De ce e contagios căscatul?

Autor:

De ce e contagios căscatul?
Ați început să căscați doar văzând imaginea alăturată? În acest caz vă numărați printre cele 42-55% de persoane pentru care căscatul este contagios. Spre deosebire de căscatul spontan, cel contagios nu este un semnal al oboselii sau plictiselii, ci se pare că ar avea o legătură strânsă cu nivelul de empatie.

În ciuda numeroaselor teorii privind căscatul, apărute încă din perioada Antichității, dar și a frecvenței zilnice a acestui comportament, cercetarea științifică privind căscatul a început abia în anii '80, odată cu studiile lui Robert Provine, psiholog și cercetător în neuroștiințe la Universitatea din Maryland (SUA). (1), (2)

Câteva aspecte care se cunosc despre căscat:
  • variază ca durată, iar durata medie este de 5-6 secunde;
  • nu este un reflex;
  • apare la majoritatea speciilor de nevertebrate;
  • nu avem posibilitatea de a ascunde un căscat;
  • apare la ființa umană încă dinainte de naștere;
  • studiile au confirmat că un căscat spontan este asociat cu somnul/oboseala (căscăm dimineața la trezire și când ni se face somn) și plictiseala;
  • este contagios la oameni și cimpanzei. (3), (4)

Căscatul contagios apare la vederea, auzul, cititul sau chiar gânditul la o altă persoană care cască. Spre deosebire de căscatul spontan, prezent încă din timpul vieții intrauterine, căscatul devine contagios doar după vârsta de 5-6 ani. (5)

Deși molipsirea este ușor de observat, cercetătorii mai au încă de investigat cauzele și mecanismele implicate în căscatul contagios. Cercetările lui Robert Provine au sugerat că acesta este un comportament social programat neurologic. S-a speculat că neuronii în oglindă ar fi implicați în acest proces, la fel ca și în cazul altor comportamente contagioase (râsul, de exemplu). Neuronii în oglindă sunt celulele nervoase care se activează când persoana realizează o acțiune, dar și atunci când aceasta observă pe alții făcând acțiunea respectivă. Dar scanările cerebrale prin intermediul imagisticii prin rezonanță magnetică au infirmat această teorie, pentru că au indicat o activitate la nivelul unor zone cerebrale care nu sunt asociate cu activitatea neuronilor în oglindă, ci cu imitația motrică, empatia și comportamentele sociale

S-a observat, de asemenea, că persoanele cu un nivel redus de empatie (cum e cazul unor afecțiuni neurologice sau tulburări psihice, cum sunt autismul, respectiv schizofrenia) nu se „molipsesc” atunci când altcineva căscă, aducând încă un argument teoriei conform căreia nivelul de empatie ar fi un factor important în contagiunea căscatului. (3), (6)

Totodată, se presupune că la intensitatea „contaminării” ar contribui și apropierea emoțională de cel care cască (cu cât e mai puternică, cu atât susceptibilitatea de a căsca e mai mare) și apartenența la grupul respectiv (căscatul e mai probabil să fie contagios între membrii familiei sau între membrii unui grup). O teorie evoluționistă, nesusținută științific, este că în istoria evoluției, căscatul ar fi ajutat la coordonarea unui grup de oameni sau animale (căscatul unui membru care semnala un eveniment era întâmpinat de căscatul celorlalți membri) și că acest răspuns vestigial s-ar fi transmis până astăzi. (4), (5)

Un studiu mult mai recent (2014) a pus sub semnul îndoielii legătura dintre empatie și căscatul contagios, identificând un singur factor semnificativ statistic care a influențat căscatul contagios – vârsta: cu cât participanții înaintau în vârstă, cu atât probabilitatea de a căsca era mai mică. Dar vârsta nu a explicat decât 8% din variabilitatea răspunsului contagios al căscatului, restul rămânând fără nicio explicație. (7)

Probabil că studii viitoare vor putea oferi mai multe răspunsuri în privința mecanismelor implicate în căscat și a explicării cauzelor contagiunii acestui comportament. Cercetătorii de la Duke Center for Human Genome Variation, autorii studiului de mai sus, vor să investigheze rolul unor factori genetici care ar putea sta la baza molipsirii căscatului și ar putea explica totodată diferențele dintre persoanele cu autism și schizofrenie și cele fără probleme de sănătate privind acest comportament. (7)

Data actualizare: 13-03-2017 | creare: 13-03-2017 | Vizite: 873
Bibliografie
(1)Why do we yawn?, link: https://www.loc.gov/rr/scitech/mysteries/yawn.html
(2)Yawning and its physiological significance, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3678674/
(3)Yawning, link: http://www.americanscientist.org/issues/feature/2005/6/yawning/99999
(4)Yawning...And Why Yawns Are Contagious, link: https://faculty.washington.edu/chudler/yawning.html
(5)Young Children Display Contagious Yawning When Looking at the Eyes, link: https://www.esciencecentral.org/journals/young-children-display-contagious-yawning-when-looking-at-the-eyes-2375-4494.1000101.php?aid=12311
(6)Contagious yawning and psychopathy, link: http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0191886915003645
(7)Contagious Yawning May Not Be Linked to Empathy; Still Largely Unexplained, link: https://corporate.dukehealth.org/news-listing/contagious-yawning-may-not-be-linked-empathy-still-largely-unexplained
Alte articole din aceeași secțiune:

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK