonstreaza vindecarea clinica si microbiologica. Tinidazolul, similar cu metronidazolul este un 5-nitroimidazol cu activitate impotriva protozoarelor. Studiile evidentiaza o concentratie minima letala necesara, mai mica pentru tinidazol decat pentru metronidazol. Recurenta simptomelor si dovedorea clinica si microbiologica a vaginitei trichomoniazice acute dupa un contact sexual sugereaza o reinfectie decat o recadere dupa infectia initiala. Nivelele mari de rezistenta la metronidazol sunt foarte rare, existand un risc mic de recadere dupa terapia cu tinidazol.

Alte conditii

La femeile cu vaginita cronica, vaginita atrofica si hipoestrogenismul trebuie considerate. Istoricul menstrual este foarte important.
Vulvovaginita poate fi determinata de bacterii precum speciile de streptococci, Escherichia coli si Shigella. Simptomele (faringita si diaree) pot apare in cadrul altor infectii din corp in afara de vagin. O infectie cu Shigella poate determina scurgere vaginala sangvinolenta fara simptomele de diaree. Un pacient cu infectie din grupul streptococilor A se poate manifesta prin prurit sau defecatie dureroasa. Scurgerile purulente se pot dezvolta insidios.
Infectiile virale pot determina simptome de vulvuvaginita. Episoadele recente virale, cuprinzand varicela, trebuie descoperite printr-un istoric medical atent. Virusul herpes simplex, mai ales HSV-1 transmis prin autoinoculare din mucoasa orala, poate fi prezent. Istoricul de herpes oral sau digital recurent este semnificativ.
Infectiile helmintice care determina prurit in zona genitala si durere.
Lichenul sclerosus et atrophicus poate fi observat la femeile in postmenopauza. Simptomele care cuprind fisurile cronice, durerea sau pruritul sunt frecvent prezente. Fisurile rectale pot conduce la constipatie cronica.
Ectopia cervicala sau eversia pot determina scurgeri vaginale fara o cauza infectioasa aparenta. Atrofia, displazia si sindromul vestibulitei vulvare cuprind atrofia localizata sau infectiile cutanate si mucoase. In aproximativ 50% dintre cazurile de scurgeri mucopurulente la femei, etiologia este necunoscuta.

Complicatii

Vaginoza bacteriana cronica a fost asociata cu boala inflamatorie pelvina, endometrita si celulita vaginala cand s-au efectuat proceduri invazive. Astfel de proceduri cuprind biopsiile endometriale, cezariana, chiuretajul uterin si plasarea dispozitivelor intrauterine.

In timpul sarcinii, vaginoza bacteriana si trichomoniaza sunt asociate cu riscul de ruptura prematura a membranelor, nastere prematura, greutate mica la nastere a copilului si nastere inainte de termen.

Complicatii specifice trichomoniazei vaginale

  • asociata cu amplificarea transmiterii si achizitiei HIV
  • risc crescut de 4 ori pentru contractarea infectiei HSV-2
  • trihomonadele servesc drept vectori pentru raspindirea altor organisme prin purtarea acestora pina in tubele falopiene
  • este un factor de risc pentru infertilitatea feminina tubara
  • factor de risc pentru boala inflamatorie pelvina
  • creste de doua ori riscul de neoplazie cervicala, chiar si la o infectie cu papilloma virus controlata
  • complicatiile la nastere cat si greutatea mica a nou-nascutilor au fost asociate cu infectia trichomoniazica
  • la barbatii HIV pozitivi cu uretrita trichomoniazica s-a demonstrat o crestere a concentratiei HIV in sperma de sase ori
  • scaderea motilitatii spermei si a viabilitatii la barbatii infectati
  • cauza importanta de uretrita nongonococica
  • la 20% dintre barbatii cu prostatita cronica, etiologia este trichomoniazica.

Diagnostic

Evaluarea diagnostica a pacientelor cu vaginita cronica depinde de factorii de risc pentru infectie si varsta. Toate femeile cu scurgeri vaginale anormale trebuie examinate pelvin pentru a detecta boala inflamatorie pelvina. Procedurile specifice precum colposcopia si biopsia cervicala sunt indicate pentru suspiciune de cancer cervical. Studiile care pot fi efectuate in cazurile de vaginita suspectate cuprind testarea pH-ului, cultura, amplificarea acizilor nucleici-PCR si alte cateva teste de a doua linie.

Examenul pe lama la microscop

Acest test presupune examinarea unei picaturi din secretia vaginala diluata intr-o solutie salina 0.9% la microscop cu magnificare de 400 ori. Testul este 60% sensibil si 98% specific pentru vaginoza bacteriana. Se observa celule epiteliale acoperite de bacilli si bacterii coci vaginali, cu aspect granular. Un numar scazut de lactobacili este observat, iar celulele albe sunt absente.

La pacientii cu candidoza vaginala, testul arata hife si levuri. La femeile simptomatice cu trichomoniaza, testul este 90% sensibil pentru T. vaginalis. Numarul crescut de celule albe (peste 10 pe cimpul microscopic) si celulele epiteliale indica infectia.

Testul hidroxidului de potasiu

In acest test, secretia vaginala este expusa pe o lamela de sticla cu o solutie de hidroxid de potasiu 10% concentratie. Un test pozitiv este eliberarea de amine volatile (mirosul de peste) dupa adaugarea hidroxidului de potasiu. Mirosul se datoreaza eliberarii de amine cum ar fi putrescina, cadaverina, histamina, trimetilamina.

Vaginoza bacteriana este asociata cu un miros intens de amine la acest test. Testul nu este foarte sensibil sau specific pentru diagnosticarea acestei conditii. Un test negativ determina o sensibilitate de 65-85% pentru candidoza; aproape 30% dintre candidozele simptomatice sunt rezultate fals-negative. Testul poate fi pozitiv in vaginita trichomoniazica.

pH-ul vaginal

pH-ul vaginal poate fi determinat cu ajutorul unei hirtii speciale. Un pH mai mare de 4,5 este descoperit de obicei la pacientele cu trichomoniaza sau vaginoza bacteriana. Actul sexual recent, dusurile, mucusul cervical si sangele in secretia vaginala poate duce la rezultate fals-pozitive:
  • vaginoza bacteriana - pH 5,0-6,0
  • candidoza vaginala – pH sub 4,5
  • trichomoniaza vaginala – pH 5,0-7,0.

Culturile

Culturile nu sunt de ajutor in diagnosticarea vaginozei bacteriene, nefiind astfel recomandate in aceste cazuri. Culturile pe medii Nickerson sau Sabourand trebuie efectuate in cazurile recurente sau refractare de candidoza vaginala. Culturile folosind mediul Diamond sau Trichosel sunt recomandate pentru detectarea trihomonadelor si trebuie recomandate daca se suspecteaza aceasta infectie si nu poate fi confirmata prin alte metode.

Testul PCR

Acest test poate fi efectuat prin folosirea unor mostre vaginale sau cervicale sau prin colectarea unei mostre de urina. Desi acest test este efectuat in general pentru bolile cu transmitere sexuala, folosirea lui pentru diagnosticul vaginozei bacteriene a fost deja studiata, fiind mult mai sensibila si specifica decat coloratia Gram si diagnosticul clinic. Hibridizarea AND este o metoda 80% sensibila pentru tricomoniaza si 94% pentru vaginoza bacteriana. Se poate detecta Gardnerella vaginalis si Candida.

Coloratiile (Giemsa, Papanicolau, Schiff)

Coloratia Gram este 97% sensibila pentru detectarea vaginozei bacteriene. Coloratia Gram si cultura Nickerson si Sabourand ajuta in diagnosticul candidozei vaginale. Testul Papanicolau poate avea rezultate fals-pozitive pentru levuri, frecvent.

Testul Papanicolau nu este adecvat pentru a diagnostica trichomoniaza.

Alte teste

Testul aglutinarii in latex presupune prezenta unor anticorpi policlonali reactivi impotriva multiplelor specii de Candida.
Cromatografia gaz-lichid poate fi folosita in detectarea raportului succinat/lactat in fluidul vaginal pentru a sustine diagnosticul de vaginoza bacteriana. Sucinatul si lactatul sunt metaboliti produsi de bacili anaerobi gram-negativi si lactobacili.

