Convulsii

Convulsiile reprezintă semnele fizice sau modificările de comportament care apar în urma unui episod de activitate electrică anormală la nivelul creierului. În timpul unei convulsii, persoana are miÈ™cări necontrolate, rapide È™i ritmice, iar muÈ™chii se contractă È™i relaxează în mod repetitiv. Există mai mult tipuri de convulsii, unele severe, iar altele uÈ™oare. (1)

Creierul uman este alcătuit din mii de neuroni, celule care procesează È™i transmit informaÈ›iile mai departe. Între aceÈ™ti neuroni există o comunicare continuă, care poate fi observată È™i evaluată cu ajutorul electroencefalogramei (EEG).

La majoritatea persoanelor, interacÈ›iunile dintre neuroni au loc haotic, dar într-un mod echilibrat È™i organizat. Chiar dacă uneori pot avea loc mici erori de transmitere a semnalului, ele nu determină modificări notabile. TotuÈ™i, atunci când mai mulÈ›i neuroni transmit semnale greÈ™ite, care pot varia ca severitate È™i localizare, pot apărea spasme musculare.

DeÈ™i termenul de „convulsie” este adesea asociat cu cel de „epilepsie”, între cele două există o diferență. În timp ce convulsia reprezintă un episod unic de spasme musculare, epilepsia este definită ca două sau mai multe crize neprovocate. (2)

În funcÈ›ie de zona din creier unde încep convulsiile, acestea se împart în două tipuri:
1. Convulsii generalizate – încep simultan în mai multe zone din creier È™i nu au un debut evident:

• absence seizures (petit mal);
• convulsii mioclonice;
• convulsii clonice;
• convulsii tonice;
• convulsii tonico-clonice (grand mal);
• convulsii atonice.

2. Convulsii parÈ›iale (focale, locale) – declanÈ™ate într-o singură zonă din creier (3)

Cauze

Uneori este greu de stabilit cauza exactă a unor convulsii. Ele pot fi clasificate drept provocate sau neprovocate. O convulsie provocată are drept cauză leziunile traumatice craniene, în timp ce o convulsie neprovocată poate fi asociată cu un defect congenital.

Cauzele convulsiilor neprovocate sunt:

• defecte congenitale (prezente la naÈ™tere);
• deficitul de GLUT-1;
• factori genetici;
• febră;
• infecÈ›ie;
• tulburări metabolice sau chimice în organism;
• tulburări neurologice;
• boala Alzheimer;
• cauze necunoscute. (5)

Cauzele convulsiilor provocate sunt:

• leziuni craniene sau cerebrale;
• traumă la naÈ™tere;
• alcool sau droguri;
• atac cerebral;
• boala degenerativă a creierului;
• tumori cerebrale;
• displazie corticală;
• scleroză temporală mezială (STM);
• hemimegalencefalie;
• abstinență de la alcool;
• medicamente;
• cauze necunoscute. (5)

Simptome

Cele 3 etape ale unei convulsii sunt:

• aura - reprezintă momentul iniÈ›ial al unei convulsii parÈ›iale. Convulsia parÈ›ială simplă implică doar aura, episodul oprindu-se după acest moment. Dacă convulsia se propagă, afectând starea de conÈ™tiență, atunci termenul utilizat este de convulsie parÈ›ială complexă. Convulsia generalizată are loc când aceasta se răspândeÈ™te la tot creierul.
• ictus (accident vascular cerebral sau atac) – este un alt termen pentru caracteristicile fizice ale unei convulsii;
• postictal (după atac) – face referire la efectele unei convulsii (senzaÈ›ie de amorÈ›ire, pierderea conÈ™tienÈ›ei, paralizie parÈ›ială). (2)

Absence seizure

O absence seizure (petit mal) este un tip de convulsie rar întâlnită. Ea începe brusc È™i este lipsită de semne, cu excepÈ›ia faptului că persoanele rămân cu privirea blocată într-un punct fix. De obicei durează mai puÈ›in de 15 secunde È™i poate apărea de mai multe ori pe parcursul zilei, uneori fiind confundată cu visarea cu ochii deschiÈ™i. (5)

Convulsiile mioclonice

Convulsiile mioclonice constau într-o creÈ™tere a tonusului muscular. Deoarece zonele din trunchiul cerebral responsabile de creÈ™terea È™i scăderea tonusului muscular sunt apropiate ca localizare, este posibil ca aceeaÈ™i porÈ›iune din trunchi să iniÈ›ieze convulsiile atonice È™i mioclonice. Prin urmare, pacienÈ›ii cu schimbări bruÈ™te de tonus muscular pot avea un singur tip de convulsii sau ambele tipuri. PacienÈ›ii care au convulsii mioclonice reacÈ›ionează ca È™i cum ar fi primit un È™oc electric. De cele mai multe ori acestea sunt unica manifestare a unor convulsii mixte (parÈ›iale È™i generalizate). În cazuri mai rare, pacienÈ›ii pot simÈ›i ca È™i cum ar fi primit mai multe È™ocuri, iar acest tip de sever epilepsie este definit ca spasme infantile. (14)

Convulsiile tonice

În timpul unei convulsii tonice, iniÈ›ial muÈ™chii înÈ›epenesc, iar persoana îÈ™i pierde conÈ™tienÈ›a. Globii oculari ajung să se rotească în sus (persoana îÈ™i dă ochii peste cap) în timp ce muÈ™chii se contractă È™i spatele se încovoaie. MuÈ™chii toracelui se rigidizează, persoana începe să respire din ce în ce mai greu, iar buzele È™i faÈ›a pot căpăta o culoare cianotică. De asemenea, poate apărea o vorbire rapidă È™i indistinctă. În cazul unei convulsii tonice înghiÈ›irea limbii nu este posibilă È™i orice încercare de a mobiliza mandibula încleÈ™tată poate înrăutăți situaÈ›ia. (15)

Convulsiile clonice

Convulsiile clonice includ spasme È™i contracÈ›ii musculare. Are loc flectarea coatelor, picioarelor È™i capului, urmată de un moment iniÈ›ial de relaxare rapidă, apoi frecvenÈ›a spasmelor scade treptat până la oprire. Pe măsură ce spasmele încetează, se poate întâmpla ca persoana să ia o gură adâncă de aer, după care să respire normal. (15)

Convulsiile tonico-clonice (grand mal)

Convulsiile tonico-clonice pot fi unele dintre cele mai impresionante convulsii. Ele includ două faze: faza tonică și faza clonică. (16)
În mod tipic, o convulsie tonică este însoÈ›ită de o convulsie clonică, în cazuri rare experimentând o persoană doar una dintre convulsii. (15)
După ce persoana depășeÈ™te faza clonică, ea trece în perioada post-convulsivă, denumită È™i perioadă postictală, rămânând inconÈ™tientă pentru câteva minute sau mai mult, în funcÈ›ie de severitatea convulsiei. În această perioadă creierul este extrem de activ, încercând să oprească interacÈ›iunile haotice dintre neuroni È™i respectiv, episodul convulsiv. Când persoana se trezeÈ™te, poate avea dureri musculare È™i se poate simÈ›i obosită sau confuză. (16)

Convulsiile parțiale (focale)

Au originea într-o singură zonă din creier È™i se împart în:

• convulsii parÈ›iale simple – convulsia este localizată într-o singură zonă dintr-o singură emisferă, dar se poate răspândi È™i în alte părÈ›i, fără alterarea conÈ™tienÈ›ei;
• convulsii parÈ›iale complexe – convulsiile au originea într-o singură zonă din creier care afectează conÈ™tienÈ›a;
• convulsii parÈ›iale care în mod secundar sunt generalizate – convulsii parÈ›iale care se pot răspândi È™i la alte zone din creier. (17)

Tratament

Nu există o singură schemă terapeutică care să poată fi aplicată tuturor bolnavilor experimentând convulsii, ci planul de tratament variază de la un individ la altul, în funcÈ›ie de diagnostic È™i simptome. OpÈ›iunile constau în tratament medicamentos, stimularea nervului vag, ajustarea dietei (dietă ketogenica) sau intervenÈ›ia chirurgicală. (5)

Tratament medicamentos

În funcÈ›ie de raportul risc-beneficiu, medicul împreună cu bolnavul sau persoana care îngrijeÈ™te bolnavul vor alege schema medicamentoasă potrivită. Nu există o anumită doză pentru medicamente, ea fiind eficientă atunci când reuÈ™eÈ™te să oprească convulsiile fără efecte adverse semnificative.
Riscurile È™i efectele fiecărui medicament variază în funcÈ›ie de tipul de medicament, doză, vârsta pacientului, reacÈ›ia individuală la tratament, alte medicamente È™i patologii, tipul È™i frecvenÈ›a convulsiilor, momentul din zi când au loc convulsiile È™i durata de timp a tratamentului. (6)

Stimularea nervului vag

Stimularea vagală utilizează un mic dispozitiv asemănător unui pacemaker care este amplasat în cavitatea toracică, stimulând nervul vag. Stimularea vagală are efecte inhibitorii în cortexul cerebral, reducând È™ansele de apariÈ›ie ale unei convulsii. (7)

Intervenția chirurgicală

Întrucât operaÈ›ia este un pas important, trebuie luată în considerare atunci când poate aduce beneficii în cazul particular al unui pacient. Ea reprezintă o opÈ›iune dacă convulsiile sunt frecvente sau destul de severe încât să afecteze capacitatea unei persoane de a duce o viață normală. CandidaÈ›i pentru o intervenÈ›ie chirurgicală sunt pacienÈ›ii de toate vârstele, inclusiv nou-născuÈ›ii. (7)

IntervenÈ›ia chirurgicală ar trebui să reprezinte una din primele variante de tratament dacă terapia cu medicamente anticonvulsive eÈ™uează. Ea se recomandă dacă convulsiile au loc într-o singură zonă din creier, iar acea zonă poate fi îndepărtată cu uÈ™urință, fără consecinÈ›e negative. De asemenea, poate fi utilă în cazul în care convulsiile sunt cauzate de un chist, tumoră, leziune sau altă formaÈ›iune care nu răspunde la medicamente. (9)

Există mai multe tipuri de intervenții chirurgicale:

• rezecÈ›ie focală;
• hemisferectomie;
• calostomia corpului calos;
• laser interstiÈ›ial thermal therapy; (9)
• rezecÈ›ia focală – îndepărtarea zonei din creier unde au originea convulsiile; cel mai frecvent se realizează rezecÈ›ia lobului temporal; operaÈ›ia este indicată doar dacă convulsiile pornesc într-o singură zonă din creier (10)
• hemisferectomie – îndepărtarea a unei emisfere parÈ›ial intregi; indicată la pacienÈ›ii cu convulsii în aproape o întreagă emisferă; (11)
• calostomia corpului calos – întrerupe circuitele neuronale prin care se propagă convulsiile; operaÈ›ia nu îndepărtează zonele din creier unde au originea convulsiile; (12)
• laser interstiÈ›ial thermal therapy (LiTT) – este o operaÈ›ie minim invazivă indicată pacienÈ›ilor cu epilepsie rezistentă la medicamente, în special persoanelor cu convulsii focale; presupune trimiterea unor semnale către zona din creier afectată È™i îndepărtarea acesteia; postoperator, pacienÈ›ii au mai puÈ›ine dureri È™i o perioadă de recuperare mai rapidă. (13)

Dieta ketogenică

Constă în consumul de alimente bogate în grăsimi È™i sărace în carbohidraÈ›i. Dieta trebuie atent concepută È™i monitorizată de un medic, fiind, mai ales la început, o provocare. Ea necesită spitalizare, o complianță crescută, măsurarea exactă a cantității de alimente È™i multă răbdare. (8)

Dieta Atkins modificată

Scade riscul de apariție al unei convulsii la aproximativ jumătate dintre adulții care urmează această dietă. Ea nu presupune spitalizare, măsurarea cantității de alimente, post sau numărarea caloriilor sau lichidelor. (8)

Acordarea primului ajutor

O persoană din 10 poate avea o convulsie de-a lungul vieții.
În caz de convulsii generalizate tonico-clonice (grand mal), se recomandă:

• întinderea persoanei pe podea;
• desfacerea cravatei sau a oricărui obiect de vestimentaÈ›ie care ar putea să îngreuneze respiraÈ›ia;
• întoarcerea persoanei pe o parte, pentru a o ajuta să respire mai bine;
• îndepărtarea oricăror obiecte ascuÈ›ite È™i periculoase, pentru a nu se răni;
• îndepărtarea ochelarilor de soare;
• plasarea sub capul persoanei a ceva moale È™i neted;
• cronometrarea episodului convulsiv - în cazul în care durează peste 5 minute, se sună la ambulanță.

Se recomandă apelarea la ambulanță în următoarele cazuri:

• convulsia durează mai mult de 5 minute;
• este pentru prima oară când pesoana are convulsii;
• persoana respiră greu sau nu îÈ™i recapătă conÈ™tienÈ›a după criză;
• există o a două convulsie după prima;
• persoana este rănită în timpul episodului;
• persoana are diabet, boală cardiacă sau este însărcinată;
• episodul convulsiv se petrece în apă.
  

Următoarele măsuri se pot lua în cazul oricărui tip de convulsie:

• rămâneÈ›i cu persoana respectivă până când episodul convulsiv a încetat È™i persoana este complet conÈ™tientă, apoi ajutaÈ›i-o să se aÈ™eze într-un loc sigur;
• după ce persoana îÈ™i revine complet, fiind capabilă să comunice, povestiÈ›i-i pe scurt È™i pe un ton calm ce s-a întâmplat;
• verificaÈ›i dacă persoana deÈ›ine o brățară medicală sau alte instrucÈ›iuni în caz de convulsii;
• rămâneÈ›i calm È™i încercaÈ›i să calmaÈ›i persoana;
• asiguraÈ›i-vă că ajunge acasă în siguranță.

Următoarele lucruri NU se fac în timpul sau după un episod convulsiv:

• nu se imobilizează persoana;
• nu se introduce nimic în cavitatea bucală întrucât se pot leza dinÈ›ii sau mandibula (în timpul unei convulsii nu există riscul de înghiÈ›ire a limbii);
• nu se fac respiraÈ›ii gură la gură (întrucat după o criză persoana poate respira normal de la sine);
• nu administraÈ›i apă sau alimente până când există certitudinea că persoana este complet conÈ™tientă. (18)
  

Convulsiile non-epileptice

Convulsiile non-epileptice sau disociative sunt diferite față de epilepsie întrucât au o cauză diferită. Ele nu se datorează unei activități electrice anormale la nivelul creierului, ci pot avea o cauză fizică (hipoglicemie sau o tulburare cardiacă) sau o cauză psihologică. (19)

Există 2 tipuri de convulsii non-epileptice:

Convulsii organice

Au o cauză fizică, fiind determinate de lipotimie (sincopă) și de tulburări metabolice precum diabetul. Pot fi ușor de diagnosticat. Dacă boala de bază este tratată, atunci convulsiile se vor opri. (19)

Convulsii psihogenice

Au o cauză mentală sau emoțională. Există mai multe tipuri:

• Convulsii disociative (cel mai comun tip) – apar inconÈ™tient, persoana nu deÈ›ine control asupra lor. Sunt cauzate de evenimente traumatice precum accidente majore, stres psihologic, tulburare emoÈ›ională severă (moartea unei persoane dragi), relaÈ›ii dificile, abuz fizic sau sexual, intimidare. Debutul convulsiilor poate fi imediat după evenimentul traumatic sau la o diferență de ani de zile. Uneori, convulsiile disociative pot apărea ca urmare a unei tulburări de stres post traumatic. În timpul convulsiei, persoana poate plânge, È›ipa sau poate avea priviri retrospective asupra trecutului, sub formă de flashback. După convulsie, există posibilitatea ca persoana să nu îÈ™i mai aducă aminte episodul. Printre semne È™i simptome se numără palpitaÈ›iile, transpiraÈ›iile, uscăciunea cavității bucale È™i hiperventilaÈ›ia. Unele sunt comune cu crizele epileptice: pierderea conÈ™tienÈ›ei, a senzaÈ›iilor È™i a controlului asupra miÈ™cărilor corpului (convulsii). Convulsiile disociative pot apărea la orice vârstă, dar sunt mai frecvente la femei, la adulÈ›ii tineri, la persoanele care au suferit o leziune, au avut o tulburare emoÈ›ională severă, au trecut prin evenimente stresante sau au depresie, anxietate, tulburări de personalitate. (19)
• Atacuri de panică – pot apărea în situaÈ›ii înspăimântătoare, la aducerea aminte a unor experienÈ›e înfricoșătoare sau într-o situaÈ›ie pe care persoana o percepe ca fiind înspăimântătoare. Persoana poate avea transpiraÈ›ii abundente, palpitaÈ›ii, tremur, dificultăți de respiraÈ›ie, ajungând să îÈ™i piardă conÈ™tienÈ›a sau să aibă convulsii.
• Convulsii facticioase – persoana are un anumit nivel de control asupra convulsiilor. Sunt întâlnite în sindromul Munchausen, o boală psihiatrică rară prin care o persoană solicită investigaÈ›ii medicale È™i tratament fără a avea cu adevărat nevoie. (19)

Diagnosticul poate fi pus pe baza examenului medical, analizelor de sânge, tomografiei computerizate, rezonanÈ›ei magnetice nucleare, electroencefalogramei. (19)
Convulsiile non-epileptice nu răspund la medicamentele anti-epileptice. Psihoterapia este tratamentul recomandat pentru acest tip de convulsii, iar dintre tipurile de psihoterapie, cea mai populară este terapia cognitiv-comportamentală, care poate dura luni de zile sau chiar o perioadă mai lungă de timp. (19)