Cum recunoști alimentele alterate

Știm foarte bine că alimentele cu termen trecut de valabilitate ne pot îmbolnăvi. Nu ar trebui niciodată să precupețim sănătatea pentru o clipă de neglijență, din dorința de a economisi sau din comoditate.

Dacă în cazul unora din alimente, semnele alterării sunt grăitoare, în cazul altora, rămâne loc de „investigații”.

Vă propunem un mic ghid prin care putem recunoaște alimentele alterate (stricate), ce nu mai pot fi consumate, pentru a evita toxiinfecțiile alimentare.

Carnea

Cei trei factori decisivi pentru a determina prospețimea cărnii sunt mirosul, culoarea și textura.

Culoarea normală a cărnii crude proaspete variază între roșu închis și roz pal-gălbui, în funcție de tip (carne roșie de porc sau vită/ carne de pasăre).
Dacă observăm o tentă verzuie, gri, gălbuie sau maronie, cel mai probabil aceasta nu mai poate fi consumată.
Uneori, însă, culoarea ne poate induce în eroare sau poate fi dificil de „diagnosticat” - de aceea, e bine să luăm în calcul și alte caracteristici.

Mirosul, însă, e de cele mai multe ori concludent. Carnea stricată are în unele cazuri un miros înțepător, asemănător amoniacului sau sulfului, iar alteori, unul rânced.
În mod normal, carnea nu ar trebui să aibă un miros persistent, ci dimpotrivă, unul subtil.

O mâzgă lipicioasă, alunecoasă la suprafața cărnii indică de asemenea faptul că produsul s-a alterat și nu mai poate fi consumat.

De asemenea, în mod evident, orice urmă de mucegai este un semn al alterării.

Produse din carne vidate

Vidarea cărnii împiedică oxidarea acesteia, care grăbește deprecierea. Chiar dacă teoretic, vidarea în folie de plastic a cărnii îi încetinește altererarea, riscul nu real, dacă nu sunt respectate condițiile termice de stocare.

Cum recunoașteți un produs vidat care nu mai poate fi consumat ( de exemplu, mezeluri feliate):

• alimentele au un miros acru
• culoarea este schimbată, tinzând către tonuri de gri și verde
• carnea este alunecoasă și chiar acoperită de un lichid lăptos, albicios

Peștele

Peștele este binecunoscut pentru mirosul său specific – atunci când s-a stricat, acesta devine de-a dreptul înțepător, asemănător amoniacului. În acest mod, se poate ști cu certitudine dacă peștele este stricat sau nu.

Dacă aveți dubii, puteți inspecta și culoarea. Peștele nu trebuie să capete niciodată o nuanță maronie, gălbuie sau gri și nu trebuie să aibă extremitățile uscate.
Branhiile trebuie să roșii, fără a fi lipicioase, iar ochii să fie lucioși și în niciun caz înfundați în orbite.

Un pește alterat va fi sfărâmicios, lipsit de fermitate și va  prezenta la suprafață, o peliculă alunecoasă, iar solzii vor fi foarte ușor de îndepărtat.

Ouăle

În cazul ouălor, e imposibil să vă dați seama dacă s-au stricat numai uitându-vă la coaja acestora, pentru că nu veți identifica nicio schimbare. Puteți să verificați foarte ușor dacă un ou s-a stricat astfel: puneți-l într-un castron cu apă. Dacă oul se scufundă, este proaspăt; dacă plutește, este stricat.

În cazul în care ați spart deja ouăle, trebuie să verificați consistența albușului și a gălbenușului. Dacă albușul este apos, iar gălbenușul nu se păstrează întreg, ci se împrăștie, e cert: oul este stricat și trebuie aruncat.

Laptele și iaurtul

Laptele stricat poate fi recunoscut destul de ușor. De regulă, mirosul va fi grăitor: în timp ce laptele proaspăt este inodor, laptele stricat va avea un iz acru.
Laptele stricat este date de gol și de culoare: culoarea albă specifică  va avea acum o tentă pronunțat gălbuie.

Dacă ați pus deja laptele la încălzit și nu sunteți sigur în privința valabilității, observați cu atenție: laptele strictat se va brânzi, atunci când dă în fiert.

Iaurtul, în schimb, e mai greu de „citit”, pentru că rezistă mai mult, în aceleași condiții de păstrare. Dacă are un miros sau gust prea acru, se prea poate să fie stricat. Un alt semn al alterării iaurtului este  o cantitate mare de apă ce se ridică la suprafață.

Brânzeturile

Evoluția în timp a brânzeturilor este influențată într-o măsură decisivă de sortiment. Brânzeturile tari rezistă cel mai mult, în timp ce sortimentele moi se vor strica cel mai repede.

De regulă, o brânză tare sau semi-tare alterată va prezenta un miros puternic, va avea o textură mai tare și mai uscată decât în mod normal și o culoare mai închisă (galben închis-gri, portocaliu sau maro).
Trebuie știut însă faptul că brânzeturile tari pot rezista foarte mult în timp, astfel că pot fi consumate chiar și atunci când prezintă urme de mucegai; la brânzeturi precum Cheddar sau Gruyere, de exemplu, poate fi pur și simplu îndepărtată partea cu mucegai – restul brânzei se consumă în continuare.

În schimb, brânzeturile moi se alterează ușor – de regulă, mirosul înțepător, acru,  zeama, îngălbenirea și mucegaiul sunt semnele cele mai frecvente.

Produse conservate

Pericolul infecției cu toxină botulinică este nevăzut și poate fi prezent atât în conservele preparate în casă, cât și în cele din comerț.

Cum recunoaștem o conservă care nu mai poate fi consumată:

• ambalajul conservei din metal sau capacul borcanului este bombat
• observăm scurgeri din conservă
• conserva are un aspect deteriorat sau borcanul este crăpat
• atunci când desfacem conserva, țâșnește un lichid sau o spumă
• apa în care au fost conservate alimentele este tulbure
• în momentul în care deschidem conserva, auzim un sunet asemănător dezumflării unei mingi
• dacă am desfăcut conserva: observăm mucegai, un miros înțepător și o culoare nefirească

Dacă aveți dubii în ceea ce privește valabilitatea sau prospețimea unei conserve, cel mai indicat este să nu o deschideți și să nu o consumați – în niciun caz nu ar trebui să gustați, pentru a decide dacă poate fi consumată sau nu!

Conserva suspectă de botulism nu trebuie desfăcută sau înțepată – trebuie învelită în două rânduri de pungi, iar apoi, aruncată într-un loc sigur.

În cazul pâinii, cerealelor, fructelor și legumelor, cel mai bun indicator al alterării, care nu lasă loc de interpretări, este mucegaiul.

Deși e etic, economic și util să economisim, evitând risipa de alimente, să prevenim e chiar mai important  - de aceea, dacă suspectați că un aliment este alterat, a-l arunca e decizia cea mai inspirată.

Pentru a evita consumul de alimente alterate, verificați întotdeauna eticheta acestora  și respectați regulile de depozitare!