Corpii straini auriculari

Corpii straini introdusi in ureche sunt relativi frecventi la camera de urgente la copii. Sunt descoperite diferite obiecte incluzind jucarii, vata, pietre, hirtie si materiale biologice cum sunt insectele sau semintele.
Cei mai multi adulti sunt capabili sa informeze medicul asupra obiectului din ureche. Copiii in functie de virsta pot fi capabili sa indice medicului ca au ceva straini in ureche sau se pot prezenta cu acuze de otalgie sau drenaj auricular. Pacientii pot simti discomfort semnificativ alaturi de greata sau varsaturi daca o insecta vie se afla in canalul auditiv.
Pacientii se pot prezenta cu surditate sau senzatie de plenitudine.

Cauze si factori de risc:
Pacientul, cel care are grija de pacient sau fratii pot plasa intentionat un obiect in canalul auditiv. Insectele se pot catara sau zbura in ureche.
Impactarea cerumenului:
Ceara urechii in canalul auditiv extern este fiziologica.
Indicatiile de a interveni asupra acumularii acesteia curpind urmatoarele:
-dificultatea in examinarea membranei timpanice
-otita externa
-ocluzia prin cerumen a canalului auditiv extern
-ca parte a examenului surditatii de conducere
-inainte de a lua impresiunile pentru adaptarea dispozitivelor auditive
-suspectarea unei patologii precum colesteatomul, carcinomul scuamos celular sau eczema
-ca parte a examenului pentru mastoidectomie
-la cererea pacientului.

Contraindicatii specifice exista pentru fiecare procedura:
-irigarea este contraindicata in cadrul unui istoric de membrana timpanica perforata, durere la irigare sau inetrventie chirurgicala in antecedente a urechii medii
-o contraindicatie relativa este imposibilitatea de a vizualiza canalul auditiv
-contraindicatii relative la microsuctiune sunt exacerbarea severa in antecedente a tinitusului, cerumen intarit si pacient necooperant
-curatarea cerumenului la pacientii care au suferit o mastedoidectomie in trecut trebuie facuta cu grija deoarece este posibila expunerea unor structuri sensibile anatomice ale nervului facial si ale canalelor semicirculare.
Desi cerumenul nu este un corp strain urechii, se acumuleaza frecvent in canalul auditiv si poate determina discomfort sau surditate partiala.

Semne si simptome:
Examenul fizic este cel mai important pentru diagnostic. Elementele fizice gasite variaza in functie de obiect si durata timpului cit a fost in ureche. Un obiect neanimat care a fost in ureche putin timp nu prezinta elemente anormale la vizualizare sau examen otoscopic. Durerea sau singerarea poate apare la obiecte care zgiriie urechea sau rup timpanul sau prin incercarile pacientului de a indeparta obiectul.
Surditatea poate fi intilnita. In cazul prezentarilor tardive la medic, eritemul si edemul canalului precum si drenajul urit mirositor pot fi prezente. Insectele pot leza canalul auditiv sau timpanul prin intepaturi sau zgiriiere.

Diagnostic:
Nu sunt recomandate studii specifice de laborator sau radiologice. Examenul fizic este principalul element de diagnostic. Se va folosi un otoscop in timp ce se retracta tragusul in directie posterosuperioara. O oglinda atasata de capul medicului cu o sursa de lumina puternica vor fi de ajutor.

Tratament:
Nu exista tratament prespitalicesc decit transportul la spital. Ocazional poate fi necesara tratarea durerii semnificative sau a starii de greata. Pacientii in discomfort extrem secundar unei insecte in ureche necesita tratament prompt. Insecta trebuie omorita inainte de a fi extrasa folosind ulei mineral sau lidocaina 2%.

Metode de extragere:
Irigarea este cea mai simpla metoda de extragere a corpilor straini. Irigarea cu apa poate fi contraindicata pentru obiectele organice, moi sau seminte care pot creste in volum expuse fiind la apa. Se vor evita manevrele care imping obiectul mai in profunzime. Medicul poate dori sedarea pacientului.
Dupa extragerea corpului strain se va inspecta canalul auditiv. Pentru majoritatea cazurilor nu sunt necesare medicamentele. Totusi daca infectia sau abraziunea sunt evidente urechea se va umple de 5 ori pe zi pentru 5-7 zile cu o combinatie de suspensie otica cu steroizi si antibiotice.

Tratamentul impactarii cerumenului:
Tehnici:
Daca spatiul o permite se va folosi un instrument pentru a inlatura ceara. O chiureta poate fi folosita pentru a scobi ceara sau un cirlig. Daca cerumenul este de consistenta tare se va incerca impingerea acesteia spre urechea medie si apoi extragerea cu forceps crocodil.
Daca ceara este ocluziva se va folosi suctiunea. Aceasta tehnica daca foloseste tuburi de suctiune largi poate cauza perforarea timpanului si discomfort pacientului.
Dupa ce cerumenul este indepartat se va repozitiona microscopul pentru a putea observa o patologie aditionala mai ales daca este prezenta o cavitate mastoida. Daca pacientul acuza discomfort in timpul procedurii se va amina extragerea cerumenului cu doua saptamini. Pacientul va fi rugat sa-si administreze picaturi aurale cu bicarbonat de sodiu 5% de doua ori pe zi. Acestea inmoaie cerumenul si il fac mai usor de indepartat.
Pentru pacientii pediatrici tehnica este mai dificila. Se va explica cu grija permitind copilului sa atinga dispozitivul de suctiune si introducindu-l incet in canalul auditiv ajutind copilul sa-l tolereze. Totusi majoritatea copiilor accepta aceasta procedura peste virsta de 8 ani. Folosirea unei chiurete poate fi o alternativa viabila la pacientii care nu tolereaza microsuctiune.

Complicatii:
Cei mai multi pacienti tolereaza procedura foarte bine fara anestezie. O minoritate dintre acestia acuza discomfort si chiar durere. Unii experimenteaza vertij pentru termen scurt. Datorita zgomotului generat de dispozitiv tinitusul poate fi agravat la unii pacienti. Suctiunea trebuie evitata la pacientii cu tinitus simptomatic.
Cerumenul tare, chiuretele, speculum si dispozitivele de suctiune pot determina lacerari ale pielii canalului auditiv cu singerare si discomfort minime. Folosirea de tuburi de suctiune prea largi linga timpan poate determina traumatizarea acestuia, incluzind perforarea. Astfel de traume se vor vindeca spontan in urmatoarele saptamini. Forta aplicata asupra osicioarelor poate conduce la surditate de conducere sau senzoneurala.