Diagnosticul bolilor infectioase

Evaluarea pacientului cu boala infectioasa

Procesul infectios odata declansat, se poate manifesta sub diverse forme clinice, de la forme cu simptomatologie acuta, pana la cele cu simptomatologie cronica, uneori greu de recunoscut.

Clinicianul va realiza o anamneza cat mai atenta, urmarind diverse aspecte: comorbiditati, tratamente anterioare, calatorii recent efectuate in zonele endemice cu risc, contacte sexuale neprotejate, consum de droguri, consum de alimente si apa potential contaminate, boli familiale transmisibile etc. Ulterior se va realiza un examen clinic amanunti, care va cuprinda toate aparatele si sitemele. Finalitatea acestor investigatii, o reprezinta elaborarea unui diagnostic clinic, care ulterior, va fi confirmat sau infirmat de investigatiile paraclinice.

Anamneza amanuntita (discutia cu pacientul despre aparitia si evolutia simptomelor) este foarte importanta atunci cand suspectam o boala de etiologie infectioasa; vom chestiona pacientul pentru a afla informatii sugestive despre: calatorii recent efectuate in zone cu risc endemic, comportament considerat  riscant, contactul cu animalele sau alte medii potential contaminate, precum si despre conditiile de viata si munca.

De exemplu, imbolnavirea de malarie este influentata de zona in care individul calatoreste; exista tulpini rezistente la antibiotice, localizate in anumite regiuni geografice; patunderea in aceste perimetre se poate solda cu infectarea turistului; de aici rezulta cat de important este istoricul bolii in elucidarea posibilelor cauze de imbolnavire. Omiterea unor detalii sugestive in discutia cu pacientul, poate orienta catre un diagnostic gresit, avand ca rezultat decesul pacientului.

De asemenea, comportamentul sexual riscant (prostitutie, promiscuitate), va conduce cel mai probabil la contractarea unor infectii cu transmitere sexuala; motodele contraceptive incorect utilizate, pot contribui la imbolnavirea individului.

Daca pana acum am vorbit despre factorii externi care favorizeaza aparitia bolii in populatie, trebuie sa notam ca exista si factori care tin stric de organismul gazdei. Varsta, istoricul imunizarilor, starea de nutritie, existenta unei sarcini in evolutie sau comorbiditatile (bolile asociate), toate acestea pot conduce la cresterea riscului de infectie dupa o prima expunere la o sursa contaminata. Insasi o serie de anomalii ale sistemului imunitar uman vor favoriza dezvoltarea unor infectii grave.

Manevrele medicale cu efect traumatizant asupra organismului, favorizeaza aparitia infectiilor; in spital exista o flora microbiana care de obicei este rezistenta la antibioticele uzuale, aceasta flora va genera infectiile nosocomiale (intraspitalicesti). Tratamentul cu antibiotice (acestea perturba flora microbiana autohtona), punctiile venoase si inciziile chirurgicale, toate acestea reprezinta factori de risc pentru aparitia infectiilor intraspitalicesti.

Investigatii de laborator

Investigatiile de laborator vor oferi informatii utile pentru confirmarea sau infirmarea supozitiilor clinice. Pentru stabilirea diagnosticului etiologic se vor realiza culturi, utilizand produsele prelevate de la nivelul leziunilor; se va urmari minimalizarea riscului de contaminare al probelor, cu bacterii din flora normala. De aceea, se recomanda ca medicul sa supravegheza cu atentie manevrevele de recoltare a probelor biologice. Cel fidel aliat al medicului curant, pentru stabilirea etiologie unei boli infectioase, il reprezinta laboratorul de microbiologie.

Concluziona ca intre personalul din clinica si cel din laborator, trebuie sa exista o buna comunicare, bazata pe incredere reciproca. O supozitie de agent patogen, raportata din timp laboratorului, poate contribui la identificarea mult mai facila a microorganismului incriminat. Exista situatii cand culturile sunt negative; totusi, cantitati mici de antigen bacterian pot fi identificate in serul pacientului. Tehnica PCR (reactia de polimerizare in lant), permite amplificarea secventelor de ADN bacterian si identificarea acestuia, chiar si atunci cand cantitatile de ADN microbian din serul recoltat sunt infime.