Faloplastia - interventie chirurgicala pentru marirea penisului

Falopastia – reprezinta interventia chirugicala de constructie/reconstructie a membrului viril.

Tehnicile chirurgicale utilizate pentru marirea penisului includ doua etape ce pot fi realizate separat sau impreuna: alungirea si ingrosarea penisului. Aceste tehnici sunt mentionate in literatura medicala, capitolul urologie, cu mult timp inainte de a fi puse in aplicare. Desi aceste interventii nu sunt recomandate pentru motive estetice, ci doar motive medicale (traume, accidente, vatamari grave) exista medici, chiar si in Romania, capabili si dipusi sa faca astfel de interventii.
Intr-un studiu realizat in anul 2006, in cadrul Centrului de Andrologie St. Peter si Institutul de Urologie din Londra, s-a stabilit ca cei mai multi dintre pacientii care au apelat la interventii de marire a penisului (lungime, grosime) nu au fost multumiti de rezultate.

Repere istorice in chirurgia organelor genitale masculine

Tehnica de alungire a penisului a fost practicata pentru prima data la inceputul anilor 1980, in Boston, ca si metoda chirugicala care sa ajute indivizii care se nasteau cu defecte congenitale ale falusului (micropenis- 6cm lungime, in stare de erectie) . In cadrul acestei metode, avea loc eliberarea ligamentelor de sustinere a penisului in pozitia sa normala, de la nivelul osului pubian. Astfel se permitea o alungire maxima de 6 cm (in functie de structura anatomica a individului) . Pana la sfarsitul anilor '80 aceasta tehnica a fost imbunatatita de catre un doctor chinez, caruia i s-au atribuit creditele pentru " inventarea" tehnicii de alungire a penisului.

Tehnica de ingrosare a penisului a fost testata prima data in Miami, in aceeasi perioada, cand un doctor plastician a experimentat ajustarea circumferintei penisului in combinatie cu liposculptura. Aceasta a fost prima aplicatie, a ceea ce astazi se numeste transfer autolog de grasime. De atunci au mai fost descoperite si alte tehnici ce folosesc grefe de tesuturi (abdomen, brat), grefe dermale, acolo unde corpul este capabil de regenerare celulara pe substratul grefat. In cele mai multe cazuri aceste tehnici au rezultate similare.

Faloplastia, cu scopul schimbarii de sex a unei persoane a fost realizata pentru prima data in anul 1946 de catre doctorul Harold Gillies (pacientul Michael Dillon) .

Metode chirugicale pentru marirea penisului

Imbunatatirea aspectului penisului include 2 aspecte:
* alungirea penisului;
* ingrosarea penisului;.
Doar interventia chirurgicala poate oferi rezultate vizibile, garantate, permanente de marire a penisului. Chirurgia cosmetica pentru organele genitale nu are insa sustinerea organizatiilor de specialitate.

I. Alungirea penisului

Sectionarea ligamentelor suspensoare (care atasaza falusul de simfiza pubiana) si transferul de tegument in zona bazei penisului – sunt tehnicile principale de alungire peniana.

1. Sectionarea ligamentelor

Un aspect putin cunoscut de barbati este ca doar doua treimi din lungimea penisului reprezinta partea vizibila, externa, inca aproximativ 8-10 cm fiind localizati retropubian (in spatele osului pubis) . Penisul este "ancorat" de osul pubian (simfiza pubiana) cu doua tesuturi conjunctive numite ligamente: ligamentul suspensor si ligamentul fundiform.
In cadrul interventiei, ligamentele sunt eliberate, prin sectionare si astfel se castiga aproximativ 2-3 cm pentru lungimea penisului in stare flacida. In stare de erectie lungimea va varia fie cu o lungime egala, fie mai mare, in functie de caracteristicile anatomice ale barbatului. Ocazional s-au inregistrat alungiri de pana la 7, 5 – 8 cm.

Eliberarea completa a portiunii profunde a ligamentului suspensor se face prin uretra, iar pentru a preveni readerarea se insereaza un implant de goretex sau o grefa dermograsoasa. Incizia se realizeaza orizontal in zona suprapubiana sau vertical pe linia mediana.

In perioada de vindecare, retractia cicatricii poate cauza o scurtare a lungimii penisului datorita contractiei tesuturilor (penisul devine astfel mai mic decat era inainte) . Aceasta problema este insa controlata de obicei prin utilizarea unor contragreutati sau dispozitive de alungire a tesuturilor (timp de cateva luni), pana cand vindecarea este completa- astfel se asigura o alungire maxima si permanenta a penisului.
Ligamentele suspensoare fac penisul sa se arcuiasca sub osul pubian si sa isi mentina stabilitatea in timpul erectiei. Eliberararea acestora determina directionarea organului viril mai in exterior, in linie dreapta insa, obtinand un aspect marit. Initital problema eliberarii ligamentelor a creat o serie de nelinisti legate de efectul asupra erectiei, insa dupa ani de studiu s-a stabilit ca procesul de propulsie si directionare a penisului aflat in stare de erectie este determinat de presiunea exercitata in tesuturile spongioase nu ca rezultat al actiunii ligamentelor insusi. Ceea ce poate afecta insa eliberarea acestor ligamente este pozitia instabila a penisului in stare de erectie.
Aceasta operatie poate fi realizata in regim ambulator (fara internare) .

