ADHD depistat tardiv?

15-01-2009
1984
Nu este medic/terapeut
1984
ADHD, aceasta boala neurobiologica, dupa cum am citit imi da fiori si-mi creaza acea stare confuzionala la capatul careia nu se intrevede nici o luminita...comportament haotic, fara reguli elementare, cu dificultati evidente in a-si indeplini macar indatoririle scolare, relatii cu familia alterate-acestea par sa fie unele dintre cele mai "deranjante"manifestari ale nepotului meu, elev in cls. a-Xa la un liceu cu profil informatic, in care a intrat nu cu foarte mare dificultate si cu o medie relativ buna-8, 80.Am incercat sa ma informez despre asa-zisele deviatii de comportament a unui copil(pe atunci avea doar 12-13 ani)"fara capatai".Imi iubesc nepotul care a crescut sub ochii mei si cu care in timp nu reuseste nimeni (cel putin cei apropiati) sa se inteleaga.Cum va spuneam, consultand diferite surse, am ajuns de ceva timp sa banuiesc ca reactiile lui se datoreaza acestui dezechilibru chimic din creier si le-am sugerat parintilor ajunsi la disperare(pe care toata lumea ii invinuia)sa consulte un medic de specialitate.Mi-au urmat sfatul, partial, supunand copilul unui test psihologic, care a demonstrat ceva deficiente ( bagajul de cuvinte redus, orientare mai scazuta, etc)-n-am retinut prea mult, considerand ca problema, de acum, nu mai este a mea.Se pare ca medicul(s-ar putea sa fi fost chiar un psihiatru)i-ar fi reprogramat pentru alte investigatii la care nu s-au prezentat considerand mereu ca indisciplina e...indisciplina! Au urmat conflicte exacerbate pe care n-am sa le etalez aici si carora probabil ca le bunuiti aspectele.Pe zi ce trecea constientizarea bolii ma facea sa rememorez momente cheie ale copilariei lui(l-a crescut bunica pana la 7 ani)confirmandu-mi parerea mai ales cand au intervenit mari probleme la scoala(absente, corigente, conflicte cu profesorii), vagabondaj si o inclinatie maladiva spre jocurile pe calculator.Am reluat "lupta"cu parintii lui care au ajuns in situatia disperata de a lua masuri extreme care nu constituiau nici macar o ameliorare a comportamentului deviant.Au convenit (dupa mai bine de un an)reexaminarea la un alt medic psihiatru (de data aceasta pediatru), spun ei specialist si care nu i-au confirmat diagnosticul prezumtiv dar i-au chemat din nou, in vacanta de vara.Au ignorat din nou, sperand., in vacanta, libertatea a inselat evidentele! Am fost atat de dezamagita incat mi-am spus ca daca nu poti face un bine macar nu produce un rau si am renuntat sa-i atentionez ca problemele devin in timp surmontabile.Daca anul trecut am reusit cu mari interventii(stiu ca nu sunt onorabile dar capacitatea lui intelectuala m-a facut sa recurg la aceste metode neortodoxe)sa-i motivam absentele, anul acesta, situatia, cum era si de asteptat, se repeta si asa ne-am trezit(vorbesc la plural pentru ca in acest moment intervine si bunica...)cu el dat afara din casa, in plina iarna, cu manualele si ceva haine la usa bunicii(care aflu acum ca l-a mai gazduit de vreo cateva ori, negasind o alta solutie si negociind mereu o impacare), care disperata il gazduieste de cateva zile...Dar acestea sunt probleme personale, numai expunind esentialul nu cred ca m-ati fi inteles indeajuns.Am indraznit, abia acum sa intru in aspecte care candva mi-au parut ilogice referitoare la cauzele pentru care mama copilului nu a reusit sa termine un liceu, avand banuiala ca aceasta, dezvoltand in timp o depresie severa, a prezentat simptomele bolii despre care va relatez, probabil cu un deficit de atentie accentuat.Mi s-a raspuns ca inventez simptome...As vrea sa fie asa dar ma tem ca banuiala mea aici si-ar gasi radacinile.De altfel, mama era hotarata sa reia investigatiile afirmand ca un istoric al bolii ei ar usura terapia fiului.Tata, insa, refuza sistematic orice discutie, dar mai ales constientizarea gravitatii situatiei.A imbratisat sloganul "treaba lui"si drama noastra(si al lor desigur)continua.
Imi cer mii de scuze, v-am rapit mult timp, desi e un sait despre probleme psihice, rolul d-voastra nu este acela de consultatie prin corespondenta, va rog, insa de a-mi sugera punctual cateva eventuale solutii, atat pentru responsabilizarea eficienta a persoanelor obligatoriu implicate, cat si cateva detalii care mi-ar usura abordarea acestei probleme spinoase!
5 comentarii
0
07-05-2009, ora 08:59
jerky
Nu este medic/terapeut
jerky
iti recomand strattera.multa sanatate.
0
28-05-2009, ora 10:38
Psiholog Simina Munteanu
Psihologie, Sibiu
Psiholog Simina Munteanu
Buna ziua,

