Fenilcetonuria la copii

Fenilcetonuria, afecțiune cunoscută şi sub denumirea de encefalopatie metabolică sau idioția fenil-piruvică, se caracterizează prin perturbarea metabolismului fenilalaninei. Copiii diagnosticați cu fenilcetonurie prezintă valori ale fenilalaninei de peste 1,2 mmol/l sau 20 mg/ml.

Fenilcetonuria este o afecțiune ereditară cu transmitere autosomal recesivă, caracterizată prin absența congenitală a fenilalaninhidroxilazei, o substanță enzimatică cu rol în transformarea, la nivel hepatic, a fenilalaninei în tirozină. Astfel, din cauza excesului de fenilalanină, are loc acumularea unor produşi intermediari cu acțiune toxică asupra celulelor sistemului nervos. În rândul copiilor cu fenilcetonurie a fost identificată apariția unei mutații la nivelul cromozomului 12. [1], [2], [3], [7]

Cauze și factori de risc

Factorul etiologic care determină apariția fenilcetonuriei pediatrice este reprezentat de mutația genei PAH, genă localizată la nivelul cromozomului 12q23. 2. [1], [2]

Epidemiologie

Fenilcetonuria pediatrică reprezintă aproximativ 2% din totalitatea factorilor etiologici care determină apariția retardului psihic în rândul copiilor.

Boala este mai frecvent întâlnită în rândul nou-născuților. Conform studiilor efectuate, la fiecare 12.000-15.000 de naşteri se înregistrează un caz de fenilcetonurie. [3], [4], [7]

Clasificarea fenilcetonuriei

În literatura de specialitate sunt descrise trei forme de fenilcetonurie:

• Fenilcetonuria clasică, cel mai frecvent întâlnită în practica medicală, prezentă la homozigoți
• Fenilcetonuria uşoară, întâlnită frecvent la heterozigoți; copiii diagnosticați cu fenilcetonurie uşoară prezintă toleranță crescută la aminoacizi
• Fenilcetonuria tranzitorie, caracterizată prin intoleranța copilului la alimentele bogate în fenilalanină pe parcursul primului an de viață, care se remite spontan după împlinirea vârstei de un an. Este necesară respectarea unui regim igieno-dietetic.

De asemenea, mai pot fi descrise următoarele forme particulare de fenilcetonurie:

• Hiperfenilalaninemia, formă uşoară de fenilcetonurie, care se remite spontan şi nu necesită regim igieno-dietetic.
• Deficiența de dihidro-pteridin-reductază, o formă severă de fenilcetonurie, caracterizată prin retard mental şi convulsii.
• Tirozinemia prematurului, este o formă tranzitorie de fenilcetonurie, secundară imaturității enzimatice întâlnite în rândul prematurilor. [1], [2]

Semne şi simptome clinice

Inițial, boala este asimptomatică. După primele săptămâni de la naştere pot apărea convulsii, spasme musculare (în special la realizarea flexiei), iritabilitate şi întârzierea achizițiilor motorii (copiii cu fenilcetonurie nu stau în şezut înaintea vârstei de un an şi rostesc primele cuvinte doar la doi sau trei ani).

Majoritatea (aproximativ 90%) copiilor diagnosticați cu fenilcetonurie prezintă păr blond, tulburări staturo-ponderale, tulburări de pigmentație (culoarea deschisă a ochilor), tulburări cutanate (rash, eczemă, diateză seboreică) şi malformații osoase. Un aspect caracteristic copiilor cu fenilcetonurie este mirosul specific al transpirației şi al urinei (miros asemănător urinei de şoarece).

Principalele manifestări clinice caracteristice fenilcetonuriei pediatrice sunt reprezentate de următoarele aspecte patologice:

• Eczemă (în mod special apariția dermatitei atopice)
• Infecții piogenice
• Senzibilitate la lumină
• Plăci cutanate caracteristice sclerodermiei
• Keratosis pilaris
• Căderea părului
• Anomalii oculare (precum hipopigmentare iriană, etc.)
• Manifestări clinice extrapiramidale (precum parkinsonism, etc.)
• Retard mental
• Dizabilitate intelectuală
• Crize de epilepsie. [1], [2], [3], [4], [5], [6], [7]

Diagnostic

Diagnosticul de fenilcetonurie pe baza examenului clinic (prezența semnelor clinice descrise anterior) şi pe baza investigațiilor paraclinice efectuate (determinarea fenilalaninei serice şi urinare, precum şi a metaboliților ei).

Diagnosticul diferențial al fenilcetonuriei pediatrice trebuie efectuat cu următoarele afecțiuni:

• Hiperfenilalaninemia
• Tirozinemia
• Deficitul de tetrahidrobiopterină.

Investigații paraclinice:

• Determinarea nivelului seric al fenilalaninei. În cazul bolnavilor cu fenilcetonurie, fenilalanina serică prezintă valori crescute, cuprinse între 60 şi 80 mg% (valoarea serică normală a fenilalaninei este de 1 mg%).
• Determinarea urinară metaboliților fenilalaninei. Nivelul urinar al acidului indolacetic, acidului piruvic şi al acidului hidroxifenilacetic este crescut.
• Efectuarea testului Folling (cu rezultat pozitiv). În cazul bolnavilor cu fenilcetonurie, la amestecarea urinei emise cu perclorură de fier, aceasta capătă o colorație verzuie.
• Depistarea prenatală a fenilcetonuriei se poate realiza prin examinarea ADN-ului fetal.
• Pentru identificarea căilor afectate se recomandă efectuarea unor teste enzimatice.
• Electroencefalogramapoate indica prezența unor semne ale activității electrice a creierului specifice fenilcetonuriei, precum hiparitmie sau petit mal.
• Examenul radiologic de craniu indică închiderea precoce a suturilor şi microcefalie. [1], [2], [3], [4], [5], [6], [7]

Tratament

În cazul fenilcetonurie pediatrice, tratamentul este dietetic şi presupune reducerea aportului alimentar de fenilalanină (sub 350 mg/zi), pentru menținerea fenilalaninei serice la valori cuprinse între 4 şi 8 mg%. În acest mod poate fi prevenită apariția carenței proteice în rândul copiilor cu fenilcetonurie.

Dietoterapia trebuie inițiată încă din primele zile de la naştere şi durează până după vârsta de 10 ani (vârstă la care are loc dezvoltarea neurologică).

Dintre preparatele alimentare pe bază de lapte, cu conținut redus de fenilalanină, care pot fi administrate copiilor cu fenilcetonurie, amintim: Cymogram, Albumaid, Minafen, Lofenolac şi Aponti PKU. [3], [4], [5], [6], [7]

Evoluție. Prognostic. Complicații

În urma inițierii precoce a tratamentului corespunzător, poate fi asigurată o dezvoltare psihică normală. În lipsa de tratament specific, prognosticul este rezervat, boala prezentând o evoluție progresivă spre degradare intelectuală irreversibilă.

Principala complicație a fenilcetonuriei pediatrice netratate corespunzător și la timp este boala neuropsihiatrică, caracterizată în mod deosebit prin sindrom de anxietate și sindrom depresiv. [1], [3], [6]