Riscuri: cicatrizare inestetica, o pilozitate crescuta la baza acestuia, instabilitate a pozitiei in stare de erectie, pierderea demnitatii posturale, leziuni in timpul actului sexual.
Dezavantaj: unghiul erectiei se modifica, erectiile fiind in plan orizontal sau chiar in jos, insa acest lucru nu afecteaza performantele sexuale.

Alungirea efectiva a penisului (corporal) nu este o procedura sigura si nici practicata de catre medicii chirurgi datorita riscului foarte mare de a -si pierde abilitatea de a intra in erectie. Poate fi aplicata fara restrictii in cazul pacientilor cu disfunctii erectile sau care sufera de "peyronies" (engl. - fibroza patologica ce consta in depunerea excesiva de colagen) concomitent cu implantarea unei proteze peniene.

Specialistii urologi apeleaza doar la eliberarea ligamentelor, liposuctia zonei pubiene si redistribuirea tegumentului in interventiile pentru marirea penisului. Rezultate spectaculoase se pot obtine doar in cazul barbatilor supraponderali si cei cu diformitati ale pielii peniene.
Solicitarile pentru marirea penisului nu sunt incurajate de catre medici in cazul pacientilor cu un organ viril, cu un aspect normal, care functioneaza normal. Desi sunt unii medici dispusi sa efectueze interventii si din motive estetice (de cele mai multe ori " fite "), cei mai multi accepta doar pacientii cu anomalii congenitale, care au suferit o trauma/ accident/ vatamare sau cu disfunctii erectile majore.

Pre–operator chirurgul nu poate aprecia in cm cat va fi alungirea falusului, decat in momentul interventiei, deoarece el se poate folosi doar de resursele anatomice ale pacientului. Ce determina " castigul" in lungime:
-natura ligamentului (un ligament scurt produce o alungire mai mare) ;
-portiunea retrobubiana a penisului (portiunea care va avansa) ;
-disciplina in tratamentul postoperator (constiinciozitatea in folosirea greutatilor si a tractiunii) .

2. Ridicarea lamboului suprapubic revers

Aceasta procedura se realizeaza printr-o incizie suprapubica, iar lamboul este ancorat langa marginea glandului. Tesuturile isi mentin aportul vascular la baza lamboului iar zona donatoare este acoperita de parul pubian. Alungirea se poate face prin aceeasi incizie, tesutul fiind aplicat longitudinal pe sub pielea penisului.
Avantajul este ca are o rata de supravietuire mai ridicata (spre deosebire de grefele de grasime) , iar dezavantajele se refera la timpul operator indelungat si posibilitatea aparitiei unei portiuni mai umflate in zona de intoarcere a lamboului.


Rezultatele operatiei de marire a penisului devin evidente dupa aproximativ 3 luni de la interventie, cu posibilitatea de a se imbunatati pe parcursul a urmatoarelor 18 luni.

II. Ingrosarea penisului

Nici una dintre cele doua proceduri nu afecteaza corona (proeminenta de la varful organului reproductiv), de aceea ingrosarea excesiva a penisului poate oferi un aspect estetic anormal, uneori deformat a acestuia.

1. Transferul autolog de grasime (liposculptura)

1. 1. Transfer autolog de grasime (FreeFat Transfer)
Aceasta metoda implica transferul de grasime proprie (transfer autolog) prelevat dintr-o alta zona a corpului a aceluiasi paceint (prin liposuctie, cel mai frecvent de la nivelul abdomenului inferior). Tesutul adipos prelevat este injectat sub pielea peniana si apoi modelat in forma corespunzatoare (simetric sau in zonele care necesita) . In functie de experienta medicului si metodele practicate pentru prelucrarea grasimii (centrifuga, purificare cu ajutorul unor solutii speciale), rezultatele pot fi mai mult sau mai putin spectaculoase. Se injecteaza maxim 30-50 cm cubi/ pe sedinta, iar procedura se poate repeta la 6 saptamani.

Avantaje: se elimina riscul de respingere a grefei de catre organism (ca in cazul grefelor dermice) ;cicatricile sunt minime, fiind necesare doar inciziile pentru canula colectoare si cea de alimentare.
Dezavantaje:
- In timp grasimea este reabsorbita de corp, ceea ce poate determina iregularitati ale formei penisului (aspect noduros al penisului) . Aparitia resorbtiei atrage necesitate unei noi injectari. Pentru un barbat atletic acest lucru este destul de dificil (calitatea grasimii nu este corespunzatoare) .
- Dezavantaj tactil : celulele de grasime ofera o senzatie tactila de neted.

1. 2. Grefe dermograsoase

O alta tehnica este prelevarea grasimii (grefe dermograsoase) din anumite zone ale corpului (abdomen, fese) si atasarea pe axul penisului, intre piele si cilindrii cavernosi. Variatia in circumferinta este de aproxiamtiv 2, 5 cm.
Riscuri: pierderea sensibilitatii peniene, sangerare, pierderea functiei peniene, scurtarea penisului datorita tesutului cicatricial si incurbarea (tratabile printr-o noua interventie chirurgicala.

2. Grefa dermala (implantul dermal) sau implant de tesut prelevat de la un alt individ (alogrefa)

Utilizarea grefelor subcutanee prelevate dintr-o alta parte a corpului reprezinta o alta procedura de ingrosare a penisului. Aceasta procedura poate fi realizata si cu grefe de colagen (AlloDerm®) sau grefe de tesut de pe cadavru (curatate si tratate) .
Implantul dermal poate fi folosit atat pentru o alungire usaora cat si pentru ingrosarea penisului, iar procedurile pot fi efectuate impreuna. Atentie insa, corona nu sufera nicio tranformare, astfel incat rezultatul ar putea fi destul de neobisnuit din punct de vedere estetic in urma maririi ambelor dimensiuni ale falusului.

Grefele dermograsoase desepitelizate au fost folosite ca urmare a unor complicatii aparute in folosirea autogrefei cu grasime; acestea se insereaza longitudinal prin tuneluri facute de fiecare parte a penisului.

Dezavantaje:timp operator mai indelungat; doua zone de interventie (zona de prelevare si zona de atasare a grefei) ;persistenta unor cicatrici la nivelul zonei donatoare, vindecare si cicatrizare dificila.
Avantaje: aspect neted si uniform; nu sunt reabsorbita de organism asa repede.
Riscuri: posibilitatea de respingere a tesutului – ceea ce poate conduce la inflamatii, infectii, deformari permanente (cazul alogrefelor).

3. Introducerea de grefe vasculare la nivelul albugineii (o tunica a penisului) pentru a imbunatati fluxul sangvin la acest nivel si a mari grosimea in erectie.

! Unii medici recomanda circumcizia pentru a evita macerarea, edemul sau probleme de cicatrizare cand se folosesc grefe sau lambouri in operatia de marire a penisului.

III. Implanturi peniene

Aceasta metoda inlocuieste practic cei doi cilindri Corpora Cavernosa cu implanturi peniene expandabile. Aceasta este aplicata in primul rand ca metoda terapeutica pentru barbatii care sufera de impotenta completa. Implanturile- o pompita in scrot este manipulata manual pentru a umple cei 2 cilindri de marime naturala, dintr-un mini rezervor- pentru a obtine o erectie normala.

Perioada postoperatorie interventiei pentru marirea penisului

** Intra si post operator se administreaza antibioterapie;
** primele 2 zile pacientul va purta un pansament usor;
** dupa prima saptamana incep exercitiile de intindere manuala;
** dupa 2 saptamani (de la interventia de alungire a pensiului si 3-5 saptamani dupa interventia de ingrosare a penisului), incep exercitiile cu greutati si dispozitive (pentru a impiedica retractia cicatriciala) - de 2 ori/ zi timp de 20 minute (se foloseste un sistem de scripeti cu greutati – pe timp de noapte) ;
** repaus sexual obligatoriu 6 saptamani;

Complicatii post operative
*** Sunt cazuri, nu foarte putine, in care barbatii solicita o a doua interventie, de corectare a deformarilor produse de operatia de marire a penisului, acuzand pierderea sensibilitatii, distribuirea neuniforma a grasimii injectate, dureri, cicatrizare inestetica, impotenta.

*** riscul psihologic trebuie asumat in intregime de catre pacient: acesta trebuie sa aiba astepatari realiste;
*** anxietatea resimtita dupa interventie poate reduce din placerea actului sexual sau mandria unui volum marit al membrului viril;
*** infectii post operative;
*** pierderea senazatiilor tactile si erogene;
*** vatamarea tesuturilor inconjuratoare sau a nervilor;
*** efecte secundare ale anesteziei.

CONCLUZII PRIVIND FALOPLASTIA

! Niciun studiu stiintific recunsocut nu sustine utilizarea metodelor nechirugicale de marire a pensiului.
! Nicio societate medicala serioasa nu recomanda operatiile de marire peniana in scopuri cosmetice. ATENTIE : cazurile medicale sunt o categorie aparte si se recomanda respectarea instructiunilor medicului urolog.

Inainte de a lua o decizie analziati toate riscurile si informatiile prezentate, caci toate tehnicile enumerate pot afecta ireversibil forma si capacitatea erectila a penisului.

Preferati o marime medie a organului viril insa apt de raporturi sexuale penetrative sau un " trofeu" pe care il puteti admira doar dumneavostra? Exista si alte tehnici de imbunatatire a performantelor sexuale... altele decat marirea penisului.