Diagnosticul de laborator al bolilor infectioase

Detectarea directa

Microscopia

Bacteriile pot fi identificate in mod dorect, prin analiza microscopica. Pentru a fi mai bine vizualizate la microscopul optic, acestea vor fi mai intai supuse unui procedeu de colorare (exemplu: coloratia Gram). Examinarea lama-lamele este cea mai simpla metoda de evaluare microscopica. Frotiul umed (lama-lamela) in camp intunecat, este utilizat pentru identificarea spirochetelor din leziunile organelor genitale (sancrul aparut in sifilis).

Colorarea frotiurilor

Daca nu s-ar realiza colorarea frotiului inainte de examinare, bacteriile ar fi foarte greu de observat. Se pot utiliza coloratii simple, insa cele mai utilizate sunt coloratiile diferentiale (exemplu: coloratia Gram).

1. Coloratia Gram imparte bacteriile in doua categorii:
-bacteriile gram-pozitive: au un perete celular gros, peptidoglicanic;
-bacteriile gram-negative: au o membrana externa care poate fi usor dizolvata cu acetona sau alcool.

Coloratia Gram este foarte utila in examinarea probelor de sputa, pentru detectarea celulelor primorfonucleare (PMN) si a bacteriilor. Baca proba de sputa este contaminata cu bacterii provenite din flora oro-faringiana, analiza va indica mai mult de 10 celule epiteliale pe camp si multiple tipuri bacteriene. Pentru ca investigatia sa fie sugestiva clinic, proba trebuie sa indice mai putin de 10 celule epiteliale si cel putin 25 de PMN pe fiecare camp microscopic. De asemenea, coloratia Gram este utila si in diagnosticul unor vaginoze bacteriane, cand se realizeaza frotiu prin tamponament vaginal. Lichidul cefalo-rahidian, pleural sau articular, pot fi examinate utilizand aceasta coloratie care, in cazul existentei unei infectii, va pune in evidenta prezenta bacteriilor si a PMN-urilor. Daca proba este suspectata a contine un numar mic de microorganisme, pentru concentrarea acestora, se poate face in prealabil centrifugarea probei, urmata de etalarea pe lama si colorarea sedimentului.

2. Un alt tip de colorare este cea pentru bacterii acid-alcoolo-rezistente (BAAR), care permite identificarea microorganismelor capabile sa retina colorantul carbol-fuxina dupa spalrea lamei cu un solvent acid. Aceasta coloratie poate fi utilizata pentru probele de sputa, acid gastric sau oricare alte produse in care se suspecteaza prezenta bacteriilor acid-alcoole-rezistente (de exemplu Mycobacterium, responsabila de aparitia tuberculozei).

3. Coloratiile imunofluorescente utilizeaza anticorpi marcati cu un compus fluorescent (fluoresceina), specifici pentru anumite antigene bacteriene, permitand astfel vizualizarea microorganismelor si structurii lor microscopice. Lama este iradiata cu lumina ultravioleta iar lumina emisa de compusul fluorescent, poate fi detectata de ochiul uman, in momentul examinarii la microscop.

Detectarea macroscopica a antigenelor

Exista doua metode care permit identificarea rapida a microorganismelor, a toxinelor si a virusilor: tehnica aglutinarii pe latex si tehnica imunoenzimatica (EIA). Ambele procedeee utilizeaza anticorpi monoclonali sau policlonali pentru evidentierea antigenelor bacteriene. Cele doua metode au o mare sensibilitate in detectarea semnalului biologic si un cost mai redus decat al altor tehnici laborioase.

EIA presupune utilizarea de anticorpi monoclonali iar rezultatul este evidentiat printr-o reactie de culoare, determinata de interactia antigen-anticorp. Adaugarea de anticorpi peste o suspensie de celule bacteriene, va declansa o reactie de aglutinare, utila in depistarea antigenelor de Shigella si Salmonella. Interactia antigen anticorp sta la baza detectarii semnalului biologic. Cele doua tehnici ofera informatii despre prezenta antigenelor microbiene, insa nu permit cuantificarea acestora. De asemenea, metoda EIA permite si evidentierea toxinelor bacteriene.