Eritemul polimorf

Diagnostic

Nici un test de laborator specific nu este indicat pentru a pune diagnosticul de eritem polimorf. Acesta se pune clinic. Tabloul clinic poate ghida testele de laborator in cazurile severe. Culturile sunt indicate in cazurile severe si trebuie obtinute din singe, sputa si leziuni ale mucoasei.
Nu sunt necesare studii imagistice in cele mai multe cazuri, desi radiografia toracica poate fi utila in cazurile cu simptome sau semne respiratorii, mai ales daca se suspecteaza o infectie pulmonara.
Hemoleucograma completa arata leucocitoza moderata cu limfocite atipice si limfopenie, posibil secundara depletiei limfocitelor CD4. Poate fi observata si eozinofilia peste 1000/mm3. Neutropenia poate apare si indica un prognostic prost. Leucocitoza indica infectie. Anemia usoara poate fi prezenta, iar trombocitopenia este descoperita la 15% dintre pacienti.
Testele de imunoflorescenta si PCR pentru detectarea antigenelor specifice virusului herpes simplex. ADN pentru herpes simplex a fost identificat in keratinocite.
Examen histopatologic: se face printr-o biopsie pentru a confirma diagnosticul si a exclude diagnosticul diferential. O biopsie cutanata a leziunilor poate exclude prezenta unor tulburari cu veziculizare.
Histologic, eritemul polimorf este dermatita vacuolara de interfata cu infiltrat limfocitar de-a lungul jonctiunii dermoepidermice asociat cu modificari hidropice si diskeratoza. Aceasta modificare vacuolara reprezinta cheratinocite individuale sau in mici grupuri necrotice. Pe masura ce leziunile progreseaza, necroza in toata grosimea epidermului, veziculizarea intradermica pot apare datorita spongiozei si a distrugerilor celulare a stratului bazal epidermic.