Encefalitele virale

Diagnostic de laborator

Recoltarea lichidului cefalorahidian trebuie sa se faca ori de cate ori este posibil, deoarece ofera informatii foarte importante medicului. Deoarece virusurile sunt greu de evidentiat in urma culturilor din LCR, diagnosticul de encefalita virala este mai mult un diagnostic de excludere, daca nu se obtin culturi bacteriene atunci este o mare probabilitate ca encefalita sa aiba o cauza virala.

La analiza lichidului cefalorahidian se constata pleiocitoza limfocitara, proteinorahie usor crescuta si glicorahie normala. Profilul lichidului cefalorahidian seamana forate mult cu cel din meningita virala.
La majoritatea pacientilor se constata pleiocitoza LCR-ului, iar lipsa acesteia trebuie sa ridice suspiciunea unui alt diagnostic. Daca polimorfonuclearele persista mai mult de 48 de ore exista o mare probabilitate ca infectia encefalica sa fie determinata de bacterii, de leptospiroze sau sa fie o leucoencefalita acuta hemoragica. Uneori poate persista un numar crescut de neutrofile in infectiile cu echovirus 9 sau in encefalitele estice si infectii enterovirale.
Un sfert din pacienti pot sa prezinte la punctia lombara un lichid cefalorahidian usor hemoragic, acest aspect fiind intalnit mai ales in caz de infectie cu virusul Herpes simplex, virusul febrei data de capusa de Colorado sau virusul encefalitei californiene.
Glicorahia este normala in majoritatea infectiilor virale, iar daca se constata o scadere a acesteia trebuie suspectata o infectie fungica, parazitara, sifilitica sau o infectie cu bacilul tuberculos. Glicorahia scazuta se mai intalneste si in encefalita neoplazica.

Centrele medicale care isi permit pot diagnostica tipurile de encefalita virala prin amplificarea acizilor nucleici din lichidul cefalorahidian, metoda care da rezultate foarte bune. Inainte de aparitia acestui test se obisnuia sa se practice biopsie din tesutul cerebral, metoda care nu mai este astazi folosita decat foarte rar. De altfel, metoda amplificarii acizilor nucleici este folosita in prezent ca prim test diagnostic pentru infectiile sistemului nervos central determinate de virusul citomegaliei, virusul Epstein-Barr, virusul varicelo-zosterian si enterovirusuri.

Detectarea serologica a anticorpilor antivirali nu ofera informatii utile pentru tratament, deoarece anticorpii apar in general la o saptamana de la infectie. Serologia confirma suspiciunea infectiei cu un anumit agent etiologic.

Examenele neuroimagistice sunt importante in encefalita virala fata de meningita virala unde deseori nu erau necesare. Astfel, la internare, la pacientii suspectati de encefalita virala se efectueaza o electroencefalograma si o computertomografie (CT) sau o rezonanta magnetica (IRM) . Examenele neuroimagistice sunt de un real folos in excluderea altor cauze de encefalita sau altor cauze de perturbare a starii de constienta, precum tumori, hematoame, abcese. De asemenea, imagistica ajuta la identificarea unui proces encefalitic localizat sau al unuia difuz. Existenta semnelor de focar trebuie intotdeauna sa ridice suspiciunea unei infectii cu virusul Herpes simplex.

Diagnostic diferential

Trebuie excluse encefalitele de cauza non-virala. Encefalita virala poate fi mimata de alte afectiuni care evolueaza cu alterari ale starii de constienta, ca bolile vasculare, abcesele cerebrale, empiemul cerebral, hematomul subdural, tumori cerebrale, infectiile fungice encefalice, infectiile parazitare, tuberculoase si rickettsiale. Trebuie efectuat un diagnostic diferential atent cu afectiunile encefalice bacteriene determinate de Mycoplasma, Listeria, Cryptococcus, Mucor, Toxoplasma sau de bacilul tuberculos. Trebuie diferentiata, de asemenea, infectia cu virusul Herpes simplex de celelalte infectii virale pentru a se administra tratamentul corect.