Diagnosticul trichomoniazei

Exista doua teste nou aprobate pentru depistarea trichomoniazei vaginale si anume OSOM Trichomonas Rapid Test, un dipstick imunocromatocrafic si testul Affirm VP III, un test al acizilor nucleici care evalueaza infectia cu Trichomonas, Gardnerella si Candida. Testele sunt efectuate pe secretii vaginale si au o sensibilitate de peste 83% si o specificitate peste 90%. Rezultatele testului OSOM sunt disponibile in 10 minute, iar cele pentru Affirm in 45 de minute.

Tratamentul vaginitei cronice

Tratamentul vaginitei bacteriene cronice

Metronidazolul oral a reprezentat pentru multi ani principalul regim terapeutic indicat. Desi foarte eficient, acest regim este sabotat de efecte adverse severe cum sunt convulsiile si neuropatia periferica, multi pacienti intrerupand tratamentul inainte de completarea celor 7 zile. Alte optiuni sistemice cuprind clindamicina orala. Mai recent, dezvoltarea preparatelor intravaginale au introdus optiuni topice cu mai putine efecte sistemice adverse. Cantitatea de medicament absorbita si eliberata este mult mai mica.

In timp ce aceste regimuri antibiotice prezinta eficacitate de 90%, doza unica de 2 g metronidazol are o eficacitate de doar 70% si determina mai multe tulburari gastrointestinale decat clindamicina. Regimul oral cu clindamicina este asociat cu o incidenta mare a diareei.

In urma cu 10 ani, ampicilina era prima terapie folosita in sarcina. Deoarece vaginita bacteriana este asociata cu prognostic obstetric negativ, se impune adoptarea unor regimuri mai eficace. Metronidazolul oral unic sau in combinatie cu eritromicina orala s-a dovedit a reduce sechelele obstetrice. Clindamicina crema, desi eficienta este asociata cu prognostic obstetric negativ. In ciuda opiniei comune, studiile nu au demonstrat teratogenicitatea metronidazolului. Este mutagenic la bacterii si rozatoare, dar nu si in studiile umane.

Tratamentul trichomoniazei vaginale cronice

Terapia de electie este o singura doza de 2g metronidazol oral in cazul trichomoniazei vaginale initiale. Pentru pacientele care nu pot tolera o doza unica mare, 500 mg pe zi timp de 7 zile este un regim la fel de eficient daca pacienta este cooperanta. Partenerul masculin trebuie sa primeasca tratament. Cea mai frecventa cauza a esecului vindecarii femeilor este absenta tratamentului partenerului.

Rezistenta la metronidazol este inca rara. Nu exista un consens asupra tratamentului in acest caz. Multi medici recomanda o doza mare, 2 g sau mai mult, de metronidazol zilnic pentru cateva zile. Acest regim poate fi suplimentat de administrarea de supozitoare cu metronidazol intravaginale, 500 mg. Gelul 0,75% metronidazol este eficient doar in 50% dintre cazuri in tratarea trichomoniazei. Alternativ, pacienta trebuie pusa pe metronidazol intravenous 500 mg la fiecare opt ore.

Clotrimazolul, un alt nitroimidazol similar cu metronidazolul, a fost raportat avand o rata de vidnecare de aproape 50% administrat sub forma de crema intravaginala.
Desi in mod traditional este contraindicata in primul trimestru de sarcina, doza unica de 2 g de metronidazol poate fi administrata dupa aceasta perioada. Clotrimazolul are oarecare eficacitate dar nu a fost aprobat la femeile gravide.

Tratamentul candidozei cronice vaginale

Butoconazolul poate fi mai eficient decat alte tratamente antifungice impotriva non-candida albicans care sunt mai frecvent rezistente la fluconazol si terconazol. Deoarece tratamentul topic este disponibil fara reteta, butoconazolul este un agent eficace pentru recurentele cronice. Supozitoarele vaginale cu acid boric pot fi de asemenea eficiente impotriva C. albicans si C. glabrata.

