Dezvoltarea sociala si emotionala a copilului mic

Dezvoltarea sociala si emotionala a copilului mic

©

Autor:

Dezvoltarea sociala si emotionala a copilului mic
Dezvoltarea emotionala a copilului are un rol esential in fiecare aspect al dezvoltarii sociale, aceste etape fiind la fel de importante precum dezvoltarea creierului sau a corpului si capacitatilor motorii. Copiii mici invata motivati de dorinta de a crea legaturi afective cu ceilalti, iar cat de mult sau cum va invata depinde de conceptul de sine si locul sau in aceasta lume. Pana la varsta de 3 ani copilul deprinde abilitatea de a comunica, a rezolva conflicte si situatii dificile. La fel ca mersul si vorbitul, abilitatile socio-emotionale necesita timp si rabdare, pentru a fi dezvoltate.

Una dintre primele lectii din viata ale copilului mic este increderea. Atunci cand adultii ii acorda atentie cand plange, copilul invata ca lumea din jurul sau este sigura si ca adultii vor avea grija ca el sa aiba asigurate nevoiel de baza - mancare, confort, adapost, dar si sentimentul de siguranta si apartenenta la familia sa. Cu timpul, copilul invata ca si adultii au propriile necesitati si vor capata increderea ca persoanele pe care le iubesc vor avea grija de el, chiar daca nu le poate vedea tot timpul.

In decursul dezvoltarii sociale si emotionale, copilul de 1 - 3 ani invata ca este o fiinta separata de mama sa si descopera regulile dupa care functioneaza relatiile interumane. Avand in vedere ca aceasta este perioada in care copilul va dori sa isi afirme independenta, mediul si conditiile din jurul sau ii vor influenta interactiunile sociale pe termen lung, pana la varsta adulta.

Dezvoltarea sociala si emotionala a copilului intre 12 si 24 de luni

• Copilul testeaza reactiile parintilor. In jurul varstei de 1 an si continuand pana la 2 ani, copilul este tot mai curios cu privire la reactiile parintilor, dar si in privinta rezultatelor actiunilor asupra obiecte. Copilul invata mecanismele reactie - efect plangand atunci cand parintii pleaca din camera, sau apucand si izbind diverse obiecte. Comportamentul sfidator fata de parinti il ajuta pe copil sa invete cum sa rezolve situatiile conflictuale.

• Prefera atentia parintilor si a persoanelor adulte indragite, decat copiii de aceeasi varsta. Pana la varsta de 2 ani, in momentul in care este suparat sau ii este frica, copilul o prefera pe mama si persoanele adulte care il ingrijesc de obicei.

Anxietatea de separare devine tot mai pronuntata, apoi scade in intensitate. Sentimentul de frica si neliniste declansat de separarea de parinti apare pe la 6 - 8 luni, iar pe la 10 - 18 luni acesta se intensifica. Dupa un an si jumatate, copilul mic capata incredere si incepe sa reactioneze mai bine la despartirea de parinti.

• Copilul incepe sa fie constient de propria identitate. Aceasta capacitate se manifesta dupa varsta de 15 luni si aduce cu sine posibilitatea aparitiei sentimentelor ca rusinea, invidia sau empatia.

• Apare sentimentul de rusine la copil. Odata cu descoperirea propriei identitati, copilul isi da seama ca celelalte persoane au dorinte si pareri diferite, si incepe sa-i fie rusine atunci cand se gandeste cum l-ar putea privi si ce ar gandi despre el alta persoana.

• Se observa la copil semne de empatie. Spre varsta de 2 ani, copilul da tot mai mult dovada de faptul ca intelege atunci cand persoana de langa el sufera sau este ranita, in acelasi timp incearcand sa o ajute. Tot in aceasta perioada, copilul incepe sa arate sentimente de afectiune fata de memebrii familiei.

• Apare invidia si gelozia la copilul mic. Acest sentiment apare odata cu constientizarea dorintelor celorlalte persoane sau copii, diferite fata de ale sale.

Desi izbucnirile de furie sunt ceva obisnuit, pana la varsta de 2 ani copilul va "perfectiona" aceste accese si va deveni tot mai irascibil. Copiii mici sunt posesivi, nu le place sa imparta lucrurile si isi doresc sa faca totul ei singuri. La aceasta varsta emotiile sunt foarte intense, dar de scurta durata. Pentru a evita conflictele incercati sa-i distrageti copilului atentia, deoarece el inca nu este pregatit sa rezolve conflictele pe cale verbala.

Pana la varsta de 2 ani copiii se joaca alaturi, nu unul cu celalalt. Acum este momentul ca parintii sa-i creeze copilului un grup de prieteni si sa-i organizeze perioadele de joaca (1 - 2 ore) . Este normal ca cei mici sa se impinga sau sa se certe de la jucarii - astfel invata sa interactioneze. Este bine totusi sa aratati copilului sprijin emotional si sa il invatati cum sa imparta cu ceilalti.

Copiii mici invata si se dezvolta armonios atunci cand parintii ii lasa sa exploreze in voie si le ofera oportunitatea de a se juca. Insa daca il vedeti pe copil ca incearca sa faca ceva si nu reuseste, este bine sa il ghidati usor, inainte ca acesta sa devina prea frustrat. Este indicat sa laudati copilul nu doar dupa ce a reusit sa duca la final o actiune, ci si in timp ce incearca.

Dezvoltarea sociala si emotionala a copilului intre 24 si 36 de luni

• Creste independenta de parinti. Dupa varsta de 2 ani, copilul oscileaza intre dorinta incrancenata de a fi independent si nevoia de a se refugia in bratele mamei. In aceasta perioada copilul are sentimente contradictorii cu privire la despartirea de parinti.

• Imita comportamentul celorlalte persoane, in special al parintilor si copiilor mai mari. Imitatia reprezinta o metoda foarte eficienta pentru copii de a invata de la alte persoane. Datorita faptului ca le place foarte mult sa imite, copiii sunt foarte bune ajutoare pentru mama. Pe langa parinti si membrii familiei, copiii pot imita si persoanele de la televizor sau strainii.

• Devine tot mai entuziasmat de compania celorlalti copii. Copilul mic se arata tot mai interesat in imitarea comportamentului copiilor mai mari.

• Copilul este capabil sa isi astepte randul intr-un joc. La varsta asta copiii sunt tot mai putin egoisti, mai independenti si siguri pe sine. Cu ghidare si exemplu din partea parintilor, copilul intelege si apreciaza tot mai bine sentimentele si actiunile celorlalti. Acum copilul ar trebui sa fie capabil sa rezolve singuri conflictele, asteptandu-si randul sau multumindu-se cu alta jucarie. Este normal ca in jurul varstei de 3 ani comportamentul agresiv sa se atenueze.

• Copilul mic are izbucniri spontane de afectiune pentru copiii parteneri de joaca.

• Copilul mic devine capabil sa isi compare propriul comportament cu cel standard. Odata ce copilul stie ce asteptari au ceilalti de la el, invata si care sunt regulile si standardele familiei sau culturii sale. Aceste standarde sunt adesea impuse de catre parinti si educatori, insa copiii au si propriile standarde dupa care sa-si ghideze comportamentul. Odata ce copilul este capabil sa-si compare comportamentul cu standardele, apar sentimentele de rusine, vinovatie si mandrie.

• Sentimentul de vinovatie si mandrie la copilul mic. Pe masura ce devine constient de asteptarile parintilor si a celorlalte persoane, copilul se simte vinovat sau rusinat daca nu reuseste sa se comporte pe masura asteptarilor. In aceste momente copilul isi atribuie esecul. Tot astfel, daca reuseste sa indeplineasca obiectivele, copilul este mandru. Mandria este diferita de starea de fericire, care apare cand se intampla ceva pozitiv. Atunci cand este mandru, copilul isi atribuie succesul.

• Copilul mic obiecteaza la schimbarile majore in rutina lor.

• Separarea de parinti se face cu usurinta. Copilul a depasit perioada anxietatii de despartire.

• Copilul devine constient de diferentierea sexuala dintre persoane.

Copilul mic intre 2 si 3 ani se joaca si coopereaza cu ceilalti copii, se imbraca singur daca este ajutat, are prieteni imaginari si poate folosi furculita si lingura. In jurul varstei de 2 ani, copilul devine constient de necesitatile fizice si incepe sa ceara sa fie dus la olita.

In dorinta de a-si impune vointa, cuvantul preferat al copilului este "Nu". Foloseste negatia deoarece este o declaratie mai ferma decat aprobarea. De fiecare data cand veti dori sa il ajutati, copilul va spune "Nu", chiar daca vrea sa spuna "Da".

Parintii ii pot ajuta pe copii sa isi inteleaga sentimentele mai complexe (rusine, vinovatie, mandrie) exprimandu-le si descriindu-le in cuvinte. Pentru aceasta, va puteti ajuta de jucarii si papusi, creand o poveste asemanatoare cu situatiile prin care trece copilul. Totodata este important ca parintii sa incurajeze copiii sa lege prietenii si sa se comporte frumos cu noii prieteni. La aceasta varsta, jocul este principalul mijloc prin care puteti ajuta copilul sa invete.

Data actualizare: 18-07-2021 | creare: 30-11-2009 | Vizite: 7033
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Certurile în familie afectează mai puÈ›in copiii atunci când tatăl rezolvă constructiv conflictul
  •