Fibrilatia atriala

Diagnostic

Teste de laborator:
-hemoleucograma (anemie, infectii), teste hepatice, teste tiroidiene (tirotoxicoza)
-teste ale functiei renale (creatinina, electroliti), teste toxicologice (nivelul de digoxina)
-enzimele cardiace-troponinele si creatin kinaza-MB pentru a evalua un posibil infarct miocardic.

Electrocardiograma se caracterizeaza prin:
-unde P absente inlocuite de unde F de fibrilatie, haotice, neregulate
-complexe QRS neregulate
-semne de infarct miocardic acut sau in antecedente
-blocuri de ram, hipertrofie ventriculara stinga
-sindrom de preexcitatie.

Monitorizarea Holter este necesara la pacientii cu fibrilatie paroxistica care nu este evidenta la prezentarea la medic.

Testul la efort poate fi folosit pentru a determina daca terapia de control a ritmului cardiac este adecvata, pentru a reproduce fibrilatia atriala indusa de exercitii si pentru a exclude patologia ischemica.

Studii imagistice.

Echocardiograma transtoracica permite investigarea pentru boala valvulara, a camerelor si peretilor atriali si ventriculari, estimeaza functia ventriculara si evalueaza prezenta trombilor ventriculari, evalueaza hipertensiunea pulmonara si prezenta bolilor pericardice.

Echocardiograma transesofagiana investigheaza atriul sting pentru trombi si ghideaja cardioversia.

Tomografia computerizata sau rezonanta magnetica nucleara este utila in evaluarea anatomiei atriale in caz de indicatie pentru ablatie atriala. Datele imagistice pot fi procesate si se poate recreea harta anatomica a atriului sting si venelor pulmonare.

Radiografia toracica poate ajuta la evaluarea parenchimului pulmonar si a vascularizatiei pulmonare in context clinic sugestiv.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: flutter atrial, tahicardia atriala, tahicardia de reintrare nodala atrioventriculara, tahicardia supraventriculara paroxistica, sindromul WPW, toxicitatea la digoxina, hipertiroidismul, boala pulmonara, ischemia cardiaca secundara ritmului ventricular rapid.