Divortul – tratament de urmat in cazul casatoriilor toxice

Atunci cand casatoriile sunt mai degraba toxice, o solutie binevenita este divortul parintilor. Copiii sunt impactati negativ nu de faptul ca parintii sunt sau nu casatoriti, ci de tipul de relatie pe care acestia o dezvolta intre ei.

Cunosc multe cazuri in care parintii stau impreuna, pentru ca asa spune Biserica, asa spune socitatea, pentru ca este mult mai bine ca “familia sa fie intreaga decat separata”. Iar intrebarea mea este – “intreaga, dar cu ce pret??”

Insa, daca intre cei doi parteneri nu mai exista dragoste, intelegere, ajutor, compasiune, copiii ajung sa creada ca modelul parental este unul „agresiv, in care parintii stau impreuna mai mult din obligatii impuse de catre exterior, si nu din propria alegere sau dragoste”.

Cand eram mica, divortul era vazut ca un lucru total negativ, iar cei care divortau erau priviti “ca o problema”  a societatii. Partenerii nu erau deloc sustinuti, ci etichetati si judecati. Simplul fapt ca alegeau sa rupa o casatorie care le facea mai mult rau decat bine era ca o sfidare la adresa societatii, si mai mult la adresa Bisericii.

Ma bucur sa vad ca, incet incet, lucruile par a se schimba si in Romania. Orice despartire este grea si, in mod clar, nu este de dorit, insa casatoriile „toxice” au un impact puternic negativ atat asupra cuplurilor, dar mai ales asupra copiilor.

Copiii ajung sa fie fortati sa traiasca in casatorii aproape total lipsite de iubire si sa tolereze conflictele emotionale existente in cadrul relatiilor disfunctionale ale parintilor lor. Ei simt intuitiv nefericirea parintilor lor, raceala emotionala, lipsa de intimitate. Sunt aspecte cu care traiesc zi de zi. De multe ori, copiii ajung sa se invinovateasca pentru starea de conflict existenta la parintii lor. Iar motivele invocate de parinti precum „stau alaturi de tatal tau/ de mama ta pentru tine, pentru voi”, amplifica sentimentul de vinovatie in nteriorul copiilor. Ca si cum acestia ar spune „din cauza ta stau in aceasta relatie defectuoasa, pentru ca tie sa-ti fie bine”. Dar atat parintii, cat si copiii stiu in adancul lor ca aceasta scuza este o minciuna.

Mai jos sunt descrise patru simptome de care copiii sufera ca urmarea a unei relatii disfunctionale si total sumbre:

Stari de tensiunea cronica

Relatia dintre parinti nostri lasa in copii o amprenta emotonala care nu dispare. O parte naturala a dezvoltarii copiilor este internalizarea ambilor parinti – atat in momentele cand parintii se inteleg si comunica usor, dar mai ales si in momentele de maxima tensiune conflictuala. Tensiunea dintre parinti se transmite copiilor lor. O astfel de tensiune in curs de desfasurare poate produce boli emotionale, sociale si fizice grave la copii, cum ar fi depresia, lipsa de speranta sau oboseala cronica.

Sentimente de instabilitatea a Sinelui

Starile permanente de conflicte dintre parinti ajung la radacile Sinelui copiilor. Securitatea lor interna le este complet afectata de starile de agresivtate si lipsa de toleranta pe care copiii le simt in mediul in care cresc. Este ca si cum, floarea abia incoltita are parte mult mai mult de nori si ploaie, decat de lumina si caldura – ingrediente esentiala pentru cresterea increderii in Sine. Aceasta insecuritate interioara se va traduce ulterior in oscilatii comportamentale – tind sa caute iubire si afectiune, dar resping orice apropiere, pentru ca acest concept este strain de ei – este ceva despre care nici nu cred ca poate exista cu adevarat. Acesti copii, in stadiul de adulti, tanjesc dupa prieteni, dar aleg izolarea, au abilitati creative si intelectuale extrem de mari, dar ajung sa si le saboteze.

Conflictul extern al parintilor lor se interiorizeaza si devine, in cele din urma, o lupta interna ce le complica viata de adult atat in relatie cu ei insisi, dar si cu ceilalti.

Frica de intimitate

Copiilor care cresc intr-un mediu predominant de conflicte si tensiuni parentale le este greu sa se dezvolte emotional si au mari dificultati sa se apropie de alte persoane. Intimitatea le declanseaza traumele suferite atunci cand erau martori la relatia disfunctionala dintre parintii lor, astfel incat acestia ajung sa asocieze intimitatea cu suferinta si tensiune. Teama lor cea mai mare este aceea de a fi din nou raniti. Daca ajung sa se angajeze in relatii intime, raman extrem de precauti. Cand apare un conflict, este destul de probabil sa fuga sau sa retraiasca conflictele parentale internalizate.

Schimbari ale starilor de dispozitie

Copiii care traiesc in casatorii extrem de conflictuale ajung sa dezvolte tulburari de dispozitie, precum ar fi distimia. Aceasta, lasata netrata, poate declansa aparitia unor tulburari de personalitate (borderline, maniaco-depresiva, antisociala, schizoida) sau abuz de substante. La originea acestor probleme se regaseste o profunda lipsa de speranta.

Copiii invata de la o varsta mult prea frageda sa nu mai aiba incredere si sa se astepte la ce este mai rau. Acesti copii ajung sa se maturizeze mult prea devreme si isi pierd copilaria.

Daca ai nevoie de suport in clarificarea situatiei maritale, discutiile cu un psihoterapeut te pot ajuta pentru a lua cea mai buna decizie atat pentru tine, cat si pentru copiii tai. Orice obstacol are o solutie!

Text – adaptare si traducere – Gottman Institute