Flutter atrial

Flutter-ul atrial este o tahicardie supraventriculara caracterizata de activitatea electrica atriala dezorganizata si deteriorarea progresiva a functiei electromecanice atriale. Manifestarile electrocardiografice ale flutter-ului atrial includ absenta undei P, oscilatii rapide (unde de fibrilatie) care variaza in amplitudine, frecventa sau forma si raspuns ventricular neregulat.

Flutter-ul atrial este cea mai comuna aritmie cardiaca si implica camerele superioare ale inimii. In flutter-ul atrial impulsurile electrice normale care sunt generate de nodulul sinoatrial sunt depasite de impulsurile electrice dezorganizate care origineaza din atrii si venele pulmonare, determinind o conducere neregulata a impulsurilor catre ventriculi. Rezultatul este un ritm neregulat care poate apare in episoade care dureaza de la minute la sapatamini sau pe o perioada de ani de zile. Tendinta naturala a flutter-ului este sa devina cronic. Flutter-ul cronic creste riscul de deces.

Flutter-ul atrial este frecvent asimptomatic si nu este prin el insusi amenintator de viata, dar poate determina palpitatii, lesinuri, durere precordiala sau insuficienta cardiaca congestiva. Persoanele cu flutter atrial prezinta cresterea riscului de atac cardiac de 7 ori fata de populatia generala. Riscul de atac cardiac creste deoarece singele se acumuleaza in atriile care nu se contracta corespunzator si formeaza trombi.

Evaluarea pentru confirmarea flutter-ului atrial implica determinarea etiologiei aritmiei, clasificarea si diagnosticul acesteia. Se includ examinarea fizica si istoricul medical al pacientului, electrocardiograma, echocardiograma toracica si testele de singe. Unor pacienti li se indica o evaluare extinsa cu efectuarea de teste de stress, radiografie toracica, echicardiografie transtoracica.

Flutter-ul atrial poate fi tratat cu medicamente care fie diminua frecventa cardiaca sau convertesc ritmul cardiac neregulat in unul sinusal. Cardioversia electrica sincronizata poate fi utilizata pentru a converti flutter-ul atrial. Se pot folosi terapii chirurgicale si pe cateter in anumite cazuri. Persoanele cu flutter atrial sunt indicate frecvent pentru terapia anticoagulanta pentru pretectia anti-infarct.

Patogenie.

Mecanismul flutter-ului atrial este inca incomplet cunoscut. Acesta pare sa necesite un eveniment declansator si un substrat atrial receptiv. Ipotezele aduse cuprind implicarea unor unde multiple, unde mama, rotoare fixe sau mobile si circuite macro-reintrante.
Originea focala a fibrilatiei atriale este confirmata de anumite experimente care arata ca flutter-ul persista doar in regiuni atriale izolate. Venele pulmonare par a fi sursa cea mai frecventa a acestor focare de automatism. Muschiul cardiac din venele pulmonare pare a avea proprietati electrice similare dar nu identice cu miocitele atriale. Heterogenitatea conducerii electrice din jurul venelor pulmonare premoveaza reintrarea si fibrilatia atriala sustinuta.

Teoria undelor multiple propune ca fragmentarea undelor care se propaga in atrii determina aparitia de „unde fiice”care intretin flutter-ul. In acest model numarul de unde este determinat de catre perioada refractara, viteza conducerii si masa tesutului atrial. Masa atriala crescuta, perioada refractara scurtata si intirzierea conducerii intra-atriale creste numarul de unde si promoveaza flutter-ul atrial sustinut.
Flutter-ul atrial imparte asocieri epidemiologice cu insuficienta cardiaca, boala cardiaca coronariana, boala cardiaca valvulara, diabetul zaharat si hipertensiunea. Acesti factori sunt denumiti de risc. Excesul de catecolamine, stressul hemodinamic, ischemia atriala, inflamatia atriala, stressul metabolic si cascada neurohormonala activata promoveaza flutter-ul atrial.

Trei mecanisme joaca un rol in initierea si mentinerea flutter-uluiatrial:
-cresterea automatismului in atriul sting care se extinde la 5-6 cm de venele pulmonare
-remodelarea electrica a atriilor cu scurtarea perioadei refractare atriale si cresterea duratei si stabilitatii flutter-ului
-in flutter-ul cronic zone de bloc de conducere functional impart si mentin statusul electric haotic persistent.
Inflamatia se crede a juca un rol in patogeneza flutter-ului atrial.

Flutter-ul atrial apare in trei circumstante clinice distincte:
-ca aritmie primara in absenta unei boli cardiace structurale identificabile
-ca aritmie secundara in absenta unei boli cardiace structurale dar in prezenta unei tulburari sistemice care predispune la aritmie
-ca aritmie secundara asociata cu boala cardiaca care afecteaza atriile.
Exista doua tipuri de flutter atrial, forma comuna sau cea tipic atriala cu o frecventa atriala de 240-350 batai/minut. Acesta este divizat in doua subtipuri cel contraacelor de ceasornic si cel similar acelor de ceasornic. Prima forma este cea mai initilnita iar undele de flutter sunt inverstae in derivatiile II, III si aVF. Al doilea tip urmeaza o cale de reintrare diferita de tipul I, are o frecventa mai repida, 350 batai/minut.

Caile principale prin care flutter-ul atrial afecteaza functia hemodinamica includ:
-pierderea activitatii atriale mecanice sincronizate
-neregularitatea raspunsului ventricular
-frecventa cardiaca rapida neadecvata.