Am descoperit tarziu mesajul tau, insa sper ca interventia mea te va putea ajuta in vreun fel.

Ai descris imaginea tipica a ceea ce se intampla cu un copil diagnosticat (sau suspect) cu ADHD si cu familia acestuia. In 90% dintre cazuri, comportamentele negative sunt puse pe seama indisciplinei, obrazniciei, sau a altor tare de caracter si tratate in consecinta, fie cu masuri disciplinare severe, fie in cele din urma cu o cruda indiferenta.
Intr-un procent foarte mic din cazuri, cineva "se prinde" ca adolescentul sau copilul nu este rau, ci realmente nu dispune biologic de franele necesare autocontrolului.

Inteleg ca, la un moment dat, copilul era in grija ta si a bunicii. Indiferent ca lucrurile vor ramane asa, sau se va intoarce la parinti, sunt cateva lucruri de care trebuie sa tineti cont (lucruri pe care s-ar putea sale stii deja):
- consultul si tratamentul medicamentos sunt absolut necesare. Cel mai probabil i se va prescrie un non-stimulant si va fi tratat in ambulator. Daca parintii nu vor sa se mai implice, mergeti voi cu el la medic, daca e nevoie, si in alt oras;
- cautati un specialist in psihologia copilului si stabiliti cateva sedinte, pentru a va invata concret cum trebuie sa va comportati cu totii, astfel incat sa reusiti sa-i modificati comportamentele;
- vorbeste cu psihologul scolar, pentru a stabili in ce masura poate fi ajutat de catre profesori, sau este nevoie sa fie transferat la o clasa speciala;
- atmosfera de acasa este extrem de importanta: o proasta interactiune cu parintii sau cei care-l ingrijesc poate declansa predispozitia genetica si o poate agrava considerabil;
- nu in ultimul rand, acorda atentie si starii tale (voastre); copilul cu ADHD ridica niste provocari considerabile. Insa daca pentru voi este atat de greu, iti poti inchipui cum este pentru el?!

Tratamentul psihologic se bazeaza pe organizarea unui sistem indiviualizat de recompense si pedepse, unde pedeapsa este retragerea recompensei, si nicidecum ceea ce aplica parintii in general. Important este ca recompensele sa fie cat mai variate, complexe si potrivite nevoilor si dorintelor copilului. In acest sens, initiaza o colaborare cu un psiholog sau un psihoterapeut.

Dupa cum vezi, e destul de complicat. Insa lucrurile s-ar complica si mai mult, periculos de mult, daca copilul va fi lasat in treaba lui, in speranta ca odata se va rezolva totul de la sine.
Pana la urma, copilul cu deficit de atentie nu are nevoie din partea adultilor din jurul lui, decat de atentia pe care el nu poate sa si-o ofere.

Daca ai alte intrebari, te astept. Numai bine!
Psiholog clinician,
Simina Munteanu
0
28-05-2009, ora 15:09
1984
Nu este medic/terapeut
1984
Va multumesc pentru abordarea d-voastra, doamna Munteanu!
In timp lucrurile au luat o alta intorsatura, nepotul s-a intors acasa dupa vreo trei saptamani, parintii s-au mobilizat si in vacanta de primavara au purces la o internare pentru investigatii intr-un spital de specialitate.Medicul care l-a preluat, impreuna cu un psiholog, se pare ca nu i-au confirmat diagnosticul prezumtiv de care ma temeam. Pentru ca nu dispun de date confirmate in scris la externare si nici de prea multe detalii in legatura cu rezultatele testelor specifice ( posibil sa fie pastrate ca si confidentiale), in imposibilitatea abordarii copilului si a relationarii cu parintii( a fost internat cu mama - vezi antecedentele expuse anterior!)ma vad nevoita sa renunt si resemnata sa-mi spun ca tot ce s-a-ntamplat si continua sa se petreaca(corigente, vagabondaj, jocuri pe bani) este doar "rodul" unei educatii gresite, scapate in mod dramatic de sub control.Regret din suflet si nu stiu daca as mai putea avea vreun rol activ in schimbarea acestei situatii parca fara iesire!
0
29-05-2009, ora 15:41
Psiholog Simina Munteanu
Psihologie, Sibiu
Psiholog Simina Munteanu
Cred ca unul dintre cele mai dificile lucruri pe care suntem nevoiti sa le invatam, este acela de a nu ne amesteca atunci cand cineva drag, aflat in suferinta, ne respinge ajutorul de care noi consideram ca, in mod evident, are nevoie. Sentimentul de neputinta este adesea insotit de frustrare si uneori, furie pe cel care "nu vede" ca-si face rau sie, sau altora.
Fiecare familie are o dinamica aparte si o homeostazie proprie, in interiorul careia uneori manifestarile patologice au rolul de a asigura, in mod paradoxal, functionalitate si continuitate. In felul acesta nimic nu se schimba, totul se pastreaza, deci nu sunt motive de angoasa.
Poate ca rolul tau este acela de a atentiona in cand in cand, de a oferi si o alta perspectiva asupra a ceea ce se petrece cu nepotul tau, sau de a-i oferi lui un alt fel de relatie, din interiorul careia sa aiba sansa de a se privi pe sine altfel. Poate iti pare putin, dar de fapt, e enorm, e sansa la care fiecare viseaza, aceea ca, la un moment dat, cineva sa ne vada atat de buni pe cat ne-ar place sa fim.

Prin urmare, ai incredere in tine, in influenta pe care poti sa o ai asupra acestei situatii, chiar daca nu este una directiva.

Succes!
Simina Munteanu,
Psih. clinician
0
29-05-2009, ora 22:11
1984
Nu este medic/terapeut
1984
Buna seara! Am parcurs cu interes dizertatia d-voastra pentru care va multumesc.Voi lua in consideratie sfaturile de bun simt pe care mi le sugerati, in speranta si cu rabdarea, ca in timp util situatia se va colora in roz! Noapte frumoasa!
Adaugă un comentariu / răspuns

15-04-2016, ora 10:25
Publicitate ROmedic
Administrator forum
Psihologi, psihiatri, psihoterapeuti
Recomanda un Psihoterapeut sau cauta unul!
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care va prezinta peste 2500 de terapeuti din Romania. Avantajul acestui site este ca pune mare pret pe recomandarile pacientilor. Gasiti prezentari detaliate ale serviciilor psihologice, cititi recomandari, va puteti programa online. In plus, exista o sectiune cu o multime de articole interesante si teste psihologice.
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK