Copilul supradotat

Despre copii supradotați. Cum ştii dacă ai un copil supradotat?

O definiţie a copilului supradotat, conform Departamentului de Educaţie din Statele Unite ale Americii, este următoarea:

„În realitate, supradotarea se poate manifesta pe direcţii extrem de variate, nu toate recunoscute sau dorite de societate.” (conform profesorului Florian Colceag, cu 20 de ani de experienţă în educarea copiilor supradotați, rezultând în peste 60 de medalii de aur la competiţiile internaţionale de matematică, reprezentant al Consiliului Mondial pentru Copii Talentaţi şi Supradotați în România - World Council for Gifted and Talented Children). (1)

Caracteristic pentru copiii supradotați este că ei nu sunt experţi în orice domeniu, ci prezintă un talent excepţional într-o arie de interes foarte restransă şi specifică. Aceasta nu înseamnă că nu vor avea rezultate bune si în alte domenii, ci doar ca nu vor excela la ele. De exemplu, Mozart se descurca foarte bine la matematică şi limbi străine, dar aceste abilităţi erau incomparabil mai mici decât abilitatea lui pentru muzică, unde excela. (2)

Puteţi recunoaste mai uşor un copil supradotat când observaţi că acesta manifestă în mod natural un interes şi o plăcere pentru un anumit lucru sau o anumită activitate. Când unui copil îi place cu adevarat ceea ce face şi pune pasiune în mod natural în acea activitate, atunci apare oportunitatea de a dezvolta un potenţial crescut. Trebuie reţinut că supradotarea poate exista în orice domeniu de activitate umană, de la zidar sau vânzător până la dansator sau pictor. Singura condiţie pentru succes este să îi placă activitatea respectivă, să îl/o atragă, pentru a putea excela la ea. De exemplu, supradotarea în domeniul zidăriei poate consta în descoperirea unor noi combinaţii ale materialelor astfel încât să crească rezistenţa clădirilor. Inovaţiile umane au apărut în cele mai diverse domenii, de multe ori realizate de oameni care nu erau oameni de ştiinţă.

Capacitatea de concentrare ridicată este o altă trăsătură specifică pentru copiii supradotați. Ei sunt capabili să se concentreze asupra activităţii care le face plăcere, dorind să progreseze şi să îi aducă îmbunătăţiri. Ca urmare, ei devin foarte siguri pe ei în activitatea respectivă, dar pe parcurs au nevoie de suportul şi încurajarea părinţilor sau ale altor adulţi care observă plăcerea copilului pentru activitatea respectivă. (2)

 

Sfaturi pentru părinţii cu copii supradotați. Educaţia copilului supradotat

Din experienţa acumulată de-a lungul anilor, profesorul Florian Colceag trasează câteva sugestii de relaţionare ale părinţilor cu copiii, pentru a permite dezvoltarea potenţialului copiilor: (1)

• Este necesar, ca părinte, să fii alături de copiii tăi în clipele lor delicate şi să le dai încredere ca pot reuşi să facă ce şi-au propus, să le iei în considerare părerile şi sentimentele şi să tratezi cu delicateţe şi seriozitate problemele lor. „Să nu le diminuezi libertatea, să nu le subminezi încrederea şi să nu le inhibi curiozitatea”.
• Un părinte nu trebuie să spună vreodată copiilor săi că sunt prosti. Proşti înseamnă că nu au niciun rost pe lume, că sunt inutili celorlalţi şi lor înşişi. Copiii sunt foarte sensibili şi la anumite vârste au tendinţa de a se desconsidera, iar atitudinea inadecvată a părinţilor poate mări dezechilibrul personal al copiilor.
• Să fie umani cu copiii lor, să nu le ceară super-performanţe, sa nu aibă pretenţii exagerate de la ei, ci să fie sensibili, calzi, înţelegători, buni, deschişi cu copiii lor. Celelalte calităţi ale copiilor, inteligenţa sau înţelepciunea, vor înflori pe fondul omeniei cu care sunt trataţi în cadrul familial.
• Când copiii sunt încurajaţi şi trataţi cu respect, în general, ajung adulţi care nu se pierd pe parcurs. Dacă, însă, sunt criticaţi în permanenţă şi priviţi cu ură, ei se simt nedoriţi şi se vor auto-elimina din cursa pentru atingerea potenţialelor adulte.

Studiile au arătat că este benefic pentru copii să fie expusi de mici la o varietate de activităţi, lucruri, informaţii şi lăsaţi liberi pentru a-şi putea dezvolta interesele. De aceea, este necesar ca părinţii să ofere copilului suficiente resurse, emotionale dar şi financiare, pentru ca acesta să-şi exprime întregul potenţial. S-a observat că este nevoie de aproximativ 10 ani pentru ca acești copii supradotați să-şi dezvolte complet talentul. Lipsa suportului părintesc sau al profesorilor prin încurajări, apreciere şi susţinere financiară face ca acel copil să nu-şi mai atingă potenţialul maxim. (2)

Deşi ar putea părea ciudat, a fi copil supradotat nu înseamnă doar a avea o inteligenţă foarte ridicată. Studiile au arătat că multe dintre realizarile excepţional de creative au fost realizate de către oameni cu un nivel de inteligenţă ridicat, dar nu extrem de ridicat. Prin urmare, nu inteligenţa exagerată asigură supradotarea, ci inteligenţa ridicată alături de creativitate. Ca urmare a acestei observaţii, sunt consideraţi supradotați primii 15-20% dintre cei care au realizări excepţionale în orice domeniu de activitate umană. (3)

O informaţie îmbucurătoare este că cercetătorii au ajuns la concluzia că supradotarea şi creativitatea pot fi dezvoltate şi crescute cu timpul, deci nu rămân fixe de la naştere. (3)

Teste pentru copiii supradotați

Deoarece supradotarea nu constă într-o singură trăsătură ci reprezintă un cumul de factori, în special inteligenţă, creativitate şi curiozitate dar nu numai, metodele de descoperire a supradotării sunt variate. Cand vă testaţi copilul trebuie să ţineţi cont de acest aspect deoarece ar fi o greşeală ca un copil să fie testat doar pentru abilităţile cognitive când el poate poseda alte abilităţi extraordinare.

Oamenii de ştiinţă au căzut de acord asupra faptului că pentru a evidenția copiii supradotați trebuie folosite criterii de evaluare diferite. În România, legea prevede ca identificarea sa fie realizată utilizând urmatoarele instrumente şi procedee: (5)

• Profiluri psihocomportamentale;
• Autoapreciere;
• Nominalizari efectuate de către profesori şi/sau de grupul de prieteni;
• Studii de caz;
• Ghiduri de nominalizare;
• Chestionare;
• Teste psihologice de aptitudini şcolare, individuale şi colective, de inteligenţă, de creativitate, de aptitudini speciale;

Testele de inteligenţă sau alte tipuri de teste standardizate reprezintă una dintre cele mai vechi şi uzitate metode de identificare a supradotării cognitive. Ele măsoară doar o parte restrânsă a intelectului unui copil, neţinând cont de abilităţile creative, sociale, de conducator pe care le poate poseda un copil. Prin urmare, oamenii de ştiinţă avertizează că aceste teste nu sunt suficiente pentru a descoperi copiii supradotați şi trebuie coroborate cu alte metode. (3)

În plus, copiii extrem de dotaţi şi cei din alte culturi nu au abilităţi verbale atât de bune, ceea ce va conduce la rezultate slabe pentru ei în ciuda supradotării lor. Şi copiii din familiile sărace sunt dezavantajaţi deoarece aceste teste sunt scumpe (implică prezenţa unui psiholog sau a unui specialist evaluator). Testele de grup sunt mai ieftine dar ele suprasolicită copilul şi pot da rezultate eronate datorită unor circumstanţe nefavorabile precum: zgomotul din sală, atmosfera din sală, sau situaţia familială a copilului în acea perioada. (4)

Deşi creativitatea este o trăsătură vagă, imposibil de cuantificat, există teste, precum cele Torrance (Torrance Tests of Creative Thinking) care pot evalua anumite aspecte ale creativităţii, cum ar fi gândirea divergentă. (3)

• Analiza activităţii şcolare şi a celei extra-curriculare;

Cel mai puternic indicator al creativității este informaţia despre activităţile elevului în general, precum şi despre activităţile lui creative în particular, pe care le-a desfaşurat până în acel moment. Copilul, părinţii si profesorii realizează un inventar cu ce au observat la copil: hobbyuri, interese şi pasiuni, activităţi creative pe care copilul le desfaşoară cu plăcere. În plus, personalitatea şi motivaţia copiluilui sunt foarte importante deoarece creativitatea lui poate fi blocată dacă el nu este suficient de motivat să gândească abstract sau inventiv. (3)

• Interviuri care acoperă definiţia copilului supradotat.

La nivel internaţional se mai utilizează şi:

• Identificarea supradotării folosind Modele Specifice

Este vorba despre modelele elaborate de Sternberg si Gardner. Testul Sternberg Triarchic Abilities evaluează copiii din trei perspective: analitică, sintetică şi practică, fiecare având propriile cerinţe de îndeplinit. Slăbiciunea acestui test este că el nu ţine cont de motivaţia sau starea afectivă a copilului la momentul testării, ce se poate repercuta asupra rezultatului. (3)

• Modelul Revolving Door (RDIM)

Prin această metodă sunt selectaţi 15-20% dintre cei mai buni elevi: jumătate dintre cei selecţionaţi sunt elevi cu note mari şi rezultate bune la teste, iar cealaltă jumătate sunt elevi care prezintă alte talente sau tendinţe creative (aceştia sunt nominalizaţi de către profesori, parinţi, alţi colegi). Aceşti copii vor fi incluşi în programe flexibile de instruire diferenţiată iar profesorii vor monitoriza evoluţia fiecărui elev pentru a le identifica ariile de interes. În continuare, fiecărui copil i se dă oportunitatea să studieze în profunzime domeniul care îl interesează şi chiar să contribuie cu creaţii proprii la el. Modelul acesta oferă cele mai bune rezultate, ajuntând atât elevii cu note mari cât şi pe cei talentaţi în alte domenii sa realizeze performanţe ridicate. (3)

Copiii supradotați în România

În România, deşi există un cadru legislativ (Legea nr. 17/2007 din 09/01/2007 privind educaţia tinerilor supradotați, capabili de performanţă înaltă) care prevede realizarea unei curricule diferenţiate şi a unui Centru Naţional de Instruire Diferenţiată, situaţia copiilor supradotați este în continuare neglijată de către autorităţi. Centrul respectiv nu a fost niciodată creat. În prezent, singurele iniţiative de realizare a unui astfel de centru aparţin Asociaţiei non-profit IRSCA Gifted Education, cu suportul a două Universităţi Internaţionale, dând naştere Centrului Gifted Education (Centrul de Excelenţă). Aici pot fi evaluaţi şi înscrişi într-un program de instruire diferenţiată copii supradotați.

Profesorul Florian Colceag, iniţiatorul Asociaţiei IRSCA Gifted Education, evaluează aptitudinile celor care aleg şcoala Aristotel din Mogoșoaia, pentru a decide apoi o formulă personalizată de educație. O astfel de abordare ar trebui aplicată şi la nivel naţional de către inspectoratele şcolare, făcând-o accesibilă tuturor şcolilor. „Supradotat este fiecare copil obişnuit, căruia i-a fost evaluat corect potenţialul”, spune profesorul Florin Colceag. Din păcate, în România foarte mulţi copii supradotați nu sunt descoperiţi datorită sistemului educaţional învechit care nu fructifică potenţialul natural şi individual al fiecărui copil.