Tratamentul saptamanal cu crema vaginala cu terconazol scade episoadele de vaginita candidozica. Iaurtul cu culturi de Lactobacillus acidophilus nu pare a scadea episoadele de vaginita candidozica desi poate reduce episoadele de vaginita bacteriana. Desi in practica multi medici prescriu saptamanal fluconazol 150 mg oral, nu exista inca studii efectuate care sa arate daca acesta este un abord eficient. Se pare ca un tip de tratament periodic, fie saptamanal sau lunar cu medicatie orala sau vaginala ar fi cea mai buna metoda de a preveni recurentele.

Exista cateva recomandari si modificari ale ingrijirii corporale care ajuta la prevenirea iritatiei pielii vulvare:
  • evitarea lenjeriei de tip bikini si a lenjeriei intime strimte sau a hainelor strimte cum sunt jeansii care mentin umezeala in perineu
  • dupa sport sau orice alta activitate care produce transpiratie, inot sau baie, perineul trebuie uscat la aer; cele mai multe suprafete care se freaca una de cealalta sufera fisuri si reprezinta porti de intrare a agentilor patogeni
  • purtarea lenjeriei din bumbac, usoare care sa absoarba umezeala
  • stergerea cu miscare din fata in spate la mictiune sau defecatie; bacteriile colonice si levurile determina fisuri vulvare si infectie vaginala
  • folosirea tampoanelor in locul absorbantelor sanitare; chimicalele din absorbante pot determina iritatia pielii perineale, absorbantele din bumbac spalate in detergent hipoalergenic sunt indicate
  • evitarea raderii parului din zona vulvara, parul pubian protejeaza impotriva chimicalelor in contactul cu pielea
  • evitarea chimicalelor in zona vulvovaginala
  • urmarea unei diete cu putini in carbohidrati
  • evitarea steroizilor, antibioticelor sau a contraceptivelor orale.

Daca pacienta suspecteaza o infectie recurenta candidozica vaginala, primul pas este scrierea unui jurnal al evenimentelor cu 48 de ore inainte de aparitia scurgerilor vaginale sau a iritatiei vulvare. La al treilea sau al patrulea episod in acelasi an, femeia va merge la medic si va cere un examen microscopic pentru Candida sau o cultura vaginala. Diagnosticul trebuie confirmat inainte de angajarea la un tratament de lunga durata. se recomanda si parerea unui dermatolog alaturi de ginecolog.

Dupa ce problema a fost confirmata ca fiind o recurenta a candidozei vaginale primare se poate incepe un tratament de lunga durata. Este importanta determinarea evenimentelor care precede si predispun la candidoza. Se va initia un regim profilactic cu o singura doza. Astfel, daca infectia apare lunar dupa menstruatie, folosirea unui tratament antifungic imediat inainte sau in timpul menstruatiei poate fi cea mai buna strategie. Daca candidoza apare la o saptamana dupa un consum bogat in carbohidrati, un regim antibiotic sau steroidic pentru alta problema medicala, atunci folosirea tratamentului antifungic se recomanda la sfarsitul episodului favorizant.

Terapiile candidate in regimul profilactic pentru vaginita cronica candidozica cuprind:
  • terconazolul crema vaginala sau supozitoare, o aplicatie pe saptamana
  • fluconazolul 150 mg oral fiecare saptamana sau lunar
  • supozitoarele cu acid boric vaginale, saptamanal sau lunar
  • supozitoarele cu ulei de arbore de ceai, in concentratie 0,5-2%, folosite o data pe saptamana sau lunar
  • spalaturile vaginale cu bicarbonat, solutie de otet diluata, formule care acidifiaza mediul vaginal
  • aplicarea unui tampon imbibat in iaurt sau a ovulelor cu lactobacili intravaginal pentru restabilirea florei naturale
  • complexul vitaminelor B1, B2, B6 amelioreaza pruritul mucoaselor, vitamina E luata impreuna cu tocoferoli ajuta la prevenirea uscaciunii vaginului datorata dezechilibrului vaginal, suplimentarea vitaminei A trebuie evitata daca pacienta este insarcinata, datorita riscului teratogen.

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Ce este un tuseu vaginal?
  • Ce este secreția vaginală?
  • Ce este uscăciunea vaginală?
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
    Aplicația Activ (by ROmedic)
    Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

    Accesează gratuit Aplicația
    Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK