Diareea calatorului

Diareea calatorului
Diareea este cea mai frecventa problema de sanatate pentru calatorii din tarile industrializate care merg in tarile in curs de dezvoltare, mai ales in cele din zona tropicala. Diareea calatorului apare in urma consumului de apa sau alimente contaminate. Astfel orice persoana care se angreneaza intr-o calatorie trebuie sa acorde atentie in selectarea alimentelor si bauturilor pe care le consuma.

In tarile aflate in curs de dezvoltare apa este considerata contaminata si nu este indicata nici pentru baut, nici pentru periaj dentar sau sub forma de cuburi de gheata. Bauturile sigure sunt cele imbuteliate apartinand producatorilor cunoscuti, cafeaua fierbinte si ceaiul fierbinte care sunt preparate cu apa fiarta. Este cunoscut faptul ca fierberea reprezinta cea mai eficienta si ieftina metoda de sterilizare, intrucat multi germeni sunt distrusi la 100ºC.

Sterilizarea apei cu substante chimice (clor sau iod) este mai putin eficienta, dar poate fi folosita cand nu se poate realiza fierberea. Iodarea apei trebuie insa evitata la persoanele cu alergie la iod, la pacientii cu afectiuni tiroidiene instabile sau la femeile insarcinate.

Mancarea este o alta sursa de imbolnavire in aceste regiuni, intrucat poate fi contaminata cu patogeni enterici, paraziti sau toxine microbiene. Mancarea trebuie preparata termic si servita proaspata pentru a se evita multiplicarea bacteriana prin contaminare dupa preparare. Trebuie evitate produsele din carne nepreparate termic.

Fructele care pot fi decojite (banane, portocale) sunt indicate, iar legumele proaspete nu trebuie consumate nepreparate. Legumele care au cel mai mare risc de imbolnavire sunt cele cu contin crescut de apa (salata verde).

Etiologie

Diareea calatorului afecteaza aproximativ 30% pana la 50% dintre calatori. Principalul germene incriminat in patologia acestei afectiuni este Escherichia Coli enterotoxigen (ETEC). Alti germeni care determina un numar semnificativ de cazuri de Diaree in randul calatorilor din Asia sunt Shigella si Campylobacter. Printre bacteriile izolate de la acesti pacienti sunt Aeromonas, Plesiomonas si Vibrio.

In aproximativ 5-15% dintre cazurile de diareea calatorului sunt incriminate virusurile Rotavirus si Norwalk. Dintre paraziti, Giardia este responsabila de 5% dintre cazuri, iar ocazional se deceleaza un protozoar, Cyclospora cayetanensis. La persoanele imunocompromise, agentul provocator al diareei este Cryptosporidium parvum. Desi este un germene rar intalnit in aceste cazuri, la orice pacient cu sange in scaun trebuie suspectata si cautata Entamoeba histolytica.

Semne si simptome

De obicei diareea calatorilor survine in urmatoarele 5-15 zile dupa sosire. Persoana afectata prezinta maleza (stare de rau), anorexie, crampe abdominale, scaune apoase in general fara sange. Unii dintre pacienti prezinta greata, varsaturi, iar in unele cazuri pot avea febra. Cele mai multe episoade de diaree sunt limitate, cu refacere completa dupa 4-6 zile, dar in anumite cazuri poate dura mai mult 6-10 zile. Pesoanele cu hipoaciditate gastrica si cele imunocompromise au riscul cel mai crescut de a dezvolta diareea calatorului.

Examenul fizic

Aduce informatii referitoare la severitatea diareei. Se evalueaza tensiunea arteriala si pulsul pacientului care pot fi scazute din cauza deshidratarii. Masurarea temperaturii este un alt parametru important (febra informeaza despre natura inflamatorie a diareei).
Examenul abdomenului poate decela absenta sunetelor intestinale, distensie abdominala, hepatomegalie.

Diagnostic

Investigatii de laborator

In cazul dezvoltarii diareei in primele zile dupa intoarcerea din calatorie este suspectata diareea calatorului. Prima alegere este instituirea antibioterapiei 3-5 zile. Diareea trebuie sa se remita in urmatoarele 24-48 de ore.

Daca pacientul se intoarce dintr-o zona cunoscuta pentru malarie si prezinta febra si diaree se realizeaza frotiu din sangele periferic pentru a exclude infectia cu Plasmodium (responsabil de malarie).

Diareea apoasa care persista mai mult de 10 zile sub tratament antibiotic este cel mai frecvent provocata de Giardia lamblia. Se realizeaza examen coproparazitologic (trei examene) in care se cauta Giardia, Critosporidium (la persoanele imunocompromise), Ciclospora si Izospora.

In diareea cronica sanghinolenta este suspectata Entameba Histolitica. Diagnosticul include identificarea chisturilor si trofozoitilor in scaun; metoda poate da rezultate fals pozitive. Este preferata identificarea in scaun a antigenelor sau ADN-ului (prin metoda PCR) parazitului sau prezenta in ser a anticorpilor antiamoebieni.

In cazul suspectarii infectiei cu Clostridium difficile se realizeaza culturi din scaun.
In cazul lipsei de raspuns la antibiotice si metronidazol se realizeaza investigatii imagistice: endoscopie digestiva superioara cu biopsie din intestinul subtire, sigmoidoscopie flexibila si biopsie din mucoasa rectala.
Studii de absorbtie intestinala pot ajuta la localizarea afectiunii la nivelul intestinului subtire.

Daca biopsia este pozitiva pentru sprue tropical se initiaza terapia cu tetraciclina.
In cazul in care nu este identificata nicio cauza a diareei, pacientul este sfatuit sa urmeze un tratament simptomatic.

Tratament

Prima etapa o constituie rehidratarea, pentru inlocuirea lichidului si electrolitilor pierduti prin diaree, care se face cu o solutie de saruri de rehidratare (clorura de sodiu, clorura de potasiu, glucoza si citrat trisodic) administrata per os. Daca deshidratarea si varsaturile sunt importante se face rehidratare intravenoasa.

Terapia simptomatica include medicamente ca loperamida, bismut subsalicilat si caolinul. Loperamida este un agent care diminua motilitatea intestinala si are propietati antisecretorii. In tratamentul pentru diareea calatorilor alaturi de antibioterapie reduce durata episodului diareic. Aceste medicamente trebuie evitate in cazul diareei sanghinolente sau in cea inflamatorie. Desi mai putin eficient, bismutul subsalicilat amelioreaza simptomatologia la pacientii cu diareea calatorului.

Antibioterapia

Doua masuri sunt importante: profilaxia diareei cu antibiotice si in cazul instalarii diareei ingestia imediata de antibiotice.

Profilaxia diareei cu antibiotice
Cea mai eficienta metoda este profilaxia cu antibiotice. Sunt recomandate doxiciclina, trimetoprim-sulfametoxazol si chinolonele.
Doxiciclina a fost studiata in Kenia, Maroc si Mexic unde a prevenit 81-86% dintre cazurile de diaree. Insa germeni precum Shigella, ETEC si alti enteropatogeni au dezvoltat rezistenta la doxiciclina, ceea ce a facut ca acest antibiotic sa fie tot mai putin folosit in acest scop.

Trimetoprim-sulfametoxazol a fost testat in Mexic unde o singura doza confera protectie in proportie de 95% pentru doua saptamani. In zonele endemice rezistenta la acest medicament si reactiile adverse (alergii, rareori sindromul Steven-Johnson) au limitat folosirea antibioticului.

Cele mai folosite antibiotice la ora actuala sunt chinolonele. O singura doza de Norfloxacin de 400 mg/zi este eficienta in 93% din cazuri in Egipt si 88% din cazuri in Mexic. O doza zilnica de Ciprofloxacin de 500 mg a fost eficienta in 94% din cazuri intr-un studiu realizat in Tunisia. Chinolonele nu sunt eficiente in Thailanda unde diareea calatorului este produsa de Campylobacter care este rezistent la chinolone si pentru care se administreaza azitromicina.

Efectele adverse ale profilaxiei cu antibiotice sunt dezvoltarea rezistentei si reactiile adverse. De aceea profilaxia nu e recomandata de rutina. Raman doua situatii in care profilaxia este necesara: calatoriile pe termen scurt de aproximativ doua saptamani intr-o zona endemica si pentru persoanele care nu pot tolera un episod de diaree din cauza starii de sanatate precare (persoanele imunocompromise, cele cu hipoaciditate gastrica si cele cu afectiuni gastro-intestinale).

Terapia cu antibiotice a episodului de diaree
Orice calator este indicat sa se aprovizioneze cu antibioticele necesare tratarii unui acces de diaree. In cazul in care diareea este sanghinolenta, asociata cu durere abdominala severa si febra crescuta trebuie apelat serviciul medical.
Pentru un prim atac se recomanda o cura de trei zile cu chinolone. Calatorilor in Thailanda si in tarile din sud-estul Asiei li se recomanda 3-5 zile de azitromicina. Diareea trebuie sa se remita dupa 24-48 de ore dupa tratament. Studiile au aratat ca o singura doza de ciprofloxacina (500 mg per os) reduc durata diareei calatorilor de la 50 de ore la 24 de ore si numarul scaunelor lichide de la 11 la 5 scaune. Pentru Giardia se administreaza Metronidazol. In cazurile rezistente la metronidazol se administreaza nitazoxanid.

Metode noi de tratament

Aflat inca in studiu, rifaximin este un agent antimicrobial care pare sa fie la fel de eficient ca ciprofloxacinul in tratamentul pentru diareea calatorului.

Noi metode de tratament sunt in studiu: vaccinuri pentru E coli enterotoxigen si Shigella (aflate in teste de faza I), profilaxie cu antibiotice enterice nonabsorbabile.

O alta masura de siguranta a alimentelor o constituie radiatiile ionizante.

Pentru diareea determinata de virusul Norwalk se administreaza medicamente antisecretorii si care scad motilitatea. Desi nu exista agenti antivirali la ora actuala, replicarea virusului poate fi inhibata de interferon si ribavirina al caror potential terapeutic este in curs de evaluare. Administrarea parenterala sau orala de imunoglobuline este propusa dar aceasta terapie nu a fost inclusa intr-un studiu clinic.

Data actualizare: 04-12-2013 | creare: 08-01-2013 | Vizite: 4394

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Atenție la ficatul de pui gătit insuficient!
  • Aplicația Activ (by ROmedic)
    Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

    Accesează gratuit Aplicația
    Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK