Fasceita eozinofilica

Diagnostic

Studii de laborator:
-prezenta eozinofiliei periferice sanguine la 61-83% dintre pacienti, gradul de eozinofilie este variabil in timp, chiar si in absenta terapiei specifice
-hipergammaglobulinemia este caracteristica prin cresterea policlonala a imunoglobulinei G
-cresterea ratei de sedimentare a eritrocitelor este detectata la 29-70% dintre cazuri
-nivelul de creatinin kinaza serica si aldolaza sunt normale
-factorul reumatoid si anticorpii antinucleari sunt ocazional pozitivi
-anomaliile hematologice sunt asociate cu fasceita eozinofilica: anemia aplastica, trombocitopenia, anemia hemolitica, limfomul, anemia pernicioasa, leucemia
-serologia pentru Borrelia sau reactia de polimerizare in lant sunt pozitive
-metaloproteinaza 1 poate fi un marcher serologic al activitatii bolii.

Studii imagistice:
Rezonanta magnetica este testul de electie. In zonele afectate arata ingrosare fasciala, intensitate anormala a tesuturilor. Ajuta la punerea diagnosticului, localizarea biopsiei si monitorizarea raspunsului la tratament.
Examen histologic: inflamatia, edemul, ingrosarea si scleroza fasciilor sunt elementele fasceitei eozinofilice. Elementele acute cuprind infiltratia fasciei profunde cu limfocite, plasmocite, histiocite si eozinofile. Distributia eozinofilelor in fascie poate fi focala si in relatie strinsa cu eozinofilia singelui. In portiunile profunde ale paniculum se descopera infiltrat asemanator. Pe masura ce boala progreseaza modificarile inflamatorii sunt inlocuite de scleroza generalizata si ingrosarea fasciei si a tesuturilor adiacente. Scleroza poate fi densa cu benzi de colagen hialinizat paralele cu fascia si foci mici de celule grase prinse intre acestea.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: eozinofilia, sindromul eozinofilie-mialgie, scleroderma lineara, morfeea, fibroza regionala, sclerodermia, scleroza sistemica, sindromul uleiului toxic.