Adevăr sau paranoia?!

Este pentru prima data când apelez la un forum...mi-e greu sa descriu situația prin care trec.sunt căsătorita de 2 ani dar împreună de 6.avem doua fetite minunate și părem de invidiat.muncim în Anglia de fff mult timp...eu asistenta iar soțul șofer pe tir.suntem doua caractere puternice și colerice dar în ultima vreme.cam de 2 ani lucrurile au scăpat de sub control.ne iubim copiii și avem planuri mărețe pt ei.dar de când avem dadaca la fete totul a deraiat.eu sunt de vina????poate pt ca sunt o femeie geloasa și cam posesiva.dar nu exagerata.adică vreau familia mea sa fie doar a mea.soțul meu a pus dadaca pe un piedestal și nu mai poate fi data jos.certuri.scandaluri.vorbe urate.amenințări.toate datorita faptului ca eu nu știu sa ma port frumos cu ea...dar e atât de evident ca ea e îndrăgostita de soțul meu.e o femeie divorțată de 2 ori cu copii mari.fără nici o pregătire profesionala... nu e o femeie frumoasa.nu as crede ca e genul lui dar totuși undeva am un mare semn de întrebare.. El o vrea parte din familie.pana și concediile noastre trebuie sa fie în același timp cu ea și dacă se poate sa fie și ea și copii ei prezenta în activitățile noastre. .am obosit.El ma judeca fff aspru si-mi spune ca eu nu sunt rațională și ca nu apreciez munca ei.apreciez ce face..o plătesc.dar atât... simt ca pierd bătălia.iar certurile din ultima vreme au ca subiect.divorțul.e vina mea.sunt paranoica?????

Va mulțumesc domnule psiholog.aveți mare dreptate dpdv profesional.este ca și alcoolismul.TB sa admiți ca ești alcoolic pentru a putea primi ajutor.aici e problema.muncesc enorm și de mult ori simt ca eu sunt de fapt o angajat a în propria mea casa... Sunt o persoana ffff prietenoasa și comunicativa.ca un fel de suflet al petrecerilor.dar îmi pierd cumpătul fff ușor.vrea atenția soțului iar el este mai mult o fire pragmatica.totul programat...plănuite.nu știm sa comunicam.majoritatea discuțiilor sunt contradictorii.mi-a jurat ca ma iubește doar pe mine și pe copii nostri.îl simt familist.ii place sa facă pt casa.dar I am cerut sa renunțăm la ea și sa muncim pe ture diferite.cum fac alți părinți.dar el susține ca eu sunt "proasta" ca nu știu sa fiu o doamna!!ca tb sa vin de la munca sa ma odihnesc...sa ies cu copii sa merg la cosmetica dacă vreau și ea sa facă treburile casei.dar eu vreau familia mea...cu eforturi.cu mai putini bani dar doar noi.as vrea sa gândesc ca el.dar nu pot.

Bona sau menajera pot sa faca intr-un fel parte din familie dar pt asta e nevoie sa fie agreata de ambii parteneri ! Pt sot e perfect sa fie admirat si iubit chiar (!!?) de 2 femei si evident ca doamna sa simte pusa in mare inferioritate !

In general eu sunt impotriva femeilor pt ca mint mult, santajeaza, induc in eroare, dar cand vad o femeie rezonabila, sincera si intelegatoare este cam pacat sa-i calci simtamintele ! Aceste relatii dintre bona si tata, secretara si sef degenereaza in altceva de cele mai multe ori ! Dupa ce o sa renunte la serviciile ei o sa vedeti ca nu mai pot avea relatii "cordiale" intre familiile lor asa cum impune acum tata-soferul in numele "civilizatiei" si "domniei" ! Chiar daca nu s-au depasit anumite granite intre ei nu e ok sa-ti sacrifici sotia pt bona ! Zic eu !

Mulțumesc muchael02.e fff greu sa te lupți cu propriile tale frustrări.ma simt tot mai mult o străină în propria mea casa și asta doare.copiii simt și suferă în sensul ca ei în inocenta lor vor pe mama și pe tata împreună.Ele o iubesc pe bona pt ca as fi o ipocrita sa zic ca nu se poarta frumos cu ele...ba da..le iubește și le protejează fff bine...doar ca altundeva e problema...e implicata mult prea mult în viata noastră de familie.mie îmi pare complet exagerat.. sau poate exagerez eu???? Nu mai știu ce sa cred și ce sa fac? I-mi este cumplit de greu sa le privez pe fete de tata și am sentimentul ca dacă ea ar pleca ar pleca și el.poate sunt asa cum am mai spus paranoica dar asta simt.ma gândesc totuși de multe ori ca eu l-am împins bratele ei și acum culeg roadele.in același timp ma intreb: dacă eu greșesc și nu e nimic și sunt doar iluzii de-a mele????soțul meu îmi spune mereu la discuții de genul...ca el nu e atât de prost sau nemernic sa expună copii unei astfel de situații ca asta ar fi ceva catastrofal pt siguranță lor.ce sa mai cred??? E atât de manipulator sau asa gândește.