Eruptia dentara

In general, eruptia dentara este privita ca fiind procesul prin care dintele se misca pe o directie axiala, din interiorul maxilarului spre cavitatea orala. De fapt, dintele continua sa se miste si dupa eruptie, pentru a se adapta dezvoltarii maxilarului si pentru a compensa presiunea ocluziei.

Desi procesul eruptiei dintilor este atat de comun, inca nu s-a ajuns la o teorie certa cu privire la mecanismul eruptiv. Teoriilor emise au luat in considerare aproape toate tesuturile din interiorul sau adiacente dintelui care erupe, insa acestea nu explica miscarile din timpul vietii dintelui. Aceste teorii pun eruptia dintelui pe seama presiunii si impingerii vasculare, dezvoltarii si presiunii pulpare sau tractiunii exercitata de catre fibroblastele periodontale. Teoriile care iau in considerare miscarea tridimensionala a dintelui si diversele stadii de eruptie presupun drept cauza a eruptie procese ca elongatia radacinii dentare, sau remodelarea osului alveolar. Cea mai vehiculata teorie afirma ca ligamentele periodontale ofera principala forta in eruptia dentara. Specialistii speculeaza ca ligamentele promoveaza eruptia prin miscorarea si intretaierea fibrelor de colagen si contractia fibroblastelor acestora.

Viteza cu care dintele erupe este initial foarte mica (in os). Pe masura ce dintele este eliberat din os, viteza creste, dintele penetreaza mucoasa, apoi cresterea iar incetineste, pe masura ce se apropie de nivelul ocluzal. Aceste schimbari de viteza se pot observa si la dezvoltarea radacinii - la inceput repede, incet atunci cand varful radacinii se ingusteaza si apoi foarte incet.

Etapele eruptiei dentare

1. Miscarile dintelui incep in mediul osos. Pentru ca miscarea sa fie posibila, sunt necesare anumite procese de resorbtie (in calea dintelui) si formare a osului alveolar (in urma dintelui), ce formeaza traseul pe care dintele il va urma. Atunci cand acesta traseu nu este format, procesul eruptiv sufera tulburari.

Responsabil pentru procesele de resorbtie si formare a osului este foliculul dentar. Prin urmare, lezarea folicului duce la esuarea eruptiei. Procesele de resorbtie si formare a osului trebuie sa fie coordonate si asimetrice, pentru a acomoda cresterea radacinii si miscarea dintelui.

2. Formarea traseului prin os ia sfarsit odata ce coroana dintelui a atins creasta alveolara. Din acest moment cresterea accelereaza. Pe masura ce dintele se apropie de suprafata epiteliului, smaltul se intareste si se transforma. Penetrarea mucoasei presupune formarea unui epiteliu jonctional la suprafata dintelui.

3. Pe masura ce ajunge la nivelul ocluzal, eruptia dintelui incetineste dramatic, fiind insotita de dezvoltarea radacinii si formarea osului la baza alveolei.

Tulburari de eruptie

Printre problemele care pot aparea in cadrul procesului de eruptie dentara se numara modificari ale varstei la care dintii ar trebui sa erupa, schimbarea ordinii, alterarea ritmului de eruptie, precum si modificari ale pozitiei. Aceste anomalii pot fi deficiente in sine, sau se pot manifesta in cadrul unor stari patologice:

- Lipsa totala a dezvoltarii dintilor.

- Amelogeneza imperfecta - Histogeneza smaltului din ameloblasti. Dintii sunt foarte mici, ingalbeniti si predispusi la eriziune si fisurare. Poate afecta atat dintii primari, cat si pe cei permanenti. Exista cel putin 14 forme ale acestei afectiuni, diferentiate prin tulburari dentare specifice.

- Dentinogenesis imperfecta sau dentina opalescenta ereditara - Afectiune genetica ce face ca dintii sa fie ingalbeniti (adesea de culoare maronie), aproape translucizi, slabiti si vulnerabili. Smaltul este normal, dar dentina are deficiente de formare. Afecteaza atat dintii primari, cat si pe cei permanenti.

- Dinte invaginat - Odontom asemanator unui mic dinte inclus in cavitatea pulpara a unui dinte-gazda. Premolarii sunt mai predispusi la aceasta afectiune.

- Hipodontie - Absenta partiala a dintilor, cauzata de lipsa dezvoltarii acestora.

- Displazie ectodermica hipohidrotica - O gama de peste 150 de sindroame derivate din tulburari ale structurii ectoderme.

- Microdentism - Dinti cu dimensiuni mici.