Durerea faciala persistenta idiopatica

Dupa Asociatia Internationala de Studiu a Durerii, durerea faciala persistenta se refera la simptomele prezente pentru ultimele 6 luni. Durerea atipica este un diagnostic de excludere a altor conditii si este caracterizata de durerea cronica, constanta in absenta unei cauze aparente la fata sau creier. Categoriile de durere faciala idiopatica cuprind durerea neuropatica datorata distructiei nervului, sindromul dureros cronic regional prin lezarea nervilor simpatici si durerea faciala atipica.

Durerea persistenta faciala este mai frecventa la femei decit la barbati, cei mai multi pacienti care se prezinta la medic pentru aceasta cauza fiind femei intre 30-50 de ani. Deoarece poate fi implicata orice zona a fetei, cea mai frecvent afectata zona este regiunea maxilarului. La majoritatea pacientilor nu exista o boala sau alta cauza identificabila. La citiva pacienti simptomele reprezinta o boala severa. La un numar mic de pacienti durerea poate fi o consecinta a bolii psihologice si psihiatrice semnificative.

Durerea faciala persistenta idiopatica este variabila ca debut si clinica. Frecvent este caracterizata de durere continua, zilnica de intensitate variabila. Tipic durerea este profunda si prost delimitata, este descrisa sub forme de crampe si nu trezeste pacientul din somn. La debut durerea poate fi limitata la o zona, pe o parte a fetei, iar mai tirziu se poate extinde si implica zone mai mari.

Durerea neuropatica
este o crampa constanta sau senzatie de arsura localizata la o zona de la cap sau git si se datoreaza disfunctiei nervilor senzoriali in zona respectiva de tesut. Sindromul dureros cronic regional este frecvent similar la caracter dar cu modificari ale intensitatii de la zi la zi. Partea fetei afectata este mai difuza decit in forma neuropatica deoarece nervii simpatici inerveaza o zona mai mare. Pacientul acuza senzatie de edematiere si inrosire a pielii.

Lipsa unei cauze demonstrabile organice si prevalenta ridicata a anxietatii si depresiei intre acesti pacienti a condus la ipoteza ca conditia este de origine psihogena. Totusi profilul psihologic al acestor pacienti este similar cu cel al durerii cronice de alta cauza si este posibil ca stresul psihologic sa constituie o consecnta decit o cauza. Factorii genetici pot fi importanti la unii pacienti, nervii lor fiind succeptibili la leziuni prin traume minore care nu vor produce durere cronica la un individ sanatos.

Nu exista teste specifice care sa confirme diagnosticul de durere facila idiopatica. Trebuiesc eliminate alte cauze de durere cum este infectia sinusurilor sau dintilor, leziuni canceroase nedetectate si dureri musculare. Examenul neurologic al capului si gitului, studiile imagistice ale fetei si creierului pot fi necesare la unii pacienti. Frecvent diagnosticul se stabilizeaza in timp. Multi pacienti primesc diagnostic tardiv in evolutia bolii deoarece boala dureroasa nu da simptome caracteristice. Raspunsul simptomelor la unele medicamente poate ajuta la diagnostic.

Terapia bolii cuprinde o varietate de metode: mediamente, tratamente psihologice si fizice cum este acupunctura si stimularea nervilor. Totusi unii pacienti au un raspuns negativ la toate tratamentele. Se folosesc mai ales antidepresive triciclice. Procedurile chirurgicale sunt rar eficiente si pot agrava conditia conducind la parestezie faciala denumita anesteziei dolorosa.

La unii pacienti terapia medicamentoasa moderna poate elimina complet durerea. Totusi tratamentele, fie ele medicale, psihologice sau fizice, reduc mai ales intensitatea simptomelor si dizabilitatea secundara. La unii pacienti durerea ramine pe viata. Sindroamele dureroase pot conduce la depresii.

Patogenie si cauze

Termenul de durere faciala persistenta idiopatica se refera la durerea de-a lungul teritoriului nervului trigemen care nu se incadreaza in clinica clasica a altor nevralgii craniene. Durata durerii este de obicei lunga, pe toata perioada zilei daca nu este continua. Este unilaterala si fara semne si simptome anatomice. Este descrisa ca o crampa severa, senzatie de strivire sau de arsura. La examinare nu se observa nici o anomalie.

In grupul durerilor faciale cronice, boala reprezinta un diagnostic dificil. Pacientii sunt diagnosticati frecvent gresit sau li se atribuie durerea unui eveniment anterior cum este o procedura dentara sau trauma faciala. Simtomele psihiatrice de depresie si anxietate sunt prevalente la aceasta populatie. Tratamentul este mai putin eficient decit in alte sindroame dureroase si necesita abord multidisciplinar.

Semne, simptome, diagnostic

Boala afecteaza mai ales adultii si este rara la copii. Durerea faciala persistenta idiopatica este un diagnostic de excludere. Cefaleea zilnica sau aproape zilnica este o problema larg raspindita in practica clinica. Boala trebuie diferentiata de numeroase alte sindroame de cefalee incluzind hemicrania continua, sidnromul articulatiei temporomandibulare, migrena localizata, cefaleea cronica, cefaleea scurta, unilaterala, nevralgiforma cu injectare conjunctivala si lacrimare, nevralgia trigemenului. Un examen atent si un istoric detaliat incluzind consultatiile dentare, studiile de laborator si studii imagistice pot fi necesare pentru a exclude patologia oculta. Alte patologii etiologice pot fi malignitatile, vasculitele, infectia si demielinizarea periferica care se manifesta ca nevralgie.

Exemple de durere facial comuna sau sindroame de cefalee alaturi de unele caracteristici clasice:
Nevralgia trigemenului:
- este caracterizata de arsuri severe si durere lancilanta in unul sau mai multe ramuri ale trigemenului. Arsurile sunt rapide, repetitive, senzatii de electrocutare
- fiecare episod dureros are o durata de secunde, apare neregulat si nu este legat de pulsul pacientului
- tratamentul cuprinde medicamente antiepileptice, antidepresive triciclice, inhibitori ai recaptarii serotoninei, injectii sau interventii chirurgicale.

Nevralgia postherpetica:
- este definite drept durerea care persista pentru 1-6 luni dupa o infectie zona zoster acuta
- durerea este neuropatica, este asociata cu alodinia si hiperalgezia afectind mai ales distributia ramului I a trigemenului
- tratamentul se bazeaza pe antidepresive, antiepileptice.

Sindromul articulatiei temporomandibulare:
- este caracterizat de sensibilitate facial la una sau ambele articulatii si este agravata de obicei de mestecat, vorbit si miscarea articulatiei
- calitatea durerii este de crampa, strivire sau arsura
- tratamentul este directionat asupra articulatiei sau fatigabilitatii muschilor temporali.

Cefaleea comuna:
- debutul durerii este brusc, episoadele sunt de 30-180 minute
- durerea este caracterizata drept severa, arzatoare
- trezeste pacientul din somn si nu se amelioreaza cu repausul, multi indivizi se pot leza singuri datorita severitatii durerii
- simptomele associate cuprind injectarea conjunctivala ipsilaterala, lacrimarea si congestia nazala
- rata femei –barbati este de 6:1
- tratamentul de abord cuprinde asigurarea de oxigen, injectii cu sumatripan si dihidroergotamina
- tratamentul de baza cuprinde verapamil, litiu, divaprolex sodium si topiramat.

Sindromul ticului dureros:
- este dificil de diagnosticat si poate fi usor confundat cu alte sindroame dureroase ale fetei
- cuprinde caracteristici combinate din nevralgia trigemenului, migrena.

Sindromul Reader:
- are o distributie pe ramul I a trigemenului cu durere arzatoare unilateral asociata cu hiperestezie, ptoza si mioza
- durerea poate fi cauzata de trauma, o leziune a fosei craniene mijlocii sau sinuzita
- in absenta acestor conditii de baza durerea este autolimitanta.

Sindromul dureros talamic:
- este descris ca durere faciala unilaterala si diestezie si este atribuit unei leziuni a nucleilor talamici ventro-mediali
- este tipic o durere severa, arzatoare la jumatatea contralaterala a fetei
- diagnosticul poate fi pus pe studiile imagistice sau se bazeaza pe alte simptome associate in trunchi sau membre.

Hemicrania continua:
- aceasta conditie este rara, este caracterizata de cefalee unilaterala si durere faciala
- durerea zilnica de cap este continua, cu exacerbari care apar cu frecventa variabila de mai multe ori pe spatamina, la fiecare trei luni sau mai rar
- durerea este moderata sau usoara, iar exacerbarile sunt moderate sau severe ca intensitate
- este asociata cu migrena, fotofobia, greata, aura, lacrimarea, injectarea ocular
- raspunde la indometacin care ajuta la diagnostic
- trezeste pacientul din somn si nu se amelioreaza cu repausul
- simptomele asociate cuprind injectarea conjunctivala ipsilaterala, lacrimarea si congestia nazala
- rata femei-barbati este 6:1
- tratamentul foloseste oxigenul, injectii cu sumatriptan si dihidroergotamina
- tratamentul preventiv cuprinde verapamil, litiu, divaprolex sodium, topiramat.

Migrena:
- este o conditie comuna, rata femei-barbati este de 3:1
- este unilaterala dar poate fi si bilaterala, durerea se simte ca este asociata cu pulsul
- fotofobia, fonofobia si osmofobia sunt caracteristici ale migrenei ca si greata
- durerea se agraveaza la efort si amelioreaza la somn
- terapia farmacologica cuprinde medicatie preventive si de abord in functie de frecventa si severitatea cefaleei
- agentii cuprind agonisti ai serotoninei, ergotamine, isometeptena si antiinflamatorii, betablocante, blocante calcice.

Examen fizic:
Examenul fizic si neurologic prin definitie trebuie sa fie normal. Raspunsurile evocate ale durerii dupa stimulare sunt mai putin frecvente decit la nevralgia de trigemen. Palparea si manipularea induce sensibilitate cutanata.

Diagnostic:

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: glioamele creierului, hemicrania cronica paroxistica, cefaleea, migrena, variantele migrenei, tulburarile temporomandibulare, nevralgia de trigemen.

Tratament

Tratamentul medical in durerea faciala persistenta idiopatica este mai putin satisfacator decit pentru alte sindroame dureroase. Medicatia folosita pentru a o trata cuprinde antidepresive, anticonvulsivante, agenti ai depletiei substantei P, anestezice topice, antagonisti ai NMDA si opiacee. Dintre aceste clase de medicamente anticonvulsivantele si antidepresivele par a fi cele mai eficiente. Componenta neuropatica a durerii raspunde bine la aceste medicamente.

Cunoscterea farmaceutica este depasita in tratarea acestor sindroame de durere refractara. Un abord multimecanistic folosind modularea cailor descendente si ascendente ale durerii este frecvent necesara. Scopul terapiei este de a controla durerea eficient cu efecte adverse putine medicamentoase.

Anticonvulsivantele si antidepresivele sunt baza terapiei. Narcoticele pot fi indicate daca sunt administrate cu atentie. Terapiile alternative cum este acupunctura si reeducarea neuromusculara au fost incercate si trebuie considerate parte a unui plan complet de tratament. Tratamentul psihiatric este important in ingrijirea pacientului cu acest sindrom.
Pentru pacientii care nu raspund la nici un tratament prognosticul este negativ.

Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK