Nodulii tiroidieni
Nodulul tiroidian- cea mai frecventa boala endocrina- reprezintă o anomalie de structura fata de ţesutul tiroidian vecin, evidenţiata clinic vizual sau prin palpare şi/sau ecografic prin examinarea regiunii anterioare a gatului.
Nodulii tiroidieni sunt mai frecvenţi la persoanele in vârsta, la femei, in zonele cu deficit de iod şi la cei cu istoric de expunere la radiaţii. Pot fi unici sau multipli (gusa polinodulara). 90-95% sunt benigni (gusa multinodulara, tiroidita Hashimoto, chisturi simple sau hemoragice, adenom folicular); 5-10% sunt maligni- carcinoame primare tiroidiene sau metastaze tiroidiene ale altor cancere.
Majoritatea nodulilor tiroidieni se asociaza cu functie tiroidiana normala. Pacientii cu astfel de noduli pot prezenta insa un deficit de hormoni tiroidieni (hipotiroidism subclinic sau clinic manifest- necesita tratament substitutiv cu hormoni tiroidieni, nu exclude potentialul malign) sau exces de hormoni tiroidieni (hipertiroidism- de regula este sugestiv pentru o leziune benigna pentru ca nodulii autonomi sunt aproape intotdeauna benigni). Gusa polinodulara poate, pe de alta parte, sa contina atat zone hiperfunctionale (benigne) cat si zone hipofunctionale (cu potential malign).
Investigarea nodulilor tiroidieni include: ecografia tiroidiana si teste functionale tiroidiene (TSH, FT4)- in majoritatea cazurilor, in cazuri selectionate dozarea anticorpilor anti- tiroidieni (ATPO, ATGL) sau a markerilor tumorali (calcitonina), scintigrama tiroidiana, citologia prin punctie aspiratie cu ac fin. Examenul RMN/CT nu sunt indicate de rutina pentru evaluarea nodulilor tiroidieni.
Protocolul de evaluare va fi indicat de medicul endocrinolog si individualizat fiecarui caz, deoarece exista anumite criterii clinice si ecografice care sugereaza cresterea riscului de potential malign, necesitand investigatii mai amanuntite.
Tratamentul nodulilor tiroidieni este individualizat dupa cum urmeaza: urmarire periodica (la 6-12 luni) ecografica si functionala- in majoritatea cazurilor; in situatiile asociate cu disfunctie tiroidiana este necesar tratamentul substitutiv cu Levothyroxina (la pacientii cu hipotiroidie), respectiv cu antitiroidiene de sinteza (la pacientii cu hipertiroidie); uneori tratamentul cu antitiroidiene de sinteza este urmat de o terapie radicala (interventie chirurgicala sau administrare de radioiod). Tratamentul chirurgical al nodulilor tiroidieni este necesar in cazuri selectionate: nodul cu dimensiune 4 cm, nodul la care punctia- aspiratie cu ac fin indica potential malign, nodul cu rezultat citologic benign dar cu dimensiuni in crestere, chisturi care se refac dupa evacuarea prin punctie, gusa polinodulara voluminoasa/ compresiva.