De ce nu fac depresie femeile olandeze

Frantuzoaicele, sustine un best-seller aparut recent, nu se ingrasa. Japonezele, scrie o alta carte, nu imbatranesc sau nu se ingrasa. Dar surorile lor din Olanda ar putea avea ceva in plus fata de acestea doua.
   
    Acest lucru in plus este reprezentat de faptul ca olandezele, potrivit unei carti care tocmai a aparut in Olanda, nu fac depresii, noteaza editia de miercuri, 6 iunie, a cotidianului The International Herald Tribune.
    Dupa o serie de mai multe interviuri luate unor istorici, psihologi, designeri de moda, creatori de imagine, persoane care fac comisioane, editori de reviste si femei olandeze obisnuite, Ellen de Bruin, psiholog olandez si jurnalist, ""arunca manusa"". In cartea sa care pare sa fie un raspuns al femeilor olandeze dat celor japoneze si franceze, autoarea sustine ca olandezele sunt mult mai fericite decat omoloagele lor din majoritatea regiunilor lumii.
    ”Acest lucru are legatura cu libertatea profesiei”, sustine Bruin, a carei carte este intitulata ”Femeile olandeze nu fac depresie”. ”Libertatea de a alege este cheia: in Olanda, oamenii sunt liberi sa isi aleaga partenerii de viata, religia, orientarea sexuala, suntem liberi sa folosim droguri usoare si putem sa spunem aproape orice dorim. Olanda este o tara libera”.
    Desi cartea parodiaza in mod evident rivalele din Franta si Japonia, se bazeaza pe o cercetare serioasa. Iar autoarea ei se pare ca are un punct de vedere. Cu toate ca unele olandeze fac mai rar depresie, la fel cum unele frantuzoaice se ingrasa uneori, olandezii, ca natiune, se situeaza aproape in varful topului celor mai fericiti oameni din lume, alcatuit de Ruut Veenhoven, profesor de conditii sociale pentru fericirea oamenilor, in cadrul Univeritatii Erasmus din Rotterdam. Pe o scara de la 1 la 10, unde 10 inseamna cea mai mare satisfactie personala, olandezii se situeaza la nivelul 7,5, intrecandu-i pe francezi /cu 6,5/ si pe japonezi /cu 6,2/. Ei se situeaza inclusiv deasupra americanilor /6,4/, britanicilor /7,1/, italienilor si spaniolilor /fiecare obtinand nota 6,9/.
    O parte din aceasta situatie se datoreaza organizarii sociale din Olanda, care le ofera femeilor un mai mare control asupra vietii lor, comparativ cu femeile din Franta sau Japonia.
    ”Japonia este o tara cu o cultura foarte colectivista, cu o libertate personala limitata atunci cand vine vorba de alegerea unui loc de munca, a unui partener, a religiei, adica a principalelor lucruri din viata”, a declarat Bruin in cursul unui interviu. Un grad ridicat de centralizare se pare ca reduce satisfactia personala in Franta. ”Avem o neincredere tot mai mare in guvernele centrale si o nevoie tot mai mare de rate ale libertatii personale in fiecare aspect al vietii noastre”.
    Astfel de niveluri ridicate de multumire ar putea fi o surpriza pentru unii observatori ai olandezilor. Strainii care locuiesc in Olanda au venit cu un portret colectiv al femeilor olandeze care, dupa ce au devenit constiente de el, le-ar putea da o doza buna de melancolie.
    ”Suntem considerate ca fiind foarte dure”, a declarat Bruin intr-o conversatie recenta la Amsterdam, inainte de a se indrepta spre niste cursuri unde invata sa isi mentina echilibrul pe tocuri. ”Nu stim cum sa ne imbracam si nu suntem foarte ospitaliere - daca treci pe la noi pe acasa la ora cinei s-ar putea sa fii expediat”. Hainele se adapteaza mai mult vremii decat seductiei. ”Noi folosim deplin bicicleta, de aceea nu ne imbracam elegant”, a mai precizat autoarea. Si dand dovada de un simt dezvoltat al egalitatii intre sexe, ”noi suntem autoritare in fata barbatilor”.
    Cu toate acestea, observatiile lui Bruin sugereaza ca stralucirea, ospitalitatea si farmecul nu ar fi ingredientele esentiale pentru fericirea unei femei. A trai intr-o societate instarita, industrializata, joaca un rol foarte important in sentimentul de multumire al femeii olandeze, sustine autoarea, datorita beneficiilor sistemului de asistenta sociala care le permite femeilor sa mentina un echilibru intre munca si viata de familie. Bruin sustine ca statisticile demonstreaza ca 68 la suta dintre femeile olandeze lucreaza jumatate de norma, aproape 25 de ore pe saptamana, si majoritatea probabil ca nu doresc un loc de munca cu norma intreaga.
    Fiind de mult timp o metoda de masurare a libertatii economice, femeile olandeze au lucrat inainte sa se casatoreasca inca din secolul al XIV-lea, cand decimarea populatiei in urma bolilor a facut din munca femeilor o necesitate si le-a oferit obiceiul de a fi independente, ceea ce unii istorici numesc prima revolutie feminista.
    O componenta importanta, care are efect supra fericirii femeii olandeze, deriva din importanta atribuita nucleului familiei - o institutie inventata de Ţarile de Jos si a carei sustinere este atat de puternica, incat si cuplurile de gay si-o doresc. Mai mult decat atat, a devenit un lucru obisnuit pentru tinerii din aceasta tara, mai devreme ca oriunde in alta parte, sa iti poata alege singuri partenerul de viata. Porunca Papei Gregoriu al IX-lea, din 1234, care prevedea ca oamenii sa isi dea consimtamantul atunci cand se casatoresc si sa nu fie constransi de parinti, a fost imediat adoptata in catolica Olanda. Acest lucru, plus evitarea zestrei olandeze - fiicele si fiii aveau drepturi egale de mostenire de la parintii lor - a insemnat ca femeile nu au mai trebuit sa se casatoreasca devreme pentru a avea bani.
    ”A te casatori de tanar nu contribuie la fericire”, sustine Bruin.”Cei care s-au casatorit de tineri s-au casatorit cu familiile partenerilor, fiind nevoiti sa lucreze pentru acestea si au avut relatii intime la varste tinere cu parteneri pe care nu si i-au ales ei”.
    Intre timp, economia capitalista infloritoare din Epoca de Aur a Olandei /1584-1702/, in care olandezii au infiintat prima Bursa si primul fond de pensii, le-a determinat pe femeile olandeze sa evolueze comparativ cu cele din societatile rurale.
    ”Aceste modele dateaza de multa vreme si s-au fixat in mentalitatea colectiva a tarii”, a adaugat autoarea cartii, subliniind ca diferentele dintre organizatiile sociale din tarile mediteraneene si cele nord-europene sunt inca mari. ”Daca te uiti la cei in varsta, care locuiesc in case vechi, in Olanda aproape toata lumea are peste o anumita varsta, peste 80 la suta, in timp ce in Spania reprezinta mai putin de patru la suta”.
    Cu toate acestea, o lunga istorie a independentei financiare, a casatoriei consimtite si poveri mai usoare ale familiei nu au menajat femeile olandeze de presiunile sociale din ziua de azi. In vreme ce se bucura de o libertate substantiala de a alege, daca sa lucreze jumatate de norma, de exemplu, mamele cu norma intreaga ”sunt stigmatizate mai mult in Olanda decat in orice alta tara din imprejurimi”, a precizat Bruin.
    Olanda este renumita de multa vreme pentru libertatea sexuala - prostitutia in zilele noastre este legalizata in cartierul rosu din Amsterdam - iar vizitatorii din Epoca de Aur au scris adesea despre uimirea lor in legatura cu independenta sexuala a olandezelor. Odata casatorite, sexul a trecut pe un loc inferior; pentru unii calvinisti, chiar si sexul in cadrul casatoriei era considerat un pacat, noteaza Bruin, iar femeile olandeze si-au deviat energia sexuala in treburile gospodaresti.
    ”Ele dau ordine barbatilor din jur - sunt multe povesti despre femei autoritare si barbati subordonati”. ”Noi stim acest lucru din literatura secolului al XVI-lea, iar acest lucru nu s-a schimbat”.
    Se asteapta ca barbatii olandezi moderni sa se implice in treburile gospodaresti ”fara sa li se spuna sau chiar atunci cand li se spune”. Femeia olandeza vrea ca barbatul sa faca treburi casnice si sa o ajute in mod egal, dar acesta trebuie sa le faca la standardele ei”.
    Acest lucru da nastere intrebarii daca nu cumva barbatii olandezi sunt cei care fac depresie.
    Nu atat de mult, potrivit aceleiasi autoare, care sustine ca acest comportament al celor doua categorii a evoluat in acelasi timp si ca barbatii prefera femeile autoritare in timp ce olandezele nu sunt innebunite dupa barbatii macho. Cu toate acestea, autoarea simpatizeaza cu barbatii care trebuie sa isi negocieze un set de ""reguli ale junglei"" pe care nu le inteleg niciodata si care sunt intotdeauna stabilite de femei.
    ”Din fericire, majoritatea barbatilor au o doza suficienta de Tarzan in ei pentru a se bucura putin de viata din jungla”.