Copiii cu ADHD învață mai bine atunci când se mișcă

Tendința permanentă de mișcare a copiilor cu ADHD – tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție – a fost considerată mult timp drept un neajuns. În general, micuții cu acest diagnostic sunt obligați de părinți și de profesori să stea cuminți și să se concentreze.

Un studiu științific recent arată însă contrariul: hiperactivitatea specifică acestor copii îi ajută să se concentreze mai bine asupra sarcinilor școlare, procesul de învățare fiind mai eficient decât atunci când li se cere să stea liniștiți.

S-a demonstrat că bâțâitul, legănatul și bătutul din picioare, legănatul cu scaunul sau alte mișcări asemănătoare ar fi folositoare pentru amintirea informațiilor și îndeplinirea sarcinilor complexe.

Cercetarea a fost realizată de echipa de specialiști a Universității Central Florida, iar concluziile științifice au fost publicate integral în revista Journal of Abnormal Child Psychology.

ADHD reprezintă una dintre cele mai comune tulburări comportamentale cu debut precoce, în 2011 afectând aproximativ 11% dintre copiii cu vârste cuprinse între 4 și 17 ani – arată statisticile CDC (Centers for Disease Control and Prevention).

Simptomele specifice ADHD includ hiperactivitatea, tendința de a vorbi încontinuu și de a întrerupe persoanele angajate în conversație, incapacitatea de concentrare asupra unei sarcini specifice și lipsa  de atenție. Aceste tulburări afectează performanța școlară a copiilor și pot perturba deopotrivă activitatea didactică din timpul orei de curs.

Abordarea clasică a copiilor cu ADHD constă în reducerea hiperactivității, dar acum este indicat exact opusul. Mark Rapport, unul dintre cercetători, spune că mesajul studiului nu este acela de a-i lăsa pe copii să alerge în jurul camerei, ci doar de a încuraja mișcările care au ca scop menținerea nivelului de alertă necesar pentru activitățile cognitive.

La prezentul studiu au luat parte 52 de băieți, cu vârste cuprinse între 8 și 12 ani. Aceștia au fost filmați în timp ce efectuau testul cognitiv standardizat. Li s-a arătat pe monitor un set de numere amestecate urmate de o literă, apoi li s-a cerut să pună numerele în ordine și să rescrie litera.  

S-a observat faptul că școlarii cu tulburare hiperkinetică nu erau agitați tot timpul, așa cum era de așteptat, ci numai atunci când îndeplineau sarcina de natură cognitivă. Explicația constă în faptul că, prin mișcare, persoanele cu ADHD își activează „memoria de lucru”, o memorie de scurtă durată , folosită pentru învățat, raționament și înțelegere.

Dintre băieții care au luat parte la cercetare, 29 prezentau diagnosticul de ADHD, în timp ce restul erau sănătoși clinic. Potrivit echipei de specialitate, copiii cu ADHD au înregistrat o performanță mai ridicată în procesul de învățare atunci când se mișcau, față de cei fără probleme medicale, pentru care mișcarea reprezenta un element de distragere a atenției. Aceștia nu s-au putut concentra la fel de bine, iar rezultatele lor au fost mai slabe.

Concluzia echipei științifice este aceea că elevii cu ADHD trebuie încurajați să se simtă liberi atunci când iau parte la activități didactice, în cazul acestora, formele de mișcare fiind necesare în atingerea unei performanțe cognitive mai ridicate.

Scopul studiului este acela de a adapta sistemul de învățământ astfel încât elevii cu ADHD să se integreze mai ușor și să fie ajutați să aibă rezultate mai bune. Pentru clasele de curs, au fost propuse bănci cu biciclete medicinale sau cu mingi gonflabile pentru exerciții, în loc de scaune; în acest fel, copiii sunt încurajați să se miște controlat în timp ce participă la activități de natură cognitivă precum învățatul, făcutul temelor sau susținerea examenelor.