Deshidratarea - primul ajutor

Deshidratarea este produsa de pierderea unei cantitati mari de lichide din organism, sau aportul scazut/inexistent de lichide. In functie de compartimentul afectat, deshidratarea poate fi celulara, extracelulara sau globala.

In momentul in care o persoana este deshidratata, electrolitii, proteinele plasmatice au valori crescute, deoarece dilutia este scazuta, deci apar, printre altele, o crestere a nivelului de sodiu (hipernatremie) si a celui de potasiu (hiperpotasemie), cu efecte grave asupra sanatatii individului.

• Hipernatremia poate produce, in functie de severitatea sa, simptome neurologice, alterarea statusului mental, slabiciune, iritabilitate, deficite neurologice de focar, coma sau convulsii.
• Hiperpotasemia produce tulburari de conducere intraatriale, intraventriculare si atrio-ventriculare, putand opri cordul in sistola. De asemenea, poate produce slabiciune, paralizie ascendenta, insuficienta respiratorie.

Deshidratarea apare de obicei in urma unor episoade de voma persistente, diaree necontrolata sau dupa pierderea excesiva de lichide prin urina. Exemple de cauze care ar putea determina deshidratare sunt gastroenterita, folosirea in exces a diureticelor sau insuficienta corticosuprarenaliana (cu hipoaldosteronism).

Deshidratarea poate produce soc hipovolemic care poate duce la decis in curs de cateva minute, atunci cand este sever si nu este tratat.

Prognosticul depinde foarte mult de severitatea deshidratarii si de promptitudinea cu care se intervine. Daca se intervine de urgenta, iar efectele deshidratarii nu au apucat sa devina ireversibile, pacientul isi revine complet.

Primele masuri care trebuie luate?

In momentul in care vedeti ca o persoana prezinta voma persistenta, diaree sau ca nu a avut acces la lichide pentru a se hidrata, se incearca in prima faza rehidratarea printr-un aport crescut de lichide, dar daca starea bolnavului nu se amelioreaza sau acesta este incapabil sa bea, trebuie chemata ambulanta cat mai repede cu putinta.

Medicii vor preleva sange de la persoana afectata, pentru analiza acestuia, dar intre timp vor crea acces intravenos pentru a putea sa-i puna perfuzie, deoarece rehidratarea trebuie facuta foarte rapid.

Semne care recomanda chemarea de urgenta a medicilor

• sete extrema
• piele uscata, gura uscata, membrane mucoase
• urinare putina sau deloc in ultimele 12 ore sau mai mult
• oboseala accentuata
  
• cefalee, ameteala, confuzie
• puls crescut si cresterea anormala a frecventei respiratiei (polipnee)
• expunerea indelungata la caldura

Tratamentul este diferit in functie de severitatea deshidratarii: va trebui corectat, dupa caz, excesul de potasiu/ sodiu.

In hipovolemie, corectarea volumului de fluide extracelulare se face cu solutie salina normala.

In caz de hipernatremie prin deshidratare exista doua modalitati de inlocuire a apei libere, in functie de starea clinica a pacientului.

Daca starea clinica este una stabila iar pacientul este asimptomatic, este eficienta administrarea de fluide pe cale orala sau prin sonda nazogastrica. Daca insa, starea clinica este una proasta si impune o terapie agresiva, se poate administra intravenos dextroza 5% în solutie salina semimolara. Pentru a evita corectia rapida, se evalueaza frecvent nivelul seric al sodiului si statusul neurologic al pacientului.

In cazul hiperpotasemiei, in functie de gravitatea acesteia, se iau diferite masuri. Daca hiperpotasemia este usoara, se poate face dializa, hemidializa, daca este moderata este necesara perfuzarea cu bicarbonat, glucoza, insulina si albuterol nebulizat iar daca hiperpotasemia este severa se face ca si in cazul celei moderate, plus clorura de calciu si alte medicamente alese in functie de situatie.

Daca pacientul a raspuns tratamentului, acest lucru se observa in decurs de cateva zile -o saptamana sau poate si mai mult, in functie de severitate. Rehidratarea trebuie inceputa rapid, insa restabilirea echilibrului se face lent, intrucat nu se pot creste nebuneste valorile electrolitilor serici.

Pentru a preintampina riscul unor deshidratari severe, este necesara o hidratare zilnica corespunzatoare, efectuarea periodica a unui set de analize uzuale si de asemenea, cel mai important, in momentul instalarii unor crize de voma severa, diaree, sa se incerce o hidratare cat mai corecta iar daca simptomele persista, sa se apeleze de urgenta la medic.

Aprecierea starii de hidratare se face prin intermediul determinarii hemoglobinei, a hematocritului, a proteinelor totale, a glicemiei, ureei plasmatice/urinare, a ionilor serici/urinari cu coroborarea rezultatelor: daca toate sunt crescute, respectiv scazute, se contureaza tabloul unei hemoconcentratii (aparute in cazul deshidratarii) sau a unei hemodilutii (aparuta in hiperhidratare).

De retinut este ca apa ocupa aproximativ 60% din greutatea corporala a unui adult, insa la copil acest procent este mult mai mare, cu atat mai mare cu cat copilul este mai mic!

De aceea, in cazul copiilor, deshidratarea severa survine mult mai rapid, iar efectele grave se instaleaza de asemenea foarte repede: voma si diareea la copilul mic sunt inca de la inceput o urgenta